1,742 matches
-
zi mai târziu și Ardahanul. Guvernul RD Armene a solicitat în această situație sprijin din partea comunității internaționale, apelul armenilor rămânând însă fără răspuns. Georgia și-a declarat neutralitatea în acest conflict pe 6 noiembrie 1920. Turcii și-au continuat înaintarea victorioasă și, pe 30 noiembrie, au ocupat Karsul. Comandantul trupelor turce din zonă, generalul Karabekir Pașa, a cerut pe 6 noiembrie 1920 armenilor să se retragă și să predea controlul asupra orașului Alexandropol, a căilor ferate și podurilor din regiune și
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
(24 iulie 1908 - 30 octombrie 1918) include o serie de evenimente majore, începând cu Revoluția Junilor Turci și instalarea celei de-a doua perioade constituționale și sfârșind cu împărțirea Imperiului Otoman de către puterile victorioase în Primul Război Mondial. În doar câteva săptămâni din iulie 1908, Revoluția Junilor Turici a modificat radical structura politică a Imperiului Otoman. Regimul sultanului Abdul Hamid dura de 35 de ani și sistemul autocratic dezvoltat în anii domniei sale a fost
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
tu să decizi care oameni sunt lipsiți de importanță??"" Doctorul ia un ton dur în timp ce se referă la războiul Timpului: ""Pentru o lungă perioadă de timp am crezut că am fost doar un supraviețuitor, dar nu sunt, eu sunt câștigătorul... Victoriosul Lord al timpului!"" Vizibil îngrijorată, Adelaide îi răspunde că ceea ce face este greșit, îl părăsește pe Doctor și intră în casa ei, unde se sinucide imediat după ce închidere ușa în urma ei. Doctor este șocat în timp ce își dă seama că Adelaide
The Waters of Mars () [Corola-website/Science/326611_a_327940]
-
noiembrie, polonezii controlau circa o treime din minele de cărbuni din ducat. Cehii și-au dat seama că cedaseră destul de mult (...) S-a recunoscut că orice preluare a Teschenului va trebui să se realizeze într-o manieră acceptabilă de către Antanta victorioasă (...), astfel că cehii au fabricat o poveste cum că zona Teschenului se bolșeviza (...) Cehii au adunat trupe substanțiale de infanterie - circa 15.000 de oameni - și la 23 ianuarie 1919, au invadat zonele deținute de polonezi. Pentru a-i deruta
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
și a consecințelor sale, răscoala este considerată a fi fost un adevărat război țărănesc. Se încadrează în frământările și răscoalele țărănești europene, cu aceleași caracteristici antifeudale, dar cu un program influențat de situația locală. După răscoala țărănească din 1437, nobilimea victorioasă a continuat procesul de feudalizare. Cauzele răscoalei rezultă din împotrivirea țăranilor față de tendințele de îmbogățire accentuată a nobilimii prin creșterea obligațiilor la prestațiile în muncă și dările în produse și bani. Datorită dezvoltării circulației mărfurilor și a economiei monetare, nobilul
Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja () [Corola-website/Science/326690_a_328019]
-
oștilor răsculaților. Pe toiul răscoalei s-au mai afirmat ca puternici adversari ai răsculaților voievodul transilvan Ioan Zapolya, episcopul romano-catolic al Transilvaniei Francisc Várday (Ferenc Várday) și juristul István Werbőczy. Armatele țărănești sub comanda lui Gheorghe Doja au fost inițial victorioase la Cenad și Nădlac, unde răsculații l-au capturat pe episcopul Csáki și l-au ucis. Șpanul (sau ișpanul, jupanul) Báthory a reușit să fugă și să-l cheme în ajutor pe voievodul Transilvaniei, Ioan Zápolya. A urmat atacul nereușit
Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja () [Corola-website/Science/326690_a_328019]
-
capturat o pradă bogată. Apoi, au învins și în a patra bătălie, probabil în zona orașului Alcácer do Sal. Ucigînd "atât de mulți păgâni (musulmani)" încît orașul a rămas aproape gol, capturînd și acolo o pradă însemnată. După o bătălie victorioasă contra piraților în Strâmtoarea Gibraltar, navele norvegiene au intrat în Marea Mediterană, navigând de-a lungul coastei sarazine spre Insulele Baleare. Care pe acele timpuri era cuibul piraților și centrul comerțului cu sclavi din Mediterană, raidul norvegian este primul înregistrat în
Cruciada Norvegiană () [Corola-website/Science/326761_a_328090]
-
fost smulse din mediul și peisajul lor încă din antichitate. Primele două le-a luat, din fosta capitală Teba, regele asirian Assurbanipal, în sec.al 7-lea e.A. A dorit să-și împodobească cu ele capitala Ninive, după o expediție victorioasă în Egipt. Dar cele mai multe au traversat Marea Mediterană, pe timpul stăpânirii romane, pentru a împodobi capitala imperială și alte orașe italice. Aceste bijuterii ale arhitecturii au fost considerate trofee și au sfârșit prin a fi plasate în fața unor temple străine, a unor
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
unită a Ierusalimului, Tripoli și a Edessei a dat selgiucizilor o luptă în apropiere de Azaz, oraș în nordul Siriei. În ciuda faptului că armata lui Burzuki, emirul de Mosul, o depășea cu mult pe cea a cruciaților, europenii au fost victorioși, datorită căruia statele creștine din orient au putut restabili parțial influența în regiune, pierdute în 1119. În 1128 Alep și Mosul s-au reunit sub conducerea emirului Zengi. Dându-și seama că acum cucerirea acestui oraș a devenit imposibilă, Balduin
Balduin al II-lea al Ierusalimului () [Corola-website/Science/326798_a_328127]
-
în 1989 a fost realizată și o versiune cinematografică românească în două serii, care a fost difuzată în premieră în România la 13 august 1990. Unii autori au considerat acest film ca o reeditare a filmului "Mihai Viteazul" în variantă victorioasă. În anul 1035, înainte de a pleca în pelerinaj la Ierusalim, ducele Robert I al Normandiei (1027-1035) (Ovidiu Iuliu Moldovan) este sfătuit de duhovnicul său, Eduard Confesorul (Emanoil Petruț), să-l proclame ca urmaș la titlu și la avere pe fiul
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
cu saxonii care atacaseră catedrala, și își pune singur coroana pe cap spunând: "„Fie să se împlinească dorința lui Dumnezeu ca eu să fiu rege!”". Unii autori au considerat acest film ca o reeditare a filmului "Mihai Viteazul" în variantă victorioasă. Cei doi conducători politici și militari (Wilhelm Cuceritorul și Mihai Viteazul) sunt asemănători din anumite puncte de vedere, ei deosebindu-se prin finalitatea scopului lor. Astfel dacă victoriile lui Mihai Viteazul au stat tot timpul „sub spectrul anulării”, ducele Wilhelm
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
Anno al II-lea de Köln pentru a-l captura pe Henric al IV-lea la Kaiserswerth (lângă Düsseldorf), cu scopul de a o înlătura de la putere pe mama acestuia. Lovitura a reușit, iar după ce Otto a condus o campanie victorioasă în Ungaria în 1063, el a jucat un rol proeminent în guvernarea Imperiului pe perioada minoratului lui Henric. În 1064, el a fost în Italia pentru a rezolva o schismă papală și s-a implicat activ în a aranja alungarea
Otto de Nordheim () [Corola-website/Science/325203_a_326532]
-
armatei Indiei britanice ajung la Pankot, fiind chemați în ajutor de către Maharajahul palatului. În schimbul de focuri care urmează, mai mult de jumătate din arcașii Thuggee sunt uciși și restul sunt înconjurați și capturați. Indiana, Willie și Short Round se întorc victorioși în sat cu piatra Sivalinga lipsă și cu copiii răpiți. Actorul Pat Roach a interpretat rolul supraveghetorului din mine. Steven Spielberg, George Lucas, Frank Marshall, Kathleen Kennedy și Dan Aykroyd au avut scurte apariții în scena cu aerportul.
