7,993 matches
-
jignire de Îndată, sau să cerem sculptoriței să adauge un bărbat și să Îmbrace decent mama și copilele“. Moartea bunicului lui Maggie era văzută ca un act de judecată artistică: „Nu este o coincidență faptul că cel mai bătrîn dintre veteranii din Midwest a căzut răpus În momentul scandalului. Nu vrem să trăim Într-o astfel de lume.“ Dar alți cetățeni din Typical, inclusiv Maggie, au considerat că sculptura era frumoasă și cum nu se poate mai potrivită. A rîs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ci fourme d’ambert. E o parte componentă din Sfeclă la Cuptor și Fasole Salomée. Cine și-ar fi Închipuit? Sub amenințarea reluării da capo a recitării, Paulee privește amenințător spre Sherrill. Din nou, toată lumea rîde. Este o adunare de veterani. Au trecut Împreună prin mai multe recitări de meniuri decît fanii concursurilor de poezie; ca să parafrazăm, au auzit cele mai bune ingrediente ale generației lor fierte la ceaun la foc mic. Dar, mai important ca orice altceva, s-a comandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
avut o lungă discuție înainte de a lua o decizie. În cele din urmă, ne-am îndreptat cu pas ferm spre poarta mănăstirii și am bătut în ea cu cele două limbi de clopot. Un soldat a deschis ferestruica; era un veteran cu o față adormită și cu cicatrici pe pomeți. - Ce mai vreți și voi? a întrebat el prea puțin ospitalier. I-am răspuns pe un ton ferm: - Am venit cu vești pentru Andras. S-a uitat la noi bănuitor. - Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ca Tatăl cel Născut să vă ocrotească în misiunea voastră. O să vă mulțumiți cu ospitalitatea soldaților, căci, după cum bine știți, numai cei consacrați pot intra în mănăstire. S-a despărțit de noi cu un gest de salut, cu pași înceți. Veteranul ne-a condus mormăind în clădirea soldaților și a poruncit să ne fie adus un lighean cu apă. A mai rămas să se uite la noi mânios cum îi mâncam porția de dimineață. L-am întrebat unde putem să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
amănunte. În vreme ce mă întorceam dezamăgit, am observat un peron de lemn în care moțăia un soldat sprijinit în lance. M-am dus până acolo și, după cel puțin douăzeci de pași, am reușit să zăresc două gratii deasupra solului. Glasul veteranului m-a făcut să-ncremenesc: - Unde te duci? M-am prefăcut mirat și am bolborosit: - Ah, da, pe-acolo trebuia s-o iau. În cantină erau trei soldați. Am socotit într-o clipă. Doi la turnuri, unul sub peron, patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o clipă. Doi la turnuri, unul sub peron, patru aici și cu alți doi care probabil că dormeau, deoarece asiguraseră garda de noapte. În total, nouă. Am îndrăznit să constat: - Nu sunteți prea mulți pentru a asigura paza puternicului Andras. Veteranul, cu fața ascunsă într-o carafă de vin, mi-a răspuns nepăsător: - Nouă ajung și prisosesc atunci când el nu e-aici. Și-apoi, cine ar avea îndrăzneala să ridice mâna asupra Luminăției Sale? Când, peste puține ore, am părăsit cazarma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
minte. A ascultat cu atenție și mi-a pus o întrebare seacă: - Morți sau leșinați? - Mai bine morți, i-am răspuns, ceea ce nu i-a displăcut. Iată-ne din nou bătând la poarta mănăstirii. Militarii din turnuri ne observaseră, drept care veteranul ne aștepta deja la ferestruică. - Iar ați venit. Ce mai vreți? Am arborat o expresie fermă înrăită, mai ales că soarele apunea, și i-am poruncit: - Deschide-ne! Andras ne-a dat ordin să-l așteptăm aici. Anunță-l și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Iar ați venit. Ce mai vreți? Am arborat o expresie fermă înrăită, mai ales că soarele apunea, și i-am poruncit: - Deschide-ne! Andras ne-a dat ordin să-l așteptăm aici. Anunță-l și pe călugărul de data trecută. Veteranul a înjurat. - Călugării au închis deja porțile. Fac asta de îndată ce apune soarele. M-am prefăcut supărat, deși contasem pe acel amănunt. - Lasă-ne să intrăm, o să stau de vorbă cu el mâine. Vinul ăsta ne-a frânt spinarea. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
