1,712 matches
-
era deosebit de puternică. Tatăl său a fost un protector al artelor frumoase, un sprijinitor al avangardei artistice, bunăoară al compozitorului Arnold Schönberg sau al pictorului Gustav Klimt, iar mama făcuse din palatul familiei de pe Aleegasse un centru al vieții muzicale vieneze. Oaspeți obișnuiți ai casei erau personalități muzicale ca Johannes Brahms, Clara Schumann, Josef Labor și Gustav Mahler. Bruno Walter, cvartetul lui Joseph Joachim și Pablo Casals concertau cu ocazia serilor muzicale ale familiei. Fiii și fiicele lui Karl Wittgenstein beneficiaseră
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
serilor muzicale ale familiei. Fiii și fiicele lui Karl Wittgenstein beneficiaseră de o educație literar-artistică, în primul rând de una muzicală, deosebit de îngrijită.11 Ca persoane profund îmbibate 20 GÂNDITORUL SINGURATIC de cultura clasică, așa cum era ea receptată în tradiția vieneză, se interesau de tot ce era nou în literatură, muzică, arte frumoase, arhitectură, în disciplinele umaniste și în dezbaterile de idei. Nu le puteau scăpa controversele iscate de acea critică a culturii întreprinsă de Karl Kraus în revista lui Die
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lui Otto Weininger Sex și caracter, de psihanaliza lui Sigmund Freud, ca și de ecourile creației lui Robert Musil, Hugo von Hofmannsthal, Rainer Maria Rilke, Georg Trakl, Arnold Schönberg sau Adolf Loos. Cu atât mai mult cu cât cultura umanistă vieneză a epocii era una, iar publicul ei era unul și același. Separarea în sfere distincte, care a devenit ceva obișnuit mai târziu, era încă necunoscută. Interesul pentru literatură, artă și filozofie se împletea strâns cu aspirația spre clarificarea întrebărilor de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
L. Wittgenstein, Geheime Tagebücher 1914 1916, ed. cit., p. 70. 40 Ibidem, p. 74. 41 Paul Engelmann, op. cit., p. 96. Mărturiile lui Engelmann au constituit punctul de plecare al unui șir de lucrări care discută Tractatus-ul pe fundalul ambianței culturale vieneze a epocii. 104 GÂNDITORUL SINGURATIC 42 Răspunzând unor observații ale lui Russell, Wittgenstein îi scria la 19 august 1919: „Acum mi-e teamă că tu nu ai sesizat cu adevărat afirmația mea esențială, față de care întreaga chestiune privitoare la propozițiile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de pagini. A spune mult în cuvinte puține a fost întotdeauna ambiția celui care admira texte literare și filozofice care au această calitate. Ca motto, Wittgenstein a ales cuvintele unui scriitor și foiletonist mai puțin cunoscut, prețuit de Karl Kraus, vienezul Ferdinand Kürnberger: „Ăși tot ceea ce știm, ceea ce nu am auzit doar foșnind și vuind, se poate spune în trei cuvinte“. Nici condensarea împinsă la limită a exprimării, nici eliminarea multor verigi intermediare nu sunt în măsură să favorizeze înțelegerea unui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că o bună înțelegere a Tractatus-ului nu este de așteptat din partea celor care se îndeletnicesc în mod profesional cu filozofia.82 El credea că singurii care s-ar putea apropia cu înțelegere de scriere sunt oameni din cercul culturii sale vieneze. Este semnificativ că a discutat cel mai mult despre Tractatus cu unul dintre aceștia, Paul Engelmann, care era un amator în filozofie. Deși a dorit ca manuscrisul să fie publicat, faptul că lucrării sale nu i s-a acordat atenție
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
atât de „vocabularul“, cât și de „caracterul literar specific al întregului“. (Vezi C. K. Ogden, „Note“, în Ludwig Wittgenstein, Tractatus Logico-Philosophicus, Routledge, London and New York, 1990, p. 5.) 3 Percepută în acest fel, lucrarea lui Wittgenstein a fost alăturată tradiției vieneze a criticii metafizice, o tradiție care a fost ilustrată îndeosebi de oameni de știință cu preocupări filozofice, ca Ernst Mach și Ludwig Boltzmann. Atmosfera generală de gândire în care s-a dezvoltat această tradiție este bine redată într-o scurtă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care a fost ilustrată îndeosebi de oameni de știință cu preocupări filozofice, ca Ernst Mach și Ludwig Boltzmann. Atmosfera generală de gândire în care s-a dezvoltat această tradiție este bine redată într-o scurtă notă, publicată de cunoscutul ziar vienez Neue Freie Presse, la 27 octombrie 1903. Filozofia, care pretinde că este regina tuturor științelor, este comparată aici cu „o fecioară dedicată lui Dumnezeu, care tocmai deoarece e dedicată lui Dumnezeu va trebui să rămână pentru totdeauna stearpă. Consilierul aulic
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să aibă voie să le citească.“38 Lui Wittgenstein, creațiile culturale, ca și viața spirituală a indivizilor, îi apăreau profund înrădăcinate în anumite forme de viață, în structurile unei comunități istorice. El însuși se simțea acasă doar în lumea culturii vieneze a tinereții sale. Invoca aprobativ teza lui Oswald Spengler că ceea ce caracterizează o cultură, în perioada de înflorire, este unitatea stilistică a formelor ei majore, apropierea și comunicarea dintre ele. Pătruns de nostalgie pentru o lume apusă, Wittgenstein privea cu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
februarie 1848 și răsturnarea monarhiei lui Ludovic-Filip au dat semnalul luptelor, insurecția pariziană găsind ecou în Confederația germană. Și revoluția austriacă din martie 1848 a susținut revendicări naționale, nu doar în Imperiul Habsburgic, ci și în Germania. În Austria, mișcarea vieneză din 13 martie l-a obligat pe Metternich să fugă379 și pe împăratul Ferdinand să acorde o nouă Constituție. Austria, "cheia" de boltă a ordinii europene, se clătina amenințător. 2. Revoluția În luna martie, mișcările izbucnesc în toate statele Confederației
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
manager Bujor Prelipcean, cel care a dat curs rugăminților mele de a reveni la Iași pentru a prelua conducerea unei instituții aflate atunci în derivă. Filarmonica de Stat Iași ("Buj" a preferat această denumire pentru că ea corespunde standardelor germane și vieneze de brand muzical recunoscut) este azi, fără nicio îndoială instituția noastră artistică cea mai reprezentativă internațional, cea care face, alături de universități și de Dan Lungu, ca Iașul să fie recunoscut mondial. Dar nu despre laudele și gratitudinea cuvenite lui Bujor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și de peste 8 ani președinte al Asociației Artiștilor Plastici ieșeni, organizează prima expoziție colectivă peste hotare a membrilor asociației la Centrul Cultural Român din Viena, apreciată la momentul respectiv atît de personalitățile române prezente la vernisaj, cît și de publicul vienez. Pentru a-l caracteriza pe Gheorghe Bălăceanu ca artist, voi reproduce cele spuse de regretatul critic de artă Steliana - Delia Beiu, care l-a surprins În esența sa: "Peisagist prin vocație, el se implică spațiului ... fiind Înzestrat cu nesațul de
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
8. 50 Paul I. Papadopol, "Revistele de provincie", în Provincia literară, I, nr. 1, 1932, p. 5. 51 C. D. Fortunescu, "Reviste de provincie". 52 I. Cg., "Regionalism cultural", în Vremea, nr. 386, 1935, p. 7. 53 Leca Morariu, "Bățoșenie vieneză", în Junimea literară, XIII, nr. 1-2, 1924, p. 67. 54 În Junimea Literară, XV, nr. 5-6, 1926, p. 144. 55 Tiberiu Crudu, " Rostul unei reviste de provincie", în Revista Moldovei, II, nr. 11-12, 1923, p. 51. 56 Eugen Jebeleanu, "Revistele
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
se stabilește definitiv la Berlin, dar se va întoarce din când în când în țară. Șocat de evenimentele din 1907, scrie articolul-pamflet 1907 - Din primăvară până-n toamnă, a cărui primă parte (purtând titlul Rumänien wie es ist) apare în ziarul vienez „Die Zeit”, sub semnătura Un patriot român. În 1908, crezând că dă curs unei chemări politice pe care, de fapt, nu o avea, C. se înscrie în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. Împlinind șaizeci de ani, refuză proiectul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
unde a și murit. Emigrantul francez Félix Colson a fost primul dascăl al lui V. În 1804, însoțit de un dascăl-epitrop grec, Zaharia, era trimis la Viena pentru învățătură. Aici deprinde germana, dar și italiana, limbă la modă la Curtea vieneză, unde atunci trăia și scriitorul Pietro Metastasio. Ar fi trecut și prin Italia, ajungând la Pisa. O listă de cărți cumpărate în perioada studiilor la Viena (Aristofan și Aristotel, Cicero, Condillac, La Fontaine, un Chansonnier français, La Guerre des dieux
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
maternă determină un anumit tip de experiență. În Tractatus logico-philosophicus, Wittgenstein, chiar dacă merge și pe ideea unui constructivism sau determinism lingvistic în ceea ce privește experiența ori cunoașterea lumii, are ca poziție centrală faptul că limbajul reprezintă sau reflectă lumea reală. Pentru gânditorul vienez, „totalitatea propozițiilor constituie limbajul.[...]. Propoziția este o imagine a realității. Propoziția este un model al realității, așa cum ne-o imaginăm.” (idem:54-55). Chiar dacă limbajul este o imagine a realității, autorul lasă să se înțeleagă că această imagine nu este o
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
realitatea în complexitatea ei este în esență incomunicabilă. Fapt este că semnul lingvistic este doar o trimitere, o aluzie...” (apud Tullio de Mauro, 1978:197). Spre această idee va tinde și concepția wittgenseiniană în a doua parte a reflecțiilor gânditorului vienez, obiectivată în Cercetări filosofice. Cu toate acestea, adoptăm poziția conform căreia limbajul reprezintă lumea reală, chiar dacă nu într-o modalitate „tare”, ca și copie a realității, ci într-una „slabă”, ca și reprezentare aproximativă, parțială sau chiar „fuzzy”. În concluzie
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
îl încîntă, făcîndu-l totdeauna să ofteze asupra înapoierii Valahiei. Cât privește arta și frumusețile, Golescu este departe de rafinarea lui Cantemir. El are sperietura primitivului de tot ce e "cu meșteșug" și măsoară valorile estetice cu "stînjenul". În cutare muzeu vienez tot ce-i place este o pajură făcută din săbii și cuțite, pe care de n-ar fi văzut-o cineva ar fi fost "vrednic de pedeapsă". "Cadrele" sunt prețuite pentru "asemănarea" lor și în raport direct cu dimensiunea. Cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
istoric, urmărim atât prezentarea specificului publicațiilor la care colaborează jurnalistul, cât și surprinderea diferențelor de conținut și de expresie în redactarea articolelor. 3.3.1. Primele articole Debuturile carierei jurnalistice a lui Mihai Eminescu se situează în perioada studiilor universitare vieneze și sunt strâns legate de viața culturală și politică a studenților români aflați la studii în străinătate. În 1864, ia ființă "Societatea literară științifică română din Viena", organizație cu o bogată activitate științifică și culturală, care reușește să mobilizeze interesul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
comunicarea lor operativă: "Lipsa unui birou telegrafic notează jurnalistul în 20 iunie 1876 și greutatea cu care ziarele noastre își procură noutățile din străinătate, ne face ca mai întotdeauna să înregistrăm știri, publicate cu două, trei zile înainte în jurnalistica vieneză"208. Recurgând la surse externe, îndeosebi la publicațiile germane, jurnalistul reușește să ofere cititorilor informații bogate, anticipând de multe ori articolele din presa bucureșteană. "Problemele puse în discuție îl arată pe Eminescu un ziarist cu o înaltă conștiință profesională, interesat
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de a propune supunerea lor și a încheia un armistiț de șase săptămâni"447; ,,Le Nord scrie în privirea conflictului austro-român următoarele: Spiritul conciliant al contelui Kalnoky e prea cunoscut pentru ca să avem a ne teme de noua campanie a ziarelor vieneze în contra României"448. Indiferent de natura sursei la care face apel, jurnalistul uimește prin ușurința cu care abordează subiecte dintre cele mai variate și rapiditatea cu care identifică citate revelatorii în exemplificarea ideilor. În același orizont al dialogismului intertextual, recursul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
iar personajele politice au toate datele eroilor dramatici: Cine a fost de față la ședința de sâmbăta trecută, 1 aprilie, a Camerei, a avut fericirea de a vedea o a doua edițiune, revăzută, însă nu îndreptată, a adunărei din balamucul vienez. Când am aflat cele petrecute în Dealul Mitropoliei am gândit deocamdată că, fiind 1 aprilie, este vorba numai de o glumă, cum se obicinuiește după o deprindere universală"468. Într-un alt text, regizând o convorbire cu un învățat din
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
chestiunea evreiască, problemele de politică externă, admirația față de trecut, tarele "păturii suprapuse", situația țărănimii) și accentuarea spiritului polemic, a verbului virulent, care îi va atrage jurnalistului atâtea critici din partea colegilor de breaslă și, ulterior, din partea exegezei. Situate în perioada studiilor vieneze, debuturile carierei jurnalistice a lui Eminescu sunt strâns legate de viața culturală și politică a studenților români aflați la studii în străinătate. Publicistica eminesciană de factură politică este prefațată de un număr de trei articole ("Să facem un congres", "În
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
transpunere a numeroase scrieri literare românești în limba germană. Atașamentul față de literatura lui Liviu Rebreanu, originar, ca și P.-K., din ținutul bistrițean, o determină să tălmăcească mai întâi din proza lui: în 1942 publică în traducere, la o editură vieneză, romanul Amândoi, iar un an mai târziu, Proștii. Din 1943 datează și prima ei transpunere din scrierile lui Mihail Sadoveanu, Nopțile de sânziene, urmată de Viața lui Ștefan cel Mare, Povestiri din război, Ostrovul lupilor, Dumbrava minunată. La fel, narațiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288813_a_290142]
-
și în cei doi ani petrecuți înainte la Iași, în scene actuale, și nu memorate"201. E drept, în Bălăuca narațiunea devine ceva mai dinamică, printre altele și pentru că prozatorul reconstituie aici o secvență amplă din biografia poetului, de la studenția vieneză și până la "episodul Mite", derulat la aproape un deceniu distanță. Continuitatea epică dintre cele două romane e mai mult decât evidentă: aflând că Veronica a rămas văduvă, înțeleapta Mite îl trimite pe Eminescu la Iași, cu satisfacția de a fi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]