1,948 matches
-
rele într-o carte, în cartea trupului și sufletului vostru. Vă spun cu adevărat, că nu există nici o faptă păcătoasă, care să nu fie scrisă chiar de la începutul lumii în cartea care se află în fața Tatălui divin Ceresc. Dacă prin viclenie puteți scăpa de legile făcute de împărați, de legile lui Dumnezeu niciodată nu poate scăpa nici unul dintre Fiii Omului. Și atunci când veniți în fața lui Dumnezeu, diavolii lui Satana vor purta mărturie împotriva voastră cu faptele voastre rele și Dumnezeu va
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
să se lupte pentru salvarea iubitului ei, făcut prizonier de către o vrăjitoare rea, împreună cu Roland și mulți alți cavaleri. Fecioara era Flordelis, dragostea lui Florismart. Rinaldo i-a făgăduit fetei ajutorul său, nădăjuind să izbutească, fie prin luptă, fie prin viclenie. Flordelis a stăruit să ia calul ei, ceea ce el aprimit dar cu , condiția ca ea să urce pe cal, îndărătul lui., Pe când treceau printr-o pădure, au auzit niște zgomote ciudate și Rinaldo a mânat calul către locul de unde veneau
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
un avocat. — Toarnă-ți ceva de băut. Nu, mulțumesc, am răspuns eu. — Spune-mi, John. Cum te descurci cu muierile în New York? Nu pot crede că-i ești chiar așa de credincios roșcatei tale. — Selina? Oh, făcui eu plin de viclenie, din cauza ei sunt un om fericit. Cât despre muieri, mă descurc binișor. Uite ceva ce am putea face împreună. E un loc pe Fifth Avenue. Vii, da? Ambrozie cu gheață și coajă de portocală. Regina din Saba te ia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se alintă ea. Dacă tot vom împărți acest pat o viață, ori azi, ori mâine, ceea ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla. Te doresc, te vreau... Am așteptat această clipă... El a deslușit în gestul Olgăi o doză de viclenie, sentiment propriu multor femei, dar la ea, cum bine bănuia el, totul venea dintr-un calcul premeditat. Nu se putea defini câtă afecțiune și câtă algebră există În acest exercițiu! Oricum, această dorință de a se dărui purta amprenta previzibilului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
înșele: Dacă cineva dintre voi se crede înțelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun să ajungă înțelept. 19. Căci înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: "El prinde pe cei înțelepți în viclenia lor." 20. Și iarăși: "Domnul cunoaște gîndurile celor înțelepți. Știe că sunt deșarte." 21. Nimeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre: 22. fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
plămădeala? 7. Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți fără aluat; căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit. 8. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimile curăției și adevărului. 9. V-am scris în epistola mea să n-aveți nici o legătură cu curvarii. 10. Însă n-am înțeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreți, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
parcă-n venă, direct în fluxul de sânge care i-a-nălțat corola în creier. Mai mult decât să descriu banalizatele de-acum, prin abuz cinematografic, viață și transfigurare a Cydoniei, craniul ei alungit și colierul ei din măsele de om, sau viclenia lui Vordenbliss, „săpă torul de canale prin hipotalamus“, sau căutarea briceagului cu șapte lame de aur cu care Orolio scrie numele a șapte reptile pe șapte spinări de fecioară, sau atâtea și-atâtea mii de detalii care fac din această
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
socialiste. Copiii se nășteau frumoși, Însă pe măsură ce Înaintau În vârstă trăsăturile li se contorsionau, se Împleteau În chipuri boțite, cu expresivitate involuntară, de iobagi resemnați, de proletari uitați În grimasă, În lectura documentelor partidului, din care nu Înțelegeau decât sugestia vicleniei, a delațiunii pentru o bucată de salam savurată pe ascuns. Adolescenții păreau frumoși, erau Însă obraznici precum macacii care ar șantaja celelalte specii de mamifere pentru că Într-o zi s-ar fi zvonit că vor fi oameni, că vor fi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