revanșăm pentru masă. S-a uitat înapoi, șovăielnic. Aveți cumva arme? - Două pumnale. A rumegat oleacă, după care a îngăduit: - Aveți voie să le păstrați. Poarta s-a deschis, și am trecut de ea, scăpând de acele burdufuri preluate de veteran și de camaradul care-l slujea. În timp ce intram în clădirea cazărmii, am auzit vaiete venind dinspre temniță. M-am prefăcut surprins și am întrebat: - Ce-a fost asta? Soldatul a mormăit nepăsător: - Grohăieli de porci longobarzi. Gundo s-a stăpânit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-se la față. Am mâncat azimă cu șuncă sărată. Am băut și o jumătate de cană de vin, ca să-i asigurăm că era bun și curat. După care ne-am tolănit pe jos ca să ne culcăm, având bâtele lângă noi. Veteranul s-a retras într-o chilie, cinci soldați s-au postat în camera unde erau paturile de dormit, li s-a adus de băut și celor doi din turn, precum și celui de pază de la poartă. Când am auzit că încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au întins arcurile și, în valuri, ne-au împroșcat cu roiuri de săgeți. Nimeni n-a fost lovit, deoarece au acționat lent, permițându-ne să ne adăpostim pe după creneluri. De fapt, nu intenționau decât să măsoare distanța tirului. Unul dintre veterani m-a informat că Romilde era și ea pe un bastion pe post de spectatoare la făloasele parăzi ale regelui avar, îmbrăcată în veșminte de in negru fluturătoare ce nu-i lăsau descoperită decât fața palidă. A treia zi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-mi fac griji, c-o am pe toată înainte, și-a smuls, pe urmă, una dintre decorațiile de pe piept, mi-a pus-o în mână, spunându-mi că-i cea la care ține cel mai mult, Steaua de Aur a Veteranilor, dar mi-o dăruiește mie, pentru că o merit, și în timp ce-mi spunea toate astea, am simțit că duhnea puternic a vin. Ne-am dus în bucătărie, bunicul mi-a spus să aștept puțin, a pus pistolul pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
străine - unul german și unul englez. Partea germană din el se manifesta printr‑o duritate de stil Weimar. Presupun că eu cunosc Weimarul numai În versiunea cluburilor de noapte. Dar Europa postbelică a anilor douăzeci avusese o marcă de duritate. Veteranii de război erau duri, liderii politici erau duri. Cel mai dur dintre toți a fost desigur, Lenin, care a ordonat spânzurări și Împușcări. Hitler a intrat În competiție când a preluat puterea, În anii treizeci. Pe dată a pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
era prins de buzunarul lui de la piept. „Căminul silvestru“ se numea clădirea, deși singurul copac de lângă ea era un puiet bandajat, protejat cu o împrejmuire metalică. L-am întrebat pe negru ce sărbătoare era. Mi-a spus că era Ziua Veteranilor. — Ce dată-i azi? l-am întrebat. — 11 noiembrie, domnule, mi-a răspuns. — 11 noiembrie e Ziua Armistițiului, nu a veteranilor. — Da’ dumneatale unde-ai fost? se indignă el. Asta s-a schimbat de ani de zile. — Ziua Veteranilor, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
protejat cu o împrejmuire metalică. L-am întrebat pe negru ce sărbătoare era. Mi-a spus că era Ziua Veteranilor. — Ce dată-i azi? l-am întrebat. — 11 noiembrie, domnule, mi-a răspuns. — 11 noiembrie e Ziua Armistițiului, nu a veteranilor. — Da’ dumneatale unde-ai fost? se indignă el. Asta s-a schimbat de ani de zile. — Ziua Veteranilor, am informat-o pe Helga când am pornit mai departe. Îi zicea Ziua Armistițiului. Acum e Ziua Veteranilor! — Te supără? întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Ziua Veteranilor. — Ce dată-i azi? l-am întrebat. — 11 noiembrie, domnule, mi-a răspuns. — 11 noiembrie e Ziua Armistițiului, nu a veteranilor. — Da’ dumneatale unde-ai fost? se indignă el. Asta s-a schimbat de ani de zile. — Ziua Veteranilor, am informat-o pe Helga când am pornit mai departe. Îi zicea Ziua Armistițiului. Acum e Ziua Veteranilor! — Te supără? întrebă ea. — Of, e o treabă așa de ieftină, așa de-a naibii de tipică, am zis eu. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Ziua Armistițiului, nu a veteranilor. — Da’ dumneatale unde-ai fost? se indignă el. Asta s-a schimbat de ani de zile. — Ziua Veteranilor, am informat-o pe Helga când am pornit mai departe. Îi zicea Ziua Armistițiului. Acum e Ziua Veteranilor! — Te supără? întrebă ea. — Of, e o treabă așa de ieftină, așa de-a naibii de tipică, am zis eu. Asta era o sărbătoare în cinstea morților din primul război mondial, dar cei în viață n-au putut să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
care să-i dea posibilitatea să fie pe scenă chintesența Helgăi. — Vreau să faci cândva și pentru mine treaba asta, zise ea. — Poate voi încerca, am spus. — Chintesența lui Resi, zise ea. Resi Noth. Am văzut parada în cinstea Zilei Veteranilor coborând pe Fifth Avenue și am auzit pentru prima oară râsul lui Resi. Nu semăna nici pe departe cu râsul Helgăi, care era ca un foșnet. Râsul lui Resi era melodios, luminos. Ce i s-a părut așa de caraghios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pentru civili, mai cu sentiment, cu citate din cărți, dar e cam moale, nu vibrează, când am comenzi mai cu sentiment mult, îl pun de le rescrie de mai multe ori, până plânge și cazmaua, celălalt, maiorul Vichentie Bronzetti, de la veterani, e altfel, altă vână, patriotic, bate fanfara, le scrie pentru cei de la armată, pentru foștii securiști, activiștii de partid, tot ce ține de latura asta politică, ăsta e mai sobru, dar e mai talentat, nu-ș’ cum le răsucește, dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a încercării prin care a trecut Avraam cu fiul său Isac... Nu este oare, sacrificiul celui pe care îl iubește mai mult, modalitatea ultimă de a¬ți dovedi credința?! Undeva, în adâncurile minții, i-a văzut pe bunicii lui, învățătorul, veteranul de la Oituz, și pe bunica Ileana de la Zahorna. Căuta să umple distanța dintre el și ei, cu gânduri... Căldura îi curgea prin vine... Își simțea sângele clocotindu-i Avea senzația că se cască pământul sub dânsul și că se prăbușește
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
aleile cimitirului, la mormântul ei să aprindă candela, să ude florile și să se închine. Era în ajunul Sf. Mucenic Dimitrie... Când, se trezi în fața mormântului. Copacii se clătinau încet-încet unduitor. - Sunt toti aici!... murmură el... toti, mama, tata, bunicu, veteranul de la Oituz si Vasilica... acum si ea este aici!... Vorbea el nu numai cu sine, ci si cu cei care erau într-însul. Iarba, desișurile înecau mormintele si crucile. Totul părea într-o încremenire, ca de piatră... Doar câte un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
detențiunii politice l-au realizat legionarii. Am cunoscut noi Înșine numeroși membri ai Mișcării Legionare care au stat Închiși câte 22-23 de ani fără Întrerupere. Patru asemenea recordmani sunt din Piatra-Neamț. Printre aceștia se află și Sfinția Sa părintele Nicolae Grebenea, veteran absolut al gulagului carlistoantonesciano-comunist (cu aproape 24 de ani de temniță), care Își trece În palmares Încă o performanță inegalabilă: debutul editorial la venerabila etate de 93 de ani. Tot Sfinția Sa e pe cale să atingă al treilea record, devenind cel
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Căminului „Christiana”, Eugen Man având etatea de 96 de ani, două luni și o săptămână. A devenit acest distins coleg al nostru și Întâiul locatar al acestui azil, ocupând, În ianuarie 2000, prima cameră dată În folosință. A fost, așadar, veteran În longevitate și veteran ca asistat. Și-a adus aici toată agoniseala mobiliară cu convingerea nestrămutată că aceasta-i noua lui casă, ultima-i locuință pământească până la mutarea sa din această viață, Întâmplată În a treia zi a Marii Sărbători
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
având etatea de 96 de ani, două luni și o săptămână. A devenit acest distins coleg al nostru și Întâiul locatar al acestui azil, ocupând, În ianuarie 2000, prima cameră dată În folosință. A fost, așadar, veteran În longevitate și veteran ca asistat. Și-a adus aici toată agoniseala mobiliară cu convingerea nestrămutată că aceasta-i noua lui casă, ultima-i locuință pământească până la mutarea sa din această viață, Întâmplată În a treia zi a Marii Sărbători a Învierii Domnului, adică
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Întemeietorului acesteia va fi bădia Sebastian Erhan. Aceasta s-a Întâmplat prin iarna 19571958. În celulele 1-4 și 9-12 (pentru tebeciști) ale secției a III-a a penitenciarului Jilava, am avut norocul să-l cunosc pe acest admirabil bucovinean, brav veteran al Legiunii Arhanghelul Mihail și al temnițelor politice ale dictaturilor carlistă, antonesciană și bolșevică. De la el am aflat, Întâi, ceea ce Îmi confirmă, acum, fotografia: că marele martir Corneliu Zelea Codreanu era un bărbat Înalt, atletic, frumos și viteaz ca un
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]