4,908 matches
-
Ciprian Porumbescu nr. 57 a fost inaugurat magazinul „Cromatic”. Acesta oferă celor interesați o gamă foarte largă (peste 100 de modele) de profile din alamă și aluminiu pentru gresie și faianță, precum și plinte pentru parchet. Pe lângă acestea, magazinul mai vinde vopsele lavabile și superlavabile de interior și exterior, vopsele anticondens, tencuieli, chituri și gleturi. Demn de remarcat este faptul că potențialii clienți pot alege vopsele lavabile în peste 500 de nuanțe disponibile, în cadrul magazinului funcționând un laborator computerizat de nuanțare. Printre
Agenda2006-12-06-1-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/284886_a_286215]
-
Cromatic”. Acesta oferă celor interesați o gamă foarte largă (peste 100 de modele) de profile din alamă și aluminiu pentru gresie și faianță, precum și plinte pentru parchet. Pe lângă acestea, magazinul mai vinde vopsele lavabile și superlavabile de interior și exterior, vopsele anticondens, tencuieli, chituri și gleturi. Demn de remarcat este faptul că potențialii clienți pot alege vopsele lavabile în peste 500 de nuanțe disponibile, în cadrul magazinului funcționând un laborator computerizat de nuanțare. Printre produsele oferite spre vânzare se mai remarcă tencuielile
Agenda2006-12-06-1-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/284886_a_286215]
-
alamă și aluminiu pentru gresie și faianță, precum și plinte pentru parchet. Pe lângă acestea, magazinul mai vinde vopsele lavabile și superlavabile de interior și exterior, vopsele anticondens, tencuieli, chituri și gleturi. Demn de remarcat este faptul că potențialii clienți pot alege vopsele lavabile în peste 500 de nuanțe disponibile, în cadrul magazinului funcționând un laborator computerizat de nuanțare. Printre produsele oferite spre vânzare se mai remarcă tencuielile decorative, precum tencuiala plastică multicoloră sau tencuiala decorativă, amândouă produse din rășini acrilice pure. De asemenea
Agenda2006-12-06-1-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/284886_a_286215]
-
serviciu frustrat, care la întrebarea dacă ați fost văzut stând de vorbă cu un neamț în timpul războiului, o să răspundă: cum să nu, erau legați, domnul Culala lucra direct cu I. G. Farben, atâta lucru știa și el de pe plicurile cu vopsele pe care le folosea muierea înainte să-i croșeteze flanelele din lână de oi țurcană, cu toate că asta n-avea nici o legătură cu creioanele chimice, mă scuzați, domniță, sărut mâna, văd că dumneavoastră sînteți foarte realistă... foarte... foarte realistă..." Vorbea ca și când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de oțel prinsă între pilonii de beton care se aflau dincolo de ultima structură integrată: SPERANȚA LUI HADLEY ― Pop. 159 locuitori Bine ați venit pe Acheron. Sub care un autohton șugubăț adăugase fără autorizație oficială: Vă doresc o ședere plăcută, cu vopsea indelebilă. Vânturile ignorau această urare. Firele de nisip pe care le purtau corodaseră în mare parte placa de oțel și o nou-venită, poftită pe Acheron de către epuratoarele de atmosferă, mai pusese și semnătura ei brună: primele ploi erau răspunzătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și răzbunarea pe care, din acel moment, le-am jurat-o celor de dincolo de geam. Și vouă, adică. Meseria mea mă scutea de griji. Aveam un post călduț, de lector la Universitate, în care Statul investea anual o găleată de vopsea, cretă și bani cât să-ți dea iluzia că te-așteaptă o pensie liniștită. Locul arăta ca-n filmele lui Tarantino. Pereții erau plini de tălpi, ușile ciobite sau pătate de mucuri de țigară. De closete nu te puteai apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
