2,248 matches
-
Mă uit pe geam, obosită. îmi trec mâna pe frunte, să mi dau bretonul la o parte, și simt iar multe mici inflamații care zvâcnesc, nervoase. Parcă nu ar fi niște banale coșuri de adolescentă, ci niște vietăți autonome și viclene, care îmi bat în fruntea care mă doare, la fel cum bat în geam stropii de ploaie, care se întețesc și lovesc din ce în ce mai arțăgoși, ca niște talazuri oblice și înverșunate. îmi intră în nări, nechemat, mirosul de mare. îmi întorc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în hol în timp ce se dezbrăcau și se descălțau. Șoapte furioase, șuierături pline de venin. Nu înțelegeam ce auzeam, pricepeam doar ura de dincolo de ușă, o ură schimonosită și neinteligibilă, care se strecura pe sub ușă în camera mea și se încolăcea viclean în jurul bubuiturilor din mine. 10. I-am urmărit pe ai mei cu mare atenție în zilele următoare. îi urmăream aproape neîncetat, când eram cu toții acasă, să văd dacă observ ceva între ei, o tensiune, un schimb de replici sau de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tot spărgeau în frunte, ca niște talazuri înfuriate. Dintr-odată m-am simțit obosită, mi-am simțit pleoapele grele. Nu mai voiam nimic, decât să pătrund în beznă. Pentru foarte mult timp. Nu mai voiam să-mi urmez gândurile. Erau viclene și in sistente, mă trăgeau tot mai departe, tot mai în adâncuri. Iar eu eram obosită. M-am trezit agitată, dintr-un coșmar în culori violente, în care toți cei pe care îi cunosc erau hidoși. Chiar și eu îmi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bucătărie nu mai era frumoasa ei bucătărie! Era ceva străin și vrăjmaș, care o pândea cu zeci de ochi de gheață din pardoseală și de pe bufet și de pe aragaz... Frumoasa ei bucătărie devenise un nevăzut monstru cu ochi răi și vicleni, gata să sară în orice clipă asupra ei. închise ușa brusc, spunându-și: „Nu s-a întâmplat nimic. Cu rentul a spart un geam. Un mic ghinion.“ Dar ochii răi, de gheață, o pândeau încă, de dincolo de ușă, neîndurători. Atunci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
seară de seară, la căminul cultural, incintă supravegheată de indivizi ai Partidului, în frunte cu cel mai de seamă soitar cu șleapcă. În acest loc, goldăneștenii fluturau neîncrezători din cap, precum taurul brav, învrăjbit de îndrăzneața apropiere a unei potăi viclene. Fluturau din cap, ca taurul, atunci când cei mai nepricopsiți și mai mișei, scârțâind din condeie cu penițe gata exersate sau înmuind creioane chimice în gură, semnau cereri de intrare în Gospodăria Agricolă Colectivă. Se obișnuise cu ambianța grea, otrăvită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o credință, în Cel pe care îl preamărim în chip întreit, în Sfânta Treime, Cea care este Una și în veci nedespărțită: Tatăl și Fiul și Sfânt Duhul Său, Cel de Viață Dătătorul, Amin Pe când altul, ispitit fiind de cel viclean, de vrăjmașul fără de nume, are nebuneasca năzuință și ambiție de a crede că nu ar fi deasupra omului și a toată firea, Cel Nevăzut, Atoatefăcătorul și Atoatedătătorul Voia aiurită a acestui fel de om este să nu aștepte sprijin Ceresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ieșită de mult din uz din orice uz în această lume, croită din coline de moloz, din cicatrice de cărămidă, din hrube horcăind răcori cu mirosuri fetide, foste pivnițe de neguțători medievali, metamorfozate, de curând, doar de curând, în bulboane viclene, mascate sub grohotișul ruinelor. Numai în văzduh reflecta, uneori, Mircea ai putea să nu te poticnești, luând-o în diagonală prin acest ținut al melancoliei, pe acolo pe unde gâturi de macarale, aidoma unor monstruoase girafe mecanice, se salută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
maleta-diplomat, pe care o simțise tot drumul clătinându-se între fluierul-piciorului și stinghia piciorului mesei. De adevăratelea, Vladimir adora dintotdeauna experimentele sociale care stimulau perfecțiunea relațiilor interumane, iar fasonul cerșetorului de a se înființa la masa lor, îngăimând iscusite și viclene tânguiri, a fost cel care i-a eliberat imaginația. După o primă manifestare a unei vrăjmășii prefăcute, îi zise, la fel de răstit: Nu-ți dau bani, minoritarule! Dar cu o băutură bună, tot am să te miluiesc, pramatie. Miluiesc, oricând, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ațipeală a unui personaj istovit. Fără a-și pierde o clipă superba-i siguranță de felină, care stă la pândă în preajma unor