4,489 matches
-
spre el de unde se oprise, la două picioare deasupra pământului, nu sunt beată. Hotărând că puțină muzică ar ajuta-o în ascensiune, Fran porni să intoneze cu mult elan o strofă din Înainte, oșteni creștini și încă mai cânta când vița sălbatică se desprinse de zid, iar ea se prăbuși de la o înălțime de șase picioare, trântindu-l și pe Jack la pământ. — Ar fi mai bine să te întorci împreună cu mine înainte să ne faci felul amândurora, declară el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și cuvintele cu multă grijă, de parcă era femeie. În fundul sufletului ei, Tomoe îl disprețuia, dar asta nu a împiedicat-o să-i accepte invitația la dans, în câteva rânduri. Toată lumea știa că este un mare dansator. — Domnule Ōkuma, ești de viță nobilă... trebuie să știi... răspunde-mi la o întrebare. — Nobil? Ei, nu... Ce anume te frământă? Era ca o fată. — Mai trăiesc oare descendenți de-ai lui Napoleon? — Probabil. — Mă întreb cum își câștigă existența? Zău că nu știu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
soare, mișcarea ta mi-adie murmur de izvoare. Ca pâinea caldă eu te-aș frânge, mișcarea ta mi-azvîrle clipe dulci în sânge. Nisipuri prind să fiarbă. Vară, soare, iarbă! II - Zeul așteaptă Prin miriște se joacă șoareci și viței, iar vițele de vie țin în palme brotăcei. C-o păpădie între buze o aștept să vie. Nu vreau decât să-mi port curate degetele răsfirate prin părul ei, prin părul ei și-apoi prin nori s-adun din ei ca dintr-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
din rațiuni politice. Fiind mai degrabă măruntă de statură, natura îi dăduse în schimb alte daruri. Pielea o avea albă, iar părul, de un roșu luminos. Diferit de blondul ruginiu al majorității femeilor longobarde, amintea mai curând de frunzele de viță intrate în toamnă. Ochii ei mari de culoarea alunei aveau firișoare de un verde crud, precum cojile verzi de nucă primăvara. Buzele cărnoase, dar fără să pară umflate, erau de culoarea smochinei plesnite sub arșița verii. Glasul îi era ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
leit tatăl tău la tinerețe, dar parcă mai oacheș. Nu se-ntindea la vorbă. L-a asigurat pe cârciumar să nu-și facă probleme în privința plății, după care i-a spus să plece. Ne-am așezat sub o boltă de viță, și a intrat direct în miezul problemei, nu înainte de a da peste cap trei căni de vin, care l-au făcut mai vioi. - Eu mă bucur de o oarecare poziție și n-am de gând să fac vreun rău fiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
l-a auzit și a continuat să lucreze. În ușa bisericii se afla abatele, și i-a întrebat pe fiecare din cei patru: „Dar cu Marciano ce-i?“. Cel care stătea cu fața la Marciano a răspuns: tocmai tăia o coardă de viță. Cel cu spatele la el, a răspuns: „Mi se pare că se odihnea rezemat de un butuc de viță“. Cel din dreapta a răspuns: „L-am văzut luând ceva din vița-de-vie și ducând la gură“. În fine, cel din stânga a răspuns: „Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întrebat pe fiecare din cei patru: „Dar cu Marciano ce-i?“. Cel care stătea cu fața la Marciano a răspuns: tocmai tăia o coardă de viță. Cel cu spatele la el, a răspuns: „Mi se pare că se odihnea rezemat de un butuc de viță“. Cel din dreapta a răspuns: „L-am văzut luând ceva din vița-de-vie și ducând la gură“. În fine, cel din stânga a răspuns: „Se uita țintă la o coardă de viță ținând în gură o nuia de răchită“. Stiliano, nu ești departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Mi se pare că se odihnea rezemat de un butuc de viță“. Cel din dreapta a răspuns: „L-am văzut luând ceva din vița-de-vie și ducând la gură“. În fine, cel din stânga a răspuns: „Se uita țintă la o coardă de viță ținând în gură o nuia de răchită“. Stiliano, nu ești departe de purtările acelor călugări. Răspunsul trebuia să fie unul singur: Marciano făcea ceva cu vița lângă care se afla. Astfel nu secvența temporală sau poziția ta față de un eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gură“. În fine, cel din stânga a răspuns: „Se uita țintă la o coardă de viță ținând în gură o nuia de răchită“. Stiliano, nu ești departe de purtările acelor călugări. Răspunsul trebuia să fie unul singur: Marciano făcea ceva cu vița lângă care se afla. Astfel nu secvența temporală sau poziția ta față de un eveniment îți va înrâuri judecata, ci esența. Așa că e cazul să nu mai încerci să-mi întinzi capcane de cuvinte și îngăduie-mi să-ți arăt esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
modulul, cu litere de tipar. Roma, data... 4 MAI Subsemnatul / a... EMMA TEMPESTA BUONOCORE Autorizez pe fiul meu / fiica mea... VALENTINA Să-și efectueze un piercing. Semnează... Emma Tempesta Buonocore. — Are două nume de familie, mama ta, ce, e de viță nobilă? Întrebă Axel Rose. — Nu, e separată, răspunse Valentina. — Mama Valentinei e o ștoarfă, suspină Miria. Dar care mamă nu e? A ei avea un magazin alimentar pe Via dello Statuto. Dar avea de gând să-l Închidă, căci chinezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dar, pe când înainta spre Giulia, s-a simțit brusc împins, azvârlit pe trotuarul rece, ca un gunoi. Andrei a spus noapte bună, te sun, și-a urcat în mașina lui albastră, în timp ce Giulia deschidea portița să intre pe sub bolta de viță. Strada era pustie și mirosea a liliac. Zogru era prăbușit, aproape că nu se mai putea ridica de pe cimentul măturat bine și îmbibat de urină. Era distrus și umilit ca o un câine călcat în picioare. Andrei Ionescu se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
școala nu-l interesa, Căci era plin de viață. Până când, într-o zi, Într-o zi oarecare, Părintele la școală sosi Cu un „cadou” cam mare. Era Calul Bălan, frumos, Din lemn curat sculptat, Cu Sfântul Neculai, maiestuos, Ca o viță de-mpărat. Dar Smărăndița s-a veselit. Chiar dacă părintele-i era tată, Pe Bălan ea s-a suit Și-a plâns ca niciodată. Toți copiii s-au speriat, Nică era încrezător, Toți s-au pus pe învățat, Nică era nepăsător
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
afla în fața casei vechi. În partea stângă a casei se afla prispa pe care luam masa în zilele calde de vară, iar seara bunicul îmi povestea despre străbunicii mei și despre viața lor. Lângă prispă se înălța și bolta de viță de vie, care ne ferea de razele soarelui și de care bunicul era foarte mândru. Acești butuci de vie făceau cei mai dulci și gustoși struguri din lume. În fața casei avea pomi fructiferi, dar cel mai mult îmi plăceau merele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de durere. Cele două femei mature au început să vorbească între ele despre ce ulei ar putea să folosească să iasă mai ușor capul copilului, iar eu am fost impresionată de cât de multe știa despre nașteri acea femeie de viță nobilă și de cât de relaxată era Rahela în conversația cu o regină. Așnan, am aflat, era fiica doicii reginei. Femeia de pe cărămizi fusese tovarășa de joacă a fiului ei și sora lui de lapte - așa ca mine cu Iosif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pot s-o las aici pe Den-ne. Ea e acum fiica mea și fără mine e singură pe lume. De fapt, ea e moașa maestră, iar eu sunt asistenta ei. Ea e cea pe care o cheamă femeile de viță regală din Teba când le vine ceasul. Nu pot să-ți cer să o iei și pe ea. Și totuși, dacă ai vrea să-i oferi și ei găzduire, cred că vei fi răsplătită în această viață. Poartă semnul banilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Acest copil e viu, am zis. Nu te teme. Se odihnește pentru călătoria pe care o are de făcut. La revărsatul zorilor, au început durerile acute. As-naat a încercat să rămână tăcută, așa cum se cuvenea să facă o doamnă de viță regală, dar natura o făcuse zgomotoasă și curând a umplut văzduhul de țipete la fiecare crampă. Am cerut apă rece ca să răcorim fața mamei, paie curate și conuri de lotus ca să împrospătăm atmosfera și cinci servitoare care să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fel de grădină împrejmuită cu gard de piatră. E o grădină uluitoare. Până și eu îmi dau seama de asta. Florile sunt viu colorate fără a fi țipătoare, fiecare zid e acoperit cu nu știu ce soi de iederă superbă sau cu viță de vie, și, în timp ce mă îndrept spre livadă, văd pere mici aurii atârnând de crengile copacilor. Nu cred că am mai văzut vreodată în viața mea o pară crescând într-un copac. Mă plimb printre arborii fructiferi spre o porțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la umbră pe cărarea laterală, fără să știu în ce zonă lucrează ; și nici încotro mă îndrept. Și atunci îl văd, în mijlocul unui șir de flori de levănțică și de culoarea liliacului, cu fruntea încruntată în bătaia soarelui, înnodând niște viță de vie. — Bună, zic. — Bună. Ridică privirea și se șterge pe frunte. Aproape că m-aștept să lase tot ce face și să vină la mine și să mă sărute. Însă nu face asta. Continuă să înnoade vrejurile, apoi taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de vie. — Bună, zic. — Bună. Ridică privirea și se șterge pe frunte. Aproape că m-aștept să lase tot ce face și să vină la mine și să mă sărute. Însă nu face asta. Continuă să înnoade vrejurile, apoi taie vița de vie cu un cuțit. — Am venit să te ajut, spun după o pauză. Ce-avem de făcut ? — Legăm mazărea. Îmi arată către plante, care cresc pe niște chestii ca niște wigwamuri de trestie. Trebuie sprijinite, ca să nu cadă. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a răcorit plaja, ne‑am dus la „Le Forgeron”. Rosamund căra Într‑o sacoșă pantofii. Ne‑am scos sandalele și i‑am Încălțat Înainte de a intra pe poarta restaurantului. În grădină, susurau plăcut jocuri de apă - erau și boschete, flori, viță de vie. Madame Bédier, care gătea În bucătărie, nici nu s‑a uitat la noi. Monsieur Bédier a parcurs fără interes amabilul bilet familiar scris de Roxie. Era o namilă de om, chel, Îndesat, alcătuit parcă Într‑un acces de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se vede umblând printr-o pădure care e totodată cimitir, un fel de cimitir sălbatic dar foarte scump, ceva numai pentru prinți sau tenori celebri. Într-un luminiș păzit de un leu de piatră, mai multe morminte dorm încărcate de viță cu flori mari, viorii. E frumos. În vis, Harry ar vrea să fie îngropat acolo. Întreabă cât costă, dar i se răspunde că nu se poate, că aici e Père Lachaise și nimeni nu se poate îngropa. Numai francezii. ─ O-la-la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
alaltăieri și de din totdeauna parcă, a timpului sec, prăbușit după moartea lui Stelian. Dar miracolul nu venea. Dimpotrivă, chiar și așa, zăcând cu ochii închiși în fotoliu, simțea cum prind a țâșni din ea lăstari firavi de înmugurire, cum vițele unor rădăcini alburii îi străpung pielea, cum cruste puroiate crapă, se descojesc și lasă în locul lor doar mătasea umedă, îmbujorată, a unei pajiști abia trezite din amorțire. Toropită, abia mișcându-se, de parcă atunci învăța să umble, descoperind pas, după pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mâine prefectul, după ce-a nenorocit-o și pe doamna Veturia cu securiștii care au dat-o afară de la telefoane unde lucra, aparatul de radio deschis pe România Muzical, se transmite Simfonia fantastică, de Berlioz, aude până și muzica prin vițele acelea prelinse din degete, e tocmai partea finală, „Visul unei nopți de Sabat“, o încolăcesc vițele și pe bătrână, ea țipă speriată, „vai de madam Mavrodini, săraca“, gândește îngrozită, simțind cum bătrâna horcăie în strânsoarea degetelor, „ce-i cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Visul unei nopți de Sabat“, o încolăcesc vițele și pe bătrână, ea țipă speriată, „vai de madam Mavrodini, săraca“, gândește îngrozită, simțind cum bătrâna horcăie în strânsoarea degetelor, „ce-i cu mine, doamne, ce mă pui să fac“, întoarce cu vițele ei câteva file de album, poze cu Tomnea și profesoara, tineri, ea în costum de baie, undeva pe un deal, printre niște gropi, Cetatea Nouă, o știe, mergea cu Stelian acolo, era o stupină mai spre pădure, cumpărau miere de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe fata asta profesorul ăla își spune scârbită, apoi alte poze, Tomnea cu doamna Veturia la o masă plină cu farfurii și sticle, asta-i când a făcut cinzeci de ani doamna Veturia, se cutremură simțind cum alte și alte vițe cresc întruna din ea, se întind, cuprind și apartamentul de la parter al fetei doctorului Wintris, ies în stradă, inundă asfaltul, se duc spre spre cofetăria „Tryby Tromphy“, înaintează spre farmacie, apoi spre grădinița numărul 32 cu program prelungit, încolăcesc biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]