1,953 matches
-
Orașul cu un singur locuitor (1982) marchează o mai pronunțată familiarizare cu absurdul: „În diminețile tăcute desăvârșite/ obișnuiesc să mă plimb cu trompeta subsuoară/ prin parcul municipal// mă urc în picioare pe una din băncile ude/ și încep să cânt visător/ un bărbat și o femeie se opresc în fața mea/ ascultă răscoliți apoi se îmbrățișează/ iar el îi spune emoționat de mâine/ da, de mâine, ne vom schimba modul de viață/ vom încerca să fim fericiți ne vom duce la/ cinematograf
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
inadaptatul (Dan), parvenitul și paraziții sociali, boierul patriarhal, se consacră mai întâi prin opera lui. Astfel, Dan, personajul care dă titlul romanului de mare răsunet la vremea publicării (1894), ar fi, după formularea lui Gherea, însușită de V., „proletarul intelectual”, visătorul generos, însă abulic și egocentric, în cele din urmă înfrânt, dezamăgit în viața conjugală, dar mai ales incapabil să biruie împrejurările sociale potrivnice. Sfârșitul lui Dan, care înnebunește, asemănător cu al lui Eminescu, reflectă în intenția prozatorului destinul tragic al
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
avut mult de luptat pentru a se face acceptat în rândurile elitei intelectualiste, și chiar în elita comunistă - cea de-a patra soție a sa, Jiang Qing îl ca trata drept „țăran” (tu baozi) pentru gusturile lui culinare. Copilăria lui, visătoare, este plasată sub semnul conflictului permanent cu tatăl său, o personalitate autoritară care-și maltratează soția și vrea să-l împiedice pe fiu să facă studii mai aprofundate. La șaisprezece ani, adolescentul rebel intră într-o școală primară superioară, apoi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
telenovelă, romanul amintește de povestirile maestrului de novele siropoase din Mătușa Julia... Lily, să o numim așa pe eroină, cu pseudonimul ales de ea în adolescență ca să-și deghizeze originea modestă în luxosul cartier peruvian Miraflores, este o „material girl“ visătoare, care își pune în practică idealul de viață bună. Nu e greu pentru că nu-și dorește lucruri imposibile: vrea bani, vrea să scape de Peru și de amintirea rușinoasă a sărăciei, nimic mai mult. Nu citește precum Emma, nu visează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
telenovelă, romanul amintește de povestirile maestrului de novele siropoase din Mătușa Julia... Lily, să o numim așa pe eroină, cu pseudonimul ales de ea în adolescență ca să-și deghizeze originea modestă în luxosul cartier peruvian Miraflores, este o „material girl“ visătoare, care își pune în practică idealul de viață bună. Nu e greu pentru că nu-și dorește lucruri imposibile: vrea bani, vrea să scape de Peru și de amintirea rușinoasă a sărăciei, nimic mai mult. Nu citește precum Emma, nu visează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
completă, stomac aton, miros bucal urât, tendință la flatulență. Urina apoasă și abundentă. Pubertate în general tardivă. Caractere dinamice Gesturi lente, stângace, puțin expresive, mers lent, voce moale, volată, monotonă. Vorbește puțin, conversația trenează. Caractere psihologice (Caracter) Caracter indiferent, moale, visător, nehotărât și lipsit de energie. Viață regulată, perseverență, răbdătoare, fără pasiuni violente. Memorie excelentă. Imaginație săracă, inteligență lentă și profundă. Predispoziții morbide (Diateza limfatică) Maladii cronice cu reacții lente, torpide și slabe, cu febră mică, rezoluție dificilă, convalescență tardivă. Scrofuloză
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
limfatic se întâlnește mai ales în copilărie (până la 15 ani), când predomină funcțional, organele digestive și sistemul lor limfatic, iar endocrin, timusul, tiroida și sistemul adeno-limfoid. Copii au în general forme rotunde, părul de culoare deschisă, aspectul serafic, nehotărât și visător. Temperamentul limfatic se diferențiază devreme. Îmbătrânind se îngrașă, gâtul devine scurt și gros, bărbia dublă, obrajii căzuți, abdomenul ptozic. Remedii diatezice limfatice Principalele asemenea remedii homeopatice de fond diatezic sunt: Calcium carbonicum, Baryum carbonicum, Graphites, Silicea, Pulsatilla, Natrum sulfuricum, Kalium
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
ostenite înainte de vreme. Cei foarte mici se pierd în satenuri imaculate, legați cu funde ce-i fac să arate ca niște minuscule pachete albe, gata să fie expediate în Paradis. Ținuți în brațe de părinți, cu chipurile întoarse și priviri visătoare, ei sublimează proiecția romantică a morții frumoase, ridicată și aici la rang de artă. Îmbălsămați în fotografie - reluând metafora lui Barthes din Camera luminoasă - s-au instalat permanent între lumi, ca prezențe ce-și semnalează, de fapt, absența. Cultura victoriană
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
al dreptului natural; nu, Karl Marx „visa” o „altă societate”, care să forjeze „omul nou”, un individ debarasat de instinctele și reflexele sale fundamentale, create și Întărite Într-o evoluție de mii de ani de viață socială. Și, mai ales, visătorul om de știință, Marx, voia extirparea „egoismului uman”, diferențierea, „monstruoasă” uneori, Între indivizii aceleiași societăți. Naivitatea sa fusese aceea de a pune pe umerii claselor sociale această diferențiere, această „inegalitate”, când ea este nu rareori rodul naturii. Sigur, „vina” nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
voia extirparea „egoismului uman”, diferențierea, „monstruoasă” uneori, Între indivizii aceleiași societăți. Naivitatea sa fusese aceea de a pune pe umerii claselor sociale această diferențiere, această „inegalitate”, când ea este nu rareori rodul naturii. Sigur, „vina” nu este În Întregime a „visătorului” Marx, deși, abolind cu brutalitate sistemul democratic, acel „rău necesar” al societății În care se născuse, cea engleză, și propunând „o dictatură”, fie ea și a „proletariatului”, se face vinovat de atentat la drepturile omului, drepturi atât de târziu și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să adaugi mereu cu aerul tău antipatic, uneori chiar... da-da, uneori chiar la Îndemâna voastră; dar... ce să-i faci, așa stau lucrurile! C’est la vie... ha, ha! Și, În aceste „alte lumi” vii, splendid colorate și pline de visătoare posibilități, „meseria” Ta și a ortacului tău, pe care noi Îl numim Eros, Cupidon, Amor și nu mai știu cum, este una absolut „normală”, la fel cu cea a croitorului, a fierarului, a olarului, a luptătorului sau a magului, a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că istoria se repetă... "Sinteze" (Bacău), nr. 21, 6 iunie 1997 Teodor PRACSIU Maturitatea criticului Se întâmplă uneori, prin forța tainică a destinului, ca în orașele mici, provinciale, liniștite, idilice, cu pensionari candizi și resemnați și cu adolescente frumoase și visătoare, să se ivească rara avis! câte un intelectual de rasă, o specie pe cale de dispariție, un spirit ales, dedat cititului (o ocupație să recunoaștem! din ce în ce mai nefolositoare în această lume pragmatică și cinică în care trăim), care sparge canoanele și habitudinile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Rebega îi trimite din urmă un "luceafărul mamei lui de golan", punându-i în cârcă fel de fel de păcate. "Nu înțelegeam de ce l-au mai primit în casă și i-au arătat atâta cinstire", rămâne total dezorientat inocentul și visătorul Dimitrie Cristea de perfidia și falsitatea relațiilor umane dintre varvarieni. O altă ciudățenie varvariană ține și de atitudinea țăranilor față de pământ. Căruțașul Săsărman, întrebat dacă ar accepta să i se restituie pământul luat în cooperativă, răspunde: "Păi, ce să facem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lumii reale "urâte" în una mai bună. În faza oedipiană, se ivește "bastardul", predispus nu la schimbarea lumii, ci la cucerirea ei, în plan literar aflându-ne în plin realism, cu prezența arivistului. Corespondenții din imaginarul poetic ar fi romanticii visători, idilici, geniali, pe de o parte, și iconoclaștii avangardelor de tot felul, pe de alta. Cești din urmă comit perpetuum "paricidul", pe când orfanii care-și caută părinții cei buni sunt visătorii, elegiacii" (p. 159). Am reprodus un amplu citat edificator
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de manifestare a sentimentelor în direcția binelui e o condiție esențială de a ne face pe noi înșine fericiți și mulțumiți. În acest moment când scriu e ora 7,30. E încă dimineață și tu poate că stai în pat visătoare, cu gândul la mine. Știu că te gândești că sunt ocupat și că mai am și câte un necaz. Poate, și sunt sigur de aceasta, aștepți rânduri dragi de la acel ce a știut să-ți câștige inima și sufletul, după cum
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
face într-o asemenea situație? Sigur, vei simți că ai nevoie de ajutor, și nu de critici! Vei cade sigur in depresie, care se va manifesta, probabil, printr-o altfel de “slăbiciune” DEFECTE Prin natura noastră noi, femeile, suntem niște “visătoare” convinse și ne trezim la realitate, uneori când este prea târziu. Soluția ar fi, să nu ne lăsăm conduse doar de inteligența emoțională atunci când ne alegem consoarta, și să ne folosim și rațiunea, mai exact, să împletim cele două tipuri
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
ca vai de capul lor. Scările sînt ciobite și mîncate de timp și intemperii. Ușile din stejar s-au înnegrit, dar sînt încă funcționale. Clanțe vechi și broaște confecționate de artizani, de mult apuși. Întîrzii pe dinafara casei, iscoditor și visător. O bancă sub un nuc își țipă vîrsta matusalemică. Se mai poate sta pe ea. O fi fost mai veselă odinioară? Vreo domniță, vreo carte, un evantai cumva? Rochia o fi fost albă, înecată în broderii? Cel care este cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a plimbat-o pe actuala soție și acolo a fost smuls primul sărut. Cu certitudine că multe povești s-au transmis în timp cu adăugiri, cu romanțări și, ruginind, au căpătat o anume savoare. Deodată, cum mergeam noi leneși și visători, auzim un măcăit în cor. Era un cîrd de rațe și rățuște care făceau mare tărăboi. Unele băgau capul în apă și rămîneau cu fundul în sus, fapt ce mă făcea să zîmbesc amuzat. Georges bate puternic din palme, pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pătată de vreme și neglijență, faianțe meșteșugit îmbinate și pe alocuri lipsă, ziduri jupuite și acoperișul cîrpit stîngaci, toate la un loc constituiau mărturii ale nesimțirii chiriașilor perindați timp de decenii pe acolo. Señor Lázaro era un om educat și visător. Cînd avea timp, picta! Pictură naivă, avea grijă să te avertizeze. Nu de alta, dar musafirul său putea să-l întrebe, la vederea tablourilor, dacă are copii așa de mici. Era tare generos señor Lázaro. Oferea tablourile sale ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de urmaș la tronul său. Prima fată, BUCOVINA, copilița cu chip drag, A primit drept moștenire Țara codrilor de fag. Și-a urmat apoi MOLDOVA, cu surâsul ei candid, Ce-a-nceput să stăpânească peste Țara de molid Iar frumoasa, visătoarea, BASARABIA, bălaia, Cu păr lung de aur moale, cu obrajii ca văpaia, A primit în stăpânire de la tatăl ei iubit Un ținut mănos și rodnic, Țara cea din răsărit. Și DOBROGEA, ocheșica, cea de Soare iubitoare, A ajuns prințesa Țării
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
ținându-le isonul, izvoare spun povești 223. Între cei doi îndrăgostiți și izvorul fermecat există o relație simbiotică: Se întreabă trist izvorul/ Unde mi-i crăiasa oare?/ Părul moale despletindu-și/ Fața-n apa mea privindu-și/ Să m-atingă visătoare/ Cu piciorul?224 Element omogenizator al ritmurilor cosmice și al poemelor eminesciene, o stare plenitudinară în sine, izvorul dă o armonie cu totul specială și stărilor sufletești (Un cer de stele dedesubt/ Deasupră-i cer de stele 225), în așa fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că-mi pasă/ Ca țiganul, care bagă degetul prin rara cas/ De năvod cu-a mele coate eu cerc vremea de se-moaie235. Câteodată apare ici-colo câte un epitet esențializator sau creionat dintr-o singură tușă esența unei structuri omenești complexe: Visătorul Dionis 236, un ateist superstițios 237, e minune oare că pentru el visul era o viață și viața un vis?238 Alte elemente realiste ale înfățișării adolescentului sunt surprinse cu o ironie cvasi-grotescă: niște ciubote mari cărora nu le-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
credibile, pentru a vedea apoi cum se sublimează ele în operă. Iată cum ne-o descrie, mai întâi, Corneliu Botez: mai mult mică la stat (scundă) oacheșă dar robustă, cu fruntea lată și cu ochii negri; o ființă tăcută, resemnată, visătoare, cu un zâmbet dureros pe gură, cu trăsături puțin cam bărbătești; evlavioasă și înțeleaptă, cum nu mai era alta. [...] un suflet plin de bunătate, de altfel ca și bărbatul ei, față de care era plină de adorație și ascultare 309. Matei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lumea-i visul sufletului nostru 230, el exprimă un adevăr esențial despre sine, dar și despre lume: și această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atât de visătoare. [...] e minune oare că pentru el visul era o viață și viața un vis?231 Punctul nodal al acestei rațiuni este dat de accesul la nemarginile regatului gândirii, care se face prin vis și somn232. Visul capătă valențe multiple: în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
treaz (s.n.), din visu-ți voi face o viață 264, un demiurg în puterea căruia stau înseși visurile: Iar visurilor mele le poruncesc să treacă./ Iar ele ochii-albaștri asupra mea și-i pleacă 265. Altădată, lucrurile capătă contururi nefirești: Se clatin visătorii copaci de chiparos/ Cu ramurile negre uitându-se în jos266. Or, mai explicit, în Geniu pustiu, într-un colț al camerei lui Toma Nour dormeau una peste alta câteva sute de cărți, visând fiecare din ele ceea ce coprindea 267, aducându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]