chichineața lui: trăgea zăvorul, ridica mușamaua, apoi capacul trapei pe care-și sprijinea scaunul și împreună coboram în pivniță; acolo păstra, ca vinul vechi în catacombe, numerele din anii ’50-’60, rezervate cunoscătorilor. Le ținea în saci etanși, numerotați cu vopsea fosforescentă. Tomescu punea câinele pe tine dacă nu-i cumpărai tot pachetul (de la el mă alesesem cu câteva zeci de dubluri, numai ca să fac rost de două-trei numere rare). Popa, în schimb, vindea doar paginile în care apărea Arthur, fantoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
epocă, pictate în zece culori, cum se lucra pe vremuri. Sus, pe pereți, prinse cu sfori groase și holtșuruburi, atârnau câteva sute de tablouri, pentru cunoscători. Nu mă număram printre ei, degeaba încercase Maria să-mi explice cum se-așază vopseaua pe pânză, în câte straturi și cu ce efecte de lumină-umbră, pe care ea le numea „tehnici de distanțare“ și „noduri de perspectivă“, de parcă ar fi croșetat un pulover sau ar fi muncit la un roman. Eu nu vedeam decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ramele, aurii, precise, borcănate, puteai să le dai jos și să te iei la bătaie cu ele. Sus, la etaj, am bătut la ușa Mariei, ca un vizitator conștiincios. Mi-a deschis veselă, în halat, cu o pată minusculă de vopsea lipită în păr. Exact acolo am sărutat-o, în punctul ăla strategic, care fusese cucerit. Simțeam vopseaua între dinți, intrusul fusese îndepărtat. „Pe unde-ai umblat?“, s-a eliberat ea, încercând să-mi surprindă privirea. N-aveam nimic de-ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Sus, la etaj, am bătut la ușa Mariei, ca un vizitator conștiincios. Mi-a deschis veselă, în halat, cu o pată minusculă de vopsea lipită în păr. Exact acolo am sărutat-o, în punctul ăla strategic, care fusese cucerit. Simțeam vopseaua între dinți, intrusul fusese îndepărtat. „Pe unde-ai umblat?“, s-a eliberat ea, încercând să-mi surprindă privirea. N-aveam nimic de-ascuns. „La Mihnea, la secția unu de poliție, acasă, aici.“, am zis, dintr-o suflare. „Unde-i Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a lucrat o vreme cu Eugène Turpin, chimistul francez care a inventat culorile inofensive, dar și melinita și pudrele clorate.“ „Meli-ce?“ „Melinita. 1885. O substanță explozibilă obținută pe bază de acid picric. În anumite amestecuri, se putea folosi și ca vopsea. Turpin moare în 1927; așa că Varo îl prinde doar în perioada ei europeană. Valul suprarealist de dinainte de război.“ „Și Gioconda?“, m-am interesat. „Cu Gioconda e altă poveste. Dacă te referi la «sfumato», există o explicație diferită. Acolo nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
latte. «Sfumato», cu s - vălul vaporos care învăluie zâmbetul Giocondei. Da Vinci a folosit o tehnică numită micro-divizare, prin care a legat lumina și umbra în straturi aproape insesizabile. Sistemul constă în executarea de către pictor a mai multor straturi de vopsea, din ce în ce mai fine, foarte diluate, fiecare fiind de ordinul a 30-a sau a 40-a parte dintr-un milimetru. Un soi de pictură moleculară, cum ziceți voi.“ „Ai găsit singură chestia asta?“, m-am mirat. „Bineînțeles că nu.“, a recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scena, asemenea minuni defilau doar prin revistele de specialitate. Te uitai la capotele nichelate, cu grile de crom, și nu curgea un fir de praf sau o picătură pe ele, puteai să scoți pieptănul și să-ți faci freza în vopseaua metalizată. Când se deschidea câte-o portieră, cu zgomot pufos și electronic, credeai că ies încă trei mașini dinăuntru. Lumea care cobora din mașini trecea de poarta principală a palatului și tot acolo dispărea, parcă aspirată printr-o trapă secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înțeles totul până aici, doamna doctor. Acum puteți să-mi explicați ce-are tabloul lui Luchian cu toată povestea asta criminalistică?“ „Desigur, stimate și ignorant domn. Calomelul mai avea o întrebuințare, