9,098 matches
-
el. Singura. În acest fel, respectă și repetă, declarativ, un algoritm al generozității continue, ce se reia ori de câte ori este nevoie. Însă, e adevărat, de fiecare dată cam cu zgârță. Când nu e absorbit de studiul profund al fantasmelor, românul are vocația temeinică a veșniciei pe sponci. Asta e, contractul lui cu eternitatea e valabil doar o clipă! Datorită țâfnei posomorâte împotriva realității. A oțărâtei pizme pe această lume. Pe legile ei. Pe rânduielile ei. Pe durata ei. Și atunci, mintenaș și
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
Nu vreau să trăiesc într-o manieră rece, inconștientă. Dorm mult dar a scrie este o manieră de a fi trează. Ești privilegiată! Sunt perioade când mă simt așa. Dar când nu scriu mă simt bolnavă. A scrie e o vocație! E foarte important. A consemnat Gabriela Melinescu
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
ca și fondul de prietenie al acestei emulații. Bunăoară, ca poet, eram ca și strivit (nu știu de ce am zis „ca și”, nu era cazul, practic eram cu totul anulat) între doi poeți cu temperamente aproape opuse, dar ambii de vocație: Dan Damaschin, de o parte, și Virgil Mihaiu, de cealaltă. Nicidecum nu găseam o notă „autentică”, pe cînd ei erau, probabil, siguri de propria lor autenticitate (o aveau oricum, sigurinesiguri). Pe partea critică, emulația era, poate, și mai dură; pe
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
zi înainte de a împlini 77 de ani. George Ivașcu s-a născut într-un sat gălățean, la 22 iulie 1911, și a încetat din viață la 21 iunie 1988. Școala a făcut-o la Bârlad, Facultatea de Litere, la Iași. Vocația i-a fost aceea de gazetar. A condus gazete de la 23 de ani. La 28 i-a fost redactor lui G. Călinescu la „Jurnalul literar”. A preluat în 1955 „Contemporanul”, din care a făcut publicația culturală cea mai importantă din
Ivașcu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5109_a_6434]
-
noi zicem că lumea/ nu mai înțelegem nimic din toate cîte sunt/ așa cum nu mai înțelegem chemarea/ la sfințirea zilei Domnului (...) deci ne retragem estetic din creșterea noastră/ ca și cum ne temem de ea/ ca și cum ne jenăm să răspundem/ ancestralei noastre vocații/ dar nu ne jenăm că o călcăm în picioare” (36). Prea puțin înrudit cu Blaga așa cum s-a afirmat, Theodor Damian ar putea fi asociat mai curînd cu Camil Baltazar a cărui poezie sanatorială, bizuită pe-o simulare, e continuată
Între credință și simbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5120_a_6445]
-
are talent, are simțul culorii și în același timp o disponibilitate de a se lăsa impresionată de mari artiști, care pot deschide căi spre cultura plastică autentică. Dar și dorința de a învăța, pentru că este sigură că și-a descoperit vocația. Pictând una și aceeași femeie, în situații și ipostaze dintre cele mai variate, este limpede că personajul despre care scriem aici urmează un tratament de descoperire a propriului eu, uneori fantazând, alteori obiectivând doar o stare sau alta, după cum o
Un caz de pictură virală by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5137_a_6462]
-
în cauză, era un amator neostenit al cenaclului literar din Oradea, al cărui președinte, la vîrsta de 17 ani - onoare neverosimilă - s-a văzut numit subsemnatul. Amintirile acelei perioade se îmbulzesc acum, neputîndu-se desprinde de figura acestui dascăl de mare vocație. Jonglînd cu subtilitățile gramaticești, Traian Blajovici putea aborda orice subiect de literatură cu o lejeritate și cu o vervă în care punea mai totdeauna un pigment de umor. Congener al membrilor Cercului literar de la Sibiu (a urmat cam în același
„Un risipitor fericit” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5334_a_6659]
-
Baciu, Ileana Berlogea, Amita Bhose, Gheorghe Bulgăr, Augustin Buzura, Nicolae Carandino, Ștefan J. Fay, Adrian Marino, Ioana Em. Petrescu, Marius Sala, George Sbârcea, Gabriel Țepelea, Gheorghe Vrabie. I. Zamfirescu califica întîlnirile sale cu Blajovici drept „sărbători sufletești” precizînd: „Ceva din vocația, din poezia și din pasiunea spirituală a Bihorului trăiește și se perpetuează prin d-ta. Lucrul e cu atît mai frumos, cu cît în împlinirea lui pui cu minunată artă sensibilă credință, modestie, conștiință românească, devotament cărturăresc”. După cum Ștefan J.
„Un risipitor fericit” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5334_a_6659]
-
retrospectivă Radu Gabrea cuprinzând filmele realizate în Germania între anii 1981 și 1993: Nu te teme, Jakob!, Un bărbat ca Eva, Absurditatea iubirii, Călătorie la întâmplare, Rosenemil. Avem în Radu Gabrea un regizor cu o cultură cinematografică remarcabilă și o vocație europeană pe care filmele sale o reflectă, dar și un teoretician al filmului. O teză de doctorat despre Werner Hertzog susținută la Universitatea Louvain a fost publicată cu titlul Werner Hertzog și mistica renană. Radu Gabrea este și unul dintre
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
brancardier în război, bursier și în cele din urmă profesor la Cambridge (între 1939-1947). Preocupările sale pentru limbaj - care ne „vrăjește” și ne abate anume de la sens, sursa perplexităților filozofice find înțelegerea sa greșită - țin de convingerea că filozofia are vocație clarificator-terapeutică și că, asemenea muzicii, trebuie să vindece greșeli și nu să construiască sisteme explicative. Aceste preocupări alcătuiesc și baza jurnalelor sale, colaționate în două etape: cele din perioada Primului Război Mondial și cele începând cu 1930, publicate postum (în 1997) sub
Jurnalele filozofului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5191_a_6516]
-
exemplul invocat de Cornel Ungureanu, nu putea să provină de altundeva decât din lumea de etnii amestecate din jurul Aradului, orașul de la periferia Imperiului Habsburgic. Banatul, provincia de la limita vestică a geografiei noastre literare, prin care ne putem revendica și noi vocația eurocentristă, un eurocentrism de la margine, dacă putem vorbi astfel, Banatul, așadar, e regăsit de Petre Stoica după un lung ocol bucureștean. Stabilirea târzie la Jimbolia („Simbolia”) reprezintă un act deliberat de regăsire de sine, de reafiliere la ceea ce fusese cândva
Filobănățenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5204_a_6529]
-
Dimitrie nu au nevoie de prezentare - nici la Chișinău, nici la București. Care este poetul, care prozatorul, care dramaturgul, va rămâne un mister. În orice caz, competiția dintre ei este strânsă. După romanul Măcel în Georgia, Oameni din Chișinău confirmă vocația de prozator a unui autor inițial cosacrat ca poet, dar și ca dramaturg. Anul acesta, de altfel, basarabenii Mihail Vakulovski, Iulian Ciocan și Dumitru Crudu au publicat trei cărți de proză surprinzătoare, puternic ancorate în (i)realitatea moldovenească, cu un
Un nou gen by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5210_a_6535]
-
comune. Și nici sterilitatea din ultima perioadă, mascată inabil prin publicarea discursurilor parlamentare. Și totuși, stilul criticului, stilul intelectual, cum exact îl numește autorul acestei Scurte istorii, iese la iveală de altundeva. Din două eseuri care pun în lumină o vocație de moralist. Este vorba de Despre progresul adevărului în judecarea lucrărilor literare (1883) și Din experiență (1888). Portretul, așa cum îl reconstituie Mihai Zamfir, nu e străin de o anume tentație a mărturisirii: „Practica avocaturii decenii la rând, exercitarea îndelungă a
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
Arșavir Acterian. Doar că Sebastian a rămas atașat, încă, omului care l-a sprijinit atât de mult, iar Ionescu s-a desprins, mai întâi, din motive de percepție religioasă, apoi, ca și prietenul de la Brăila, din considerente ideologico-politice. Cu o vocație mai acută a prieteniei, Sebastian, deși extrem de dezamăgit, încă mai vrea să-i aibă aproape de suflet pe mentorul său de început și pe cel mai bun prieten, Eliade. Pentru Eugen Ionescu toți devin indezirabili: Nae Ionescu "cabotin", Dan Botta "coțcarul
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
eroii lui Henry James, în The Ambassadors, sunt emisari obsedați parcă să găsească o modalitate de a nu-și îndeplini misiunea. Negustor de lenjerie feminină, probabil impotent, el trăiește sexualitatea cu o neobosită fervoare - dar strict teoretic. În mintea lui, vocația artistului e să atragă, prin creație, femeile, arta fiind doar o complicată strategie a seducției, dacă nu chiar un fel de vrăjitorie modernă. Pentru el, "arta nu e decât un camuflaj convenabil pentru acuplare." Firește că viziunea lui Talliaferro e
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
exterior, dar care pot fi animate, justificate, din exterior, în esență, ele rămînînd realități interioare, repere ale subiectivității, ale unui anumit tip de memorie și de gîndire. Cea de-a treia secvență privește ortodoxismul picturii mai recente a lui Gherasim, vocația ei spirituală și chiar o anumită dimensiune eclezială. Și, într-adevăr, această dimensiune există, însă nici aici lucrurile nu sînt decise; într-o mai mare măsură avem de-a face cu Bizanțul originar, adică cu o anumită filosofie a percepției
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6701_a_8026]
-
și geometria implicită capătă o semnifica-ție cu totul specială. Cum aceeași semnificație simbolică se poate citi și în asocierea culorilor, în juxtapunerea lor, și nu numai în tonul ca atare. Aceeași absență a reperului exterior, a motivului propriu-zis, și aceeași vocație a interiorității se manifestă și aici ca și în precedentele experiențe cu forma, experiențe pe care Gherasim le-a parcurs în etape succesive. Jucîndu-se, în acest fel, nu doar cu percepțiile noastre imediate, ci și cu memoria individuală și, pînă
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6701_a_8026]
-
și scene de strictă actualitate românească și internațională cu figuri eroice ale rezistenței anticomuniste ce au cunoscut calvarul crucificării și închisorilor comuniste (pentru prima oară, credem, apare figura monseniorului Vladimir Ghica, mort la Jilava). Fapt e că Dan Stanca are vocația problematizării, chiar și a unor cazuri de cronică mondenă sau neagră, totul în rama unui imaginar frapant, dezlănțuit. El a deprins arta de a stârni cititorul, de a-l provoca, de a-i zgândări închipuirea, de a-i propune ipoteze
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
devină poeți, romancieri, eseiști; în Chile și în America Latină sunt foarte mulți oameni care vor să scrie! Și atunci stau și mă gândesc: toți vor să scrie, oare cine mai citește? Dacă un tânăr vrea să devină scriitor și are vocație, i-aș spune în primul rând că se înhamă la o muncă grea, prost plătită și fără glorie imediată! Fiindcă în literatură lucrurile nu sunt chiar atât de roz cum par la prima vedere și nu ajungi imediat García Márquez
Jorge Edwards - Am plătit scump apariția cărții "Persona non grata" by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6724_a_8049]
-
ani de prezență a Contrafort-ului "pe piața revistelor literare românești". Prin inevitabila maturizare a membrilor redacției și a colaboratorilor, revista nu mai este în prezent doar una a tinerei generații. Ea și-a păstrat însă patosul lucid, spiritul reformator, vocația anticipării prin care se caracteriza de la început. Este o publicație neprovincială, europeană într-un mod neostentativ, situată pritre cele mai bune periodice românești. Cu prilejul jubileului, în semn de felicitare, înscriem numele componenților redacției în marmura hârtiei: director: Vasile Gârneț
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
așteptam după titlul sugestiv, după ceea știam despre "fuga" lui Tolstoi, după publicitatea hiperelogioasă și numeroasele traduceri. Jay Parini (n. 1948) este un universitar american plurivalent și productiv, deopotrivă cercetător academic, critic și eseist, poet și romancier. Cele două autentice vocații, de om de știință și de artist, par a fi inseparabile de vreme ce au marcat atât de evident Ultima gară, încât cartea a fost percepută ca un hibrid, un "docu-roman", dar, după modesta-mi opinie, fiind mai mult "docu" decât roman
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
de multe ori chiar cu o vehemență devastatoare. Pe de o parte, este purismul estetic, care încearcă să cliveze lumea simbolică de lumea de zi cu zi și să nu facă nicio concesie gustului public. De partea cealaltă, există acea vocație democratică a multor artiști care se insinuează în orizontul publicului neprelucrat cu o anume voluptate, făcînd concesii pînă la anularea propriei identități. Cred că lucrurile sînt, ca întotdeauna, pe undeva, pe la mijloc. Pe de o parte, publicul nu trebuie neglijat
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
alții O.O. În artă, mitul devine o formă diluată? P.Ș. Miturile se reinventează și se redescoperă permanent. Am renunțat la Oedip și l-am găsit pe Michael Jackson; am renunțat la carul Sfîntului Ilie și am găsit Maybach-ul. Permanent, vocația noastră de a exemplariza se exercită în legătură cu ceva. Sînt o mulțime de mituri. Sunt forme foarte vii și deloc atemporale. Unele intră în desuetudine și, uneori, într-o criză profundă. Apoi altele le iau locul, dar se vor dizolva și
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
și deloc atemporale. Unele intră în desuetudine și, uneori, într-o criză profundă. Apoi altele le iau locul, dar se vor dizolva și ele, poate chiar a doua zi. Dar, în mod evident, sînt și mituri perene, și mituri precare. Vocația noastră de a mitologiza nu are, însă, nicio legatură cu substanța mitului. O.O. În expoziție apar uneori elemente suprastilizate, pînă devin embleme magice.. P.Ș. Aproape toate imaginile sînt construite în perspectiva asta. Am vorbit mai devreme de interesul lui
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
ceea ce înseamnă creatorul și creația. Inteligența lui a susținut toate celelalte haruri și a pus ștacheta sus, foarte sus. El s-a prețuit pe sine și, în același timp, a prețuit teatrul ca pe ceva fundamental. Și-a respectat datul, vocația, muncind enorm.Privesc fotografiile, detaliile din fel și fel de decoruri, zecile de expresii ale actorilor cu care s-a însoțit aici sau aiurea, schițele făcute cu arhitectul și scenograful Paul Bortnovschi pentru Teatrul Național, schițele făcute de el pentru
Un ctitor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6600_a_7925]