Indiana Jones și templul morții () [Corola-website/Science/325197_a_326526]
-
nu l-a mai obținut. El a invadat pentru a doua oară Italia, 957, și multe cetăți au capitulat în fața sa, drept pentru care Berengar a scăpat doar cu fuga. Liudolf a murit pe neașteptate de febră în mijlocul campaniei sale victorioase, la Pombia, în apropiere de Novara, în 6 septembrie, și a fost înmormântat în abația Sfântului Alban din Mainz. Din căsătoria sa cu Ida a rezultat un fiu, Otto, care va deveni ulterior atât duce de Bavaria cât și de
Liudolf de Suabia () [Corola-website/Science/325292_a_326621]
-
promovat a eșuat întrucât Egiptul nu dispunea de specialiști în diverse domenii economice, mână de lucru antrenată și resurse naturale însemnate. Principalele acțiuni militare au fost cea din 1811-1818, împotriva Arabiei wahhabite, apoi cea din 1820, în estul Sudanului, ambele victorioase. A urmat o a treia campanie, împotriva grecilor care luptau pentru independență, în care armata egipteană a colaborat cu puterea otomană. Campania s-a soldat cu înfrângerea navală de la Navarino (octombrie 1827), în fața forțelor navale anglo-franco-ruse. Urmează neînțelegeri cu puterea
Muhammad Ali al Egiptului () [Corola-website/Science/325301_a_326630]
-
s-a căsătorit cu Sibila de Anjou, fiica regelui Fulc al Ierusalimului și totodată văduva lui Guillaume Clito. Acest episod a marcat primul dintre cele patru pelerinaje ale lui Thierry în Țara Sfântă. În timpul acesteia, el a condus o expediție victorioasă asupra Caesarea Phillippi și a luptat alături de socrul său, Foulque, într-o invazie asupra orașului Gilead. S-a întors în curând în Flandra, pentru a reprima o răscoală din Lotharingia Inferioară, condusă la acea vreme de contele Godefroi al III
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
importanță masacrului de la Deir Yassin în cartea sa "The Revolt: The Story of the Irgun". În acel volum, Begin a scris că fără "victoria" de la Deir Yassin n-ar fi putut există un stat numit Israel. "Haganah a executat atacuri victorioase pe alte fronturi (...). Cuprinși de groază, arabii fugeau, strigând: 'Deir Yassin'! Partea adversă în această chestiune istorică neagă masacrul
Masacrul de la Deir Yassin () [Corola-website/Science/324586_a_325915]
-
ocupată de trupele germane în cel de-al doilea război mondial. Potrivit acestui mit, ca urmare a victoriei, toți ucrainenii au fost împușcați. Povestea adevărată este mult mai complexă, echipa jucând o serie de meciuri impotriva echipelor germane și ieșind victorioasă din toate acestea, înainte de a fi trimisă de Gestapo, în cele din urmă, în lagărele de prizonieri. Majoritatea jucătorilor echipei a fost ucisă acolo, dar câțiva jucători au supraviețuit. În "" a apărut un număr mare de fotbaliști profesioniști, atât în
Drumul spre victorie () [Corola-website/Science/324712_a_326041]
-
formațiunilor longobarde din sud (Guaimar al II-lea din Principatul de Salerno, Landulf I din Ducatul de Benevento, Atenulf al II-lea din Principatul de Capua). Regele Berengar însuși a trimis un contingent din regiunea Marche. Ca urmare a bătăliei victorioase, Alberic a fost numit "consul al romanilor" în 917 . Cu toate acestea, Alberic a devenit un fel de tiran la Roma, iar populația și papa l-au expulzat. Imediat după aceea, el a fost asasinat în Orte între 924 și
Alberic I de Spoleto () [Corola-website/Science/324736_a_326065]
-