șapte mii de kilograme la hectar, pe care Îl călcau În picioare cu seni nătate, și mai aveau până la șosea Încă un câmp de cartofi pe care să-l spulbere mărșăluind și scuipând către oraș, către civilizație. Mimau nonșalanța cu viclenie, miraculoasă formă de inteligență În anii aceia. Vasile l-a ajuns din urmă pe Carara, l-a salutat timid, bucuros că profesorul Îl evitase În timpul instrucției; la urma urmei, deși colegi de cenaclu, nu știau nimic unul despre celălalt și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
la țel Somnambulismul *** delir, ***. Limbi străine. Iubire Memorie - o însușire a nervilor umani. Lemn - violină. Conștiință - o soră a memoriei - baza nu este memorie; Simțirea - aceeași. Ne amintim cu ajutorul simțirii și reproducem cu ajutorul intelectului. Amintirea este identitate cu sine însuși. Viclenie și prostie. Spirit și vorbă de duh. Agerime a înțelegerii. ["HELVETIUS. DE L'ESPRIT... "] 2290 Helvetius. De l'esprit. David A. 1758 Pornirea vădită de a reduce totul la materie și la întîmplătoarea dezvoltare a diferitelor forme a ei. Materia
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
stupid, așa cum li se păruse multora, se ivea din ce în ce mai des pe buzele lui bine conturate. Singurătatea îndelungată, lacrimile vărsate în taină, groaza îl făceau să nu creadă în sinceritate și milă. Îndelungatele raționamente tăcute îl învățaseră să se apere cu viclenie. Nu te teme, îi spuse lui Helikon mângâindu-i părul, vei vedea că, prin soția lui, Macro are să se lege de mine mai mult decât speră să mă leg eu de el. După atâta căldură, ploua, o furtună pe mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Sașa Pană, op. cit., p. 148) - a fost cel cu feeria postromantică Legenda funigeilor a lui D. Anghel și Șt.O. Iosif (singura piesă originală), precedată de Prologul la Cometa (monolog performat de Armand Pascal). Au mai avut loc reprezentații după Vicleniile lui Scapin, Medicul nestatornic și În fața porților de aur, alte piese anunțate la categoriile „teatru clasic”, „teatru modern eclectic” și „teatru original” fiind Paharul vrăjit de La Fontaine și Champsmele, Măslinii de Lope de Vega, Dragoste cu toane de Goethe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ceva, a luat materialul de-a gata, fiindcă noi deja suntem în plină Apocalipsă. În zilele noastre, când țara aceasta, cândva frumoasă și înfloritoare a ajuns pe mâna unei cete de netrebnici, lacomi, servili, incompetenți, dar dotați la perfecție cu viclenia fanarioților, nu mai trebuie să-ți pui la grele eforturi fantezia. Așa a prins viață Apocalipsa după nea Grigore. De ce o public eu? Păi nu ați aflat că eu sunt scribul oficial a lui nea Grigore? D-aia o scriu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
s-a găsit o nouă formulă, mult mai adecvată actualului stat român: pe-aici, pe la noi, Statul e instituția care are monopolul prostiei și al hoției, sub umbrela violenței legitime. Și toate acestea, sub oblăduirea unui șef suprem, care din viclenie veghează neabătut, ca starea să continue. Iar noi vitele de povară și de sacrificiu, ale acestui stat original, nu avem decât libertatea de a înjura cât vrem, că tot nu ne auzim decât noi între noi... Înmormântare cu onoruri militare
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și a îngenunchiat dragonul chinezesc. Tatăl meu care a privit în ochi zeitățile din Nara, la Delfi a stat de vorbă cu oracolul și a respirat cenușă-n Gange Nici tăria lui Aiax din Salamina, nici furia lui Agamemnon sau viclenia stăpânului Zeus nu-l pot descumpăni; Cu răsuflarea lui topește glonțul. Vă vorbesc despre mama mea care cuprinde trecutul prezentul și viitorul într-o singură bătaie de. Mama mea care este talismanul meu și-n trupul căreia stă toată grația
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
el avea sentimentul ciudat că fata i-ar fi ascuns ceva și ar fi menținut astfel între ei un fel de obstacol, care-i împiedica să se apropie mai mult. O vreme, ea păruse să se eschiveze și schimbase cu viclenie vorba, atunci când el încercase să afle mai multe în legătură cu ea. Acest lucru îi dăduse mult de gândit, fiindcă nu reușea să-i găsească nici un fel de explicație logică. Și în anul al doilea, întâlnirile lor aveau loc tot la universitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prevenindu-i cuvintele. — Nu sunt aici ca să Îți apreciez vinul, răspunse Dante fără să dea semne că ar vrea să ia loc. Vreau să vorbesc cu femeia care dansează În taverna ta. Baldo Își mângâia bărbia În timp ce Îl scruta cu viclenie. — Așadar, o vrei pe Antilia mea. Splendida Antilia. Subliniase cuvântul „splendida“ cu un accent lasciv. — A ta? Poetul nu se gândise niciodată că femeia putea fi o sclavă, capturată Într-una din bătăliile din Răsărit ori cumpărată. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să te consolezi după soție? Atunci, ce te aduce la „Paradisul“? zâmbi ea strâmb. Din nou o senzație de amețeală Îi tulbură vederea. — Nu... nu știu. Privirea fetei păru să se Îndulcească. Dar În ochii Îi rămăsese o străfulgerare de viclenie. — Stăpâna vrea ca nimeni să nu iasă de aici nemulțumit. Vino, zise ea Întinzându-i o mână. Dante o urmă de-a lungul coridorului, Încercând să țină pasul cu dânsa. Dar fata o zbughise de Îndată, ca și când s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oarbă care i-a lovit pe cei doi exponenți ai Studium-ului? Ucigătoarea dispoziție a cerurilor, care a provocat o asemenea pierdere? — Vreau să mă refer la cel care, dintre voi, i-a ucis pe Ambrogio și pe Teofilo. Care, cu viclenie vinovată și cu forța unui intelect Înclinat spre rău a curmat acele vieți, a căror măsură doar Dumnezeu ar fi trebuit să o potrivească. Nu urmă nici o reacție la această acuză. Fiecare se uita Înainte, abia urnindu-și ochii spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
greu de realizat. Nu e vorba doar de o singură unitate militară, de un bastion răzleț sau de un cuib de nebuni, e vorba de o țară întreagă. Atunci mi-a dat ideea, își amintește Roja, lăsîndu-și fruntea între palme, viclenia Bătrînului făcea cît toată înțelepciunea din lume adunată la un loc, știuse să i-o spună fără să supere pe nimeni, să i-o sădească în suflet, era mutarea unui profesor care știa perfect ceea ce se petrecea în mintea învățăcelului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se plângea tot mai des În vremea din urmă. Se conserva În acest fel nu atât o rețetă, cât un reper sigur Într-o lume repede schimbătoare, un punct de sprijin Într-o succesiune amețitoare de evenimente care desenau cu viclenie un țarc În care viața intra neștiutoare. Porcul era Împăcarea lor cu lumea, monumentul lor funerar, iar rețeta, un fericit epitaf. 12. Văzută prin perdeaua de tifon a geamului de la bucătărie, Înjunghierea grăsunului Îl Înspăimânta prin precizie și nepăsare. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai ceva ca al lui Bojangles Robinson, iar directele lui violente tocau fețele adversarilor săi până când ajungeau să arate ca biftecul tartar de la Mike Lyman’s Grill. Ambii bărbați erau poeți: Blanchard poetul forței brute, Bleichert contra-poetul vitezei și al vicleniei. În total, au câștigat împreună șaptezeci și nouă de meciuri și au pierdut doar patru. În ring, la fel ca și în tabelul lui Mendeleev, focul și gheața sunt greu de învins. Domnul Foc și domnul Gheață n-au luptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cum să-i dau formă. Îmi place munca mea, doamnă. S-a uitat în ochii mei pe care mi-i ridicasem în timp ce vorbea. Meryt a văzut privirea pe care am schimbat-o între noi și a rupt tăcerea cu o viclenie de negustoreasă de pește: - Ea e Den-ne, negustorule, văduvă și cea mai bună moașă din Teba. Am venit la piață să căutăm un coș simplu în care să-și țină darurile pe care le primește de la mamele recunoscătoare. - Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vinovații să se îmbrace în robă de judecători și să condamne victimele. După cum e foarte posibil ca absolut totul să fie real, să-mi aparțină, și ca impresia de nesiguranță pe care o am să nu fie altceva decât o viclenie a instinctului meu de conservare, o încercare, de care nu sunt pe deplin conștient, de a mă menaja, de a-mi ușura situația în propriii mei ochi sau de a pune măcar o îndoială în locul explicațiilor pe care nu izbutesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai limpede că nu puteam trăi ca o fiară neîmblânzită, în conflict cu toată lumea, și că mă purtasem ani în șir fără noimă, răzvrătindu-mă pe față când puteam să obțin ceea ce doream, mult mai ușor și mai sigur, prin viclenie, părând smerit și supus. Am descoperit astfel, singur, ipocrizia; modestia îmi putea fi de folos dacă mă serveam de ea bine, micșorându-mă pe mine cu umilă fățărnicie ca să-i ajut pe ceilalți să se creadă importanți. Fiindcă așa sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]