2,276 matches
-
și cred că mai bine i-ar fi să moară decât...“ Ușa era masivă, bătută În cuie mari de fier. De aici nici o nădejde. „Numai un Înger mă poate salva“, Își spuse prizoniera, și În Închipuirea ei Îngerul avea ochii violeți și buclele negre ale lui Bodo. „Bodo va afla fără doar și poate că am dispărut și mă va căuta. Așa cum Îl știu eu, n-o să se lase până nu mă eliberează. și mai e și Conrad...“ Nu Îndrăzni să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ușa și În locul slujitorului cu fața Împietrită apăruse un bărbat Înalt, zvelt, care cu gesturi pline de eleganță pusese tava pe masă. De-abia când bărbatul se Întorsese spre ea, Îl recunoscu: era Bodo, iubitul ei Bodo, cu ochii lui violeți, minunați, cu buclele Întunecate și cu zâmbetul de care Adelheid se Îndrăgostise când Îl zărise prima oară În grădina castelului. Bodo Își pusese degetele pe buze, cerându-i astfel tăcere, și-și deschisese brațele. Fata se pomenise la pieptul lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În noroi! Pe Adelheid, care nu-și revenise, o așezară cu grijă pe o litieră adusă În grabă. Nu se trezi din leșin și nu putu să vadă că alături era targa cu leșul lui Bodo. Deși minunații lui ochi violeți se Închiseseră pentru totdeauna, era tot frumos și chipul său păstrase strălucirea tinereții. Toți văzură cu mirare lacrimi În ochii tânărului duce. — Am pierdut doi frați În aceste zile cumplite, Îi spuse el mai târziu eremitului. Părinte, e mult prea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
candorii”, o „raționalizare” a instinctivității sale, În care adesea vede un inamic. Și, așa cum o știm din fizica elementară, la marginile spectrului solar numit ROGVAIV, În stânga roșului avem vibrația sau unda invizibilă a „infraroșului”, iar la extrema cealaltă, la „dreapta” violetului, percepem „ultravioletul”, tot așa eu Îmi prefigurez În diagrama menționată mai sus - la „stânga”, la extrema stângă a melancolicului, situez pulsiunile și boala psihică a schizoidiei și schizofreniei, iar la „dreapta”, la extrema dreaptă a celor patru pulsiuni esențiale - melancolic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Dar nu de Halloween. Pentru că totul era pregătit. Casa fusese decorată de compania de catering ca să semene cu un imens castel bântuit, cu pânze de păianjen atârnând peste schelete de plastic și lilieci-vampiri uriași legănându-se prinși de tavan, lumini violete îmbăind fiecare perete și un stroboscop în foaier. Un prieten, artistul Tom Sachs, concepuse cutia mare din mijlocul camerei de zi, zbârlindu-se și mârâind la oricine se apropia. Prin difuzoare fixate în exterior se auzea zornăit de lanțuri, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
anii ‛80 era obsedată de înghețată - uneori exagera, de cele mai multe ori nu.) Fiindcă nu doream ca Jayne să dea ochii cu el în seara asta, trebuia să rezolv tranzacția rapid - deși toată casa era acum scăldată într-o lumină intens violetă, încât putea foarte ușor să-l confunde cu cineva costumat. Iar dacă Jayne ar fi dat nas în nas cu el, i-aș fi putut spune că nu era decât un student costumat drept „prospector încărunțit“. L-am lăsat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-mi ghideze ascensiunea, simțindu-mă atât de neutru de parcă aș fi fost în transă. În capul scărilor am luat-o pe coridorul întunecat și silențios care ducea spre dormitor. Ochii mi s-au adaptat curând, coridorul înotând într-o tentă violetă. Puterea de a înainta pe coridorul acela provenea exclusiv din panica tot mai intensă. - Hei! am strigat în întuneric, vocea mea vibrând răgușită. Hei! O aplică a pâlpâit în timp ce am trecut pe lângă ea. Apoi alta. După care am auzit ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care mă bântuiau nu erau despre el: o piscină luminată, o plajă pustie la Zuma, o veche melodie New Wave, o porțiune părăsită de pe Ventura Bouevard la miezul nopții, crengile de palmier legănându-se pe cerul vărgat cu întunecate dâre violete după-amiaza târziu, cuvintele „Nu mi-e frică“ rostite ca dojană la adresa cuiva. Fusese eliminat din toate. Însă acum se întorsese și am înțeles că exista o altă lume sub cea în care trăiam. Exista ceva dincolo de suprafața lucrurilor. Frunzele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă aflam de cealaltă parte a lui, în Mexic, ca participant la un Congres al PEN Centrului Internațional, la Guadalajara. Vom merge de-a lungul coastei aproape o oră, admirând prin geamul autocarului întinderea verzuie a oceanului, împestrițată de fâșii violete, pierzându-se la orizont. O priveliște mirifică. Din loc în loc, stațiuni, hoteluri, pensiuni cu aspect mediteranean. La o răspântie de străzi remarc un indicator cu inscripția Estoril - localitate renumită pentru circuitul său de Formula 1, care găzduiește și etape ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cleștar, sandalele cu curele ale apostolului s-au preschimbat în papucii brodați ai papei, pânza de sac găurită în dreptul genunchilor s-a transformat în tunică somptuoasă cusută cu fir de argint, iar jocul fastuos al culorilor liturgice alb, roșu, verde, violet, negru escamotează lâna cenușie a pescarului cu plasa lui de formă conică. Sfidând legile echilibrului, o intimidantă și uneori descurajantă piramidă de sfinți, de cântări, de dogme și de icoane s-a înălțat încet-încet, cu baza în sus și sprijinindu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
poveri de vreascuri, deasupra cărora stă un copil mai mare, ținând pe altul mai mic. Portul pustiu. Bastimente nu vin decât foarte rar și se opresc în larg. Dimineața, la 29, puțintel vânt. Marea creață, verde, chiclazorie și-n fund violetă, fumurie. (Satmary mi-a vorbit despre epuri, despre pasajuri de prepelițe care se îneacă în mare. Despre foci adăpostite la Caliacra, scăpate dela Euxinograd, despre vidre de mare. Și mai vorbește despre o mulțime de vii și case pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
barcă. Într-un asemenea loc se află o poieniță în care se găsea înflorit un pâlc mare de arbuști cu buchete mari galbene de un fel de crini stranii, cărora localnicii le spun azabe. Se găsesc și arbuști cu flori violete, tot crini, puțintel deosebiți de cei galbeni. Curiozitatea la cei galbeni, e că au numeroase stamine lungi ieșite mult din cupa florii. Mirosul acestor flori sălbatice și galbene și violete samănă cu cel al crinului de grădină. 15 iunie Dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
localnicii le spun azabe. Se găsesc și arbuști cu flori violete, tot crini, puțintel deosebiți de cei galbeni. Curiozitatea la cei galbeni, e că au numeroase stamine lungi ieșite mult din cupa florii. Mirosul acestor flori sălbatice și galbene și violete samănă cu cel al crinului de grădină. 15 iunie Dimineața facem o excursie cu automobilul spre Vathará un lac mai mic decât Rița, așezat subt piscuri mai nalte (1800 m.?). Ar fi trebuit, după ce se isprăvește drumul asfaltat, să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
iarbă creață/ Și la țâță-i tămăiță/ Și la brâu e foionfiu” (Leșnic - Hunedoara). Marea este aici o mască pentru ipostaza masculină, prin simbo¬listica aratului și prin alegerea fetelor de măritat. Prezența lor este provocată de florile de culoare violetă, „mohorâtă”, adică aparținând cromaticii crepusculare, specific inițiatică, prin sugestia trecerii de la o etapă existențială la alta. Prima cultură după potop, îngrijită de însăși marea primordială, nu este deci de plante alimentare ori textile, ci una pur estetică, ce invocă apariția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nimeni să tragă cu pistoale cu cremene. Plâng însă pe d. locotenent care în uniforma germană face o astfel de meserie“. „Nu-l plânge, îl întrerupsei, este mult mai bine aici, la percheziții, decât pe frontul francez.“ Din stacojiu deveni violet, dar nu răspunse nimic.](Ibidem, p. 171.) Fu ultima percheziție și cea mai strașnică. Ea fusese provocată de guvern, prin instigația Mariei-Nicole Darvari, cu care avusesem o scenă violentă două zile înainte. Ne convocase Societatea Amicii Orbilor pentru a strânge
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
imagini și cuvinte care sunt destinate readucerii din memorie a unor evenimente uitate poate: Îți mai aduci aminte, doamnă? Era tîrziu și era toamnă, Și frunzele se-nfiorau Și tremurau în vântul serii, .......... Ți-aduci aminte iar de seara Și-amurgu-acela violet, Când toamna-și acorda încet Pe frunza-i galbenă chitara? .......... Și încă un aspect nostim. Acum câțiva ani, mi-am exprimat nemulțumirea față de un prieten, cu privire la un al treilea, care, spuneam eu, a uitat cum la chemarea lui, m-am
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
poate le mai am în minte. Marian, normal, zice c-o să i-o tragă el - ce succes avea el la gagicuțe în rata care îl transporta la uzină din satul lui de la marginea Bucureștiului! Ehehe! Și cu posesoarea de halat violet a încercat ceva. A trecut pe lângă asta, cică, i-a atins o țâță întâmplător cu cotul, dar e băiat finuț. Respectiva mirosea cam nasol. Ar trebui să o trimită să se spele înainte să se bulească. De fapt, pe toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
jignitor pentru puritatea neschimbată, de la Începutul lumilor, a cerului și a locurilor acestora; și unde așteptam să-l vedem ieșind din „unda amară“, cum o cântă Homer, pe Glaucos, zeul marin, oracolul zgomotos și temut, cu părul plin de alge violete, cu barba Încâlcită de scoici, venind spre noi Într-un cortegiu de tritoni, sunând din trâmbiți de sidef și cu cele cincizeci de Nereide jucăușe, abia ieșite din peștera lui Nereu, În toată strălucirea și candoarea lor virginală. Plângeți pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mari.“ Moșul a devenit nervos, iar baba, deși tace, e clar că nu dă doi bani pe știința farmaciștilor. Ce-o fi atât de greu de înțeles? Buline de treizeci de mii în cutii mari. Buline roz, nu albastre sau violete. În cutii de carton, scrise de tipar. Le înghiți și mori mai târziu. E atât de simplu! Farmaciștii sunt cei care încurcă lucrurile, cu rețetele lor. Nu mai departe, săptămâna trecută, o babă s-a luat după doctor și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mult. Doar că detergentul pe care-l tot laudă la televizor nu scoate 99 de pete. Știi, mata, costumul meu, care era gri și a devenit albastru? După ce l-a spălat nevastă-mea, dracu’ să-l ia de detergent, e violet.“ Păcate mici și mijlocii Doi oameni de afaceri hotărăsc să plece o săptămână la Muntele Athos, ca să le mai ierte Dumnezeu din păcate. Unul dintre ei, să-i zicem Costică, e de părere că popii trebuie să aibă un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vernil dacă te bălăcești într-o cadă vernil și devii mai maro când te speli într-o chiuvetă maro?! În cartierul Zori Noi 1, unii mai nebuni, care au înțeles greșit bunăvoința prim-secretarului, și-au vopsit căzile cu Duco violet, dar tot murdari veneau la serviciu. Haideți să fim odată sinceri și să recunoaștem că toate căzile astea colorate, pe care ni le-au adus turcii și italienii după 1990, mai mult au zăpăcit oamenii. Iar divorțurile din cauza nevestelor care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
apropiem: un înecat - primul pe care l-am văzut vreodată. Băiat tânăr - sub douăzeci de ani - și simplu, judecând după chiloții groși și mâinile aspre. Înecat de circa două zile. Pieptul cu pete mari, negre, brațele străbătute de vine aparente, violete. Pe față - sânge scurs din nas. Ușoare eroziuni pe brațe și picioare (nisip? stânci?). Ne impresio nează puternic. Vorbim mult despre morți și moarte - despre sinu cideri (și despre ștefănel, cu care a fost coleg de școală). Despre contactul cutremurător
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
animalele ne sunt superioare etc. Inutil să o contrazic. Cartierul Paquis din Geneva. Strâmtorat între gara orașului, lacul Léman și organizațiile internaționale, este singurul cartier cu adevarat "multicultural" al acestui oras, plin de viață, baruri vesele, clandestini, sex-shop-uri cu lumină violetă și kitsch, restaurante arăbești și chinezești. De remarcat lipsa de "igienă" a străzii, raportată la standardul helvet. În timpul week-end-ului, multă lume "bine" pe străzile înguste ale acestui cartier colorat. Încă nu pot să-mi dau prea bine seama ce îi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
hippie bio-bio din Liechtenstein venită să studieze franceza și artele vizuale la Geneva (de fapt, cheltuia steril banii părinților bogați, arhitecți în Vaduz). Mama ei chiar a venit până la Geneva să-i aducă vopselele necesare decorației, plus bucăți de pânză violet care au fost suspendate pe tavan. Anna nu rezistă și merge la inaugurarea cafenelei, se implică trup și suflet în acțiune. Eu refuz să merg la "seara de deschidere". Sentimentul ciudat, adevărul irefutabil că sunt defazat, că locul meu nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și lumea protestantă, în general, fiind un fel de loc de pelerinaj pentru grupuri venite din lumea întreagă; păstrând cu grijă proporțiile, este la fel de important ca și catedrala Sfântul Petru de la Roma pentru catolici. Calvin este inundat într-o lumină violetă, guristul rock își începe reprezentația ridicând privirea către marele reformator, strigând victorios și sălbatic: Nique Calvin! Literal, te f..t Calvin! Apoi dedică melodia celor "40% de străini prezenți la Geneva". Cu toate că fac parte din procent, plec scârbit. Și orb
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]