ca partea restructurării generale operate asuptra posesiunilor sale, atunci când a înlocuit fosta Marcă de Friuli a carolingienilor, deținută de locotenentul lui Berengar, Walfred. Ea era separată de Regatul Italiei după ce regele Germaniei Otto I "cel Mare" a purtat o campanie victorioasă împotriva regelui Berengar al II-lea al Italiei în 951. La adunarea imperială de la Augsburg din anul următor, lui Berengar al II-lea i se permitea să se mențină ca rege al Italiei, însă era nevoit să renunțe la marca
Marca de Verona () [Corola-website/Science/324831_a_326160]
-
Imperiul Otoman din 1770. Rebeliunea a fost pregătită și sprijinită în mod activ de Imperiul Rus. Izbucnirea revoltei a fost coordonată cu expediția maritimă condusă de Alexei Grigorievici Orlov, comandantul flotei imperiale ruse în timpul Războiului Ruso-Turc din 1768-1774. După încheierea victorioasă a războiului cu Veneția din 1714-1718, Imperiul Otoman a recucerit regiunile din Peloponez controlate temporar de Republica Veneția. Reîntoarcerea turcilor în Peolponez a accelerat dezintegrarea sistemului feudelor militare care existase până atunci în regiune. În Peloponez a apărut o nouă
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
Karatasos și Aggelis Gatsos a aranjat o întâlnire cu alți "armatoloi". În timpul acestei întâlniri s-a hotărât ca insurecția să se bazeze pe acțiunile din trei orașe: Naousa, Kastania și Siatista. În 1822, Mehmed Emin a stabilizat situația otomanilor fiind victorios în luptele de la Kolindros și Kastania. În nord, în apropierea localității Naousa, Zafeirakis Theodosiou, Karatasos și Gatsos au organizat apărarea orașului. Primele lupte au dat câștig de cauză grecilor. Mehmed Emin a atacat mai apoi orașul în fruntea unei armate
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
lui Aleksandr Myasnikyan. Pe 25 februarie 1921, invazia Armatei Roșii a pus capăt existenței RD Georgia. Încheierea definitivă a ostilităților dintre turci (reprezentați în acel moment de Marea Adunare Națională, republica Turcia avea să fie proclamată mai târziu, după încheierea victorioasă a Războiului de Independență, 1923) și statele din Caucaz avea să fie oficializată prin semnarea Tratatului de la Kars. Părțile semnatare au fost pe de-o parte Marea Adunare Națională a Turciei, reprezentanții Armeniei Sovietice, Azerbaidjanului Sovietic și Georgiei Sovietice (care
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
Koniecpolski, susținut de Jerzy Lubomirski, șase companii de călăreți pancerni ale lui Jeremi Wiśniowiecki și husarii înaripați conduși de Stefan Czarniecki) au respins un atac al tătarilor, care au suferit pierderi grele. În prima zi de bătălie, polonii au ieșit victorioși. Polonii, încurajați de victoria din prima zi, au desfășurat toată cavaleria de care dispuneau. Pedestrașii și artileria au rămas în tabără și nu i-au susținut pe călăreți. Dar, de această dată, rezultatul a fost altul. Cavaleria tătarilor a ieșit
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
în anii 1960, au fost găsite acolo câteva sute de proiectile de muschetă. Când Goring a lansat un contraatac, parlamentariștii dezorganizați au fost împrăștiați, dar o parte din cavaleria scoțiană din spatele lor a rezistat mai mult. Mare parte din flancul victorios al lui Goring fie s-a împrăștiat urmărind inamicul, fie a dat fuga să prade proviziile aliaților, dar unii din ei, conduși de Sir Charles Lucas, au manevrat spre a ataca flancul drept al infanteriei aliate. Între timp, câțiva pedestrași
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]