brazde de iarbă, unde se ascunde tremurul unui șoricel înfometat, Melanie se pretă la un joc atât de viclean și de riscant în aparență, încât, mult timp după aceea, Vladimir o păstră în amintire, stocând-o sub formă de episod antologic. Hai să ne culcăm, zise Melanie. E trecut de trei! riscase ea, deși intenția îi era exact contrariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de vreme bună, noi ne dăruim pe de-a-ntregul desfătărilor, la care suntem gata, cu aripi desfăcute. Oh, necumpătaților! suspină tânăra furnică. Mult a mai păgubit, odinioară și neamul nostru, când era nepotolit dărâmător de corifei, pe care, la îndemnul viclean al străinilor din cele patru vânturi, îi năruia în blasfematorie uitare. Apoi, tânăra furnică îi ceru să ia aminte la Istorisirea despre Piatra azurie: Cică strămoașele noastre găsiseră departe, pe un munte uriaș, o Piatră azurie, limpede și luminoasă, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
durerea insistentă din șold ce se duce pe fese, apoi coboară în pulpe, gambe până spre degetele de la picioare. Este în viață! Supraviețuise! Dar Moartea care răpise două vieți chiar sub ochii lui, continuă să stea la pândă, așteptându-l viclean ascunsă prin apropiere. Gândurile în legătură cu lunetistul mistuie orice alte sentimente care dispar undeva în vârful picioarelor, înlocuite fiind acum de simțământul pe care niciodată nu se crezuse capabil să-l resimtă altfel decât într-o totală contradicție cu nivelul conștiinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-o de-a curmezișul peste lespezile colțuroase, verzi-cenușii, apoi în sus, către creastă. Numai așa pot ieși de sub focul violent. Ajung aproape de stâncă. Unii își pregătesc grenadele. Deodată, o perdea arzătoare de foc crapă văzduhul. Mitraliere care până atunci tăcuseră viclene, îi iau în primire. Soldații se opresc derutați și surprinși. Asupra lor parcă se năpustește iadul. Focul țâșnește de pretutindeni, de sub stânci, dintre tufișurile înalte care se dovedesc adăposturi abil camuflate. Explozia asurzitoare a unui proiectil de aruncător aruncă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nici o importanță. Ai spus poate și aici ai dreptate. După ce rezolv treaba asta, nimic nu mă oprește să ridic mâinile sus. Decât poate un glonț în cap. E un risc pe care mi-l asum, răspunde celălalt cu un zâmbet viclean și sarcastic în colțul gurii. Dar de ce? Căpitanul Licavkin știe despre mine ca am fost informator al poliției. Am fost prins când cu povestea spargerii de la bijuteria Cealikian, din '37. Parcă atunci, atât proprietarul cât și soția lui au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
valurile au venit, au trecut, Înotătorii de excepție de altădată au murit Înecați deoarece s-au văzut nevoiți să Înoate În mocirlă, n-au rezistat. Se nasc și acum dar nu se mai Încumetă, iar cei care păzesc malul așteaptă, vicleni, făcînd pe salvatorii, ziua cînd nu se vor mai naște Înotători. Și eu mă aflu mai departe În slujba unei aberații pentru că e una cu puterea, iar Înotătorii nu vor mai Îndrăzni, dezorientați, ei mă privesc cu teamă, nebănuind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ce se revărsau asupra ei, în vederea înaltei misiuni ce avea de îndeplinit. Și toate acestea erau prezente înaintea lui Dumnezeu încă de pe atunci, de când omul, cu necredință, a călcat porunca ce i-a fost dată, ascultând mai bucuros sfatul celui viclean. Fericitul Augustin spune: „Acela care te-a creat, omule, fără de tine, nu te va mântui fără de tine“. Astăzi este începutul bunei voințe a lui Dumnezeu, „luminat se arată Fecioara și pe Hristos tuturor îl vestește“. Creștinii i se adresează Fecioarei
Agenda2005-47-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284407_a_285736]
-
fost făcută astfel numai din prostie. Daca ea întrunea voturile a 2/3 dintre deputați alegerea se invalida; neîntrunind atâtea, ea s-a contestat cel puțin. Va să zică n-a fost numai prostie, ci și vicleșug la mijloc. Proștii sânt totdeauna vicleni. Apoi s-a trecut la ordinea zilei, adică la verificarea alegerii d-lui Marghiloman (Buzău). Aici erau 21 de alegători contestați. Termenul era tocmai cel pus la alegerea d-lui Maiorescu, dar fiindcă era alt creștin, Adunarea n-a recunoscut
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
că nimic din legile noastre nu se potrivește cu starea actuală a Dobrogei, pentru că instituțiile noastre sânt în parte nedrepte, sânt coruptorii, sânt creațiuni în mare parte a coteriei liberale, sânt un mijloc pentru esploatarea claselor de jos prin grecotei vicleni, prin advocați fără pricini, prin dascăli proști cari fac politică, în fine, instituțiile noastre nepotrivindu-se cu România, sânt și mai departe de a se potrivi cu Dobrogea mai primitivă. Dar faptul că instituțiile noastre, copiate de pe cele străine, care
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dintr-un om cuprins și cu dare de mână ne trezim peste 40 de ani cu 16 săraci cari s-ar bate ei în de ei pentru pâinea de toate zilele, rămânând ca să învingă cel mai tare sau cel mai viclean. În cazul întîi e gata războiul civil, în al doilea demagogia. Care ar fi dar urmarea neadmitem acestui proiect de lege? Aceea că peste 50 de ani în genere n-ar mai exista o clasă țărănească în România, ci numai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
țara libertății, egalității, fraternității și a părintelui acestora, C. A. Rosetti, a cărui nume slăvit va fi de toate veniturile de acum și pururea și în vecii vecilor. Christ a fost reprezentantul săracului cinstit și harnic. Antihrist e reprezentantul săracului viclean și leneș, căci vicleșugul și lenea, tertipul și rușinea de muncă sânt cele două mari semne caracteristice atât ale roșilor ca colectivitate, esceptînd pe puțini, cât și a elementelor străine pe cari ei mai cu seamă le favorizează. Am susținut
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să răspunzi în sinea ta la întrebarea dacă nu cumva te înșeli. Nimeni dintre noi nu e totul, nici tu, nici Matilda, nici eu însumi, deși în forul meu interior nu văd de ce n-aș fi. Numai că natura e vicleană și pentru un om inteligent se pune întrebarea care i s-a pus și lui Arhimede, să afle, fără să topească o coroană de aur, cât aur și cât argint are în ea, fiindcă regele avea bănuiala că bijutierul îl
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în general gravele probleme... hm! nu sânt atât de grave și că existența putea fi abordată și sub alt unghi. Care? Ce fel de unghi? Ți-l sugera întîi înfățișarea sa. Părul abundent, negru, îi creștea aproape de lângă sprâncene, privirea vicleană, dar limpede, nu lipsită de o anume fermitate (care repede, prompt, putea deveni insolentă), era tot ce avea frumos acest chip rotund, ai fi zis buhăit, cu pomeți roșii, cu o mustață groasă care masca o gură hilară, gata să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
eu că am conceput-o cu Matilda pe Silvia am avut un coșmar. Ara visat un copil, un monstru... Senzația de coșmar ne aparține, reprezentarea lui în vis nu se poate descrie... Limba scoasă afară, capul mare, gâtul subțire, privirea vicleană și matură pe chipul unui copil care nu e copil... te trezești, puterea rațiunii alungă viziunea tenebroasă și uiți în câteva clipe rătăcirile gândului neodihnit care nu au nici un sens. În primele mele nopți însă după ce cădeam istovit de munca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zi. Cine n-are conștiință n-are nici turburările ei. N-ași crede! Conștiință are orice om, în sensul propriu al ticălosului, zace în întuneric. Ei și? Nimeni nu-i garantează că o mică întîmplare, un fapt neînsemnat, un gând viclean care i se șoptește la ureche de către un alt ticălos (unul mai mare!) nu i-o va trezi când îi va fi lumea mai dragă. Hm! dar ticălosul se poate și îndrăgosti și poate fi și respins, poate avea un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din pronunția ei pentru mine? Dar nu, surpriza veni... "Ci, ci, o auzii spunând, la mulți ani, ta-taaa!" "De ce nu-i răspunzi fetiței?", zise Matilda observîndu-mă cu un ochi cercetător care sticlea de supoziții și presupoziții alergîndu-i foarte sprintene și viclene prin minte (desigur, n-o mai iubeam pe Silvia, acum când iubeam pe altcineva, a știut ea totdeauna că...). Dacă i-ași răspunde, zisei, tu de ce ai mai avea să te miri?" Nu mă miră, îmi răspunse foarte rece (euforia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dat?" "Mai fă tu o dată și ai să vezi! Dacă vrei să știi m-am supărat foarte tare." "Ci nu s-a văzut!" "Da?! Ia vino tu încoace, vino-vino..." Nu prea veni, se uita la mine cu un mic surâs viclean și în privire cu un fel de zeflemea, vrând parcă să-mi sugereze că știe că n-o să-i fac nimic, deși... Cine, îi spusei lăsînd-o să se aplece peste planșetă și să se zgâiască în hârtii, uitând sau prefăcîndu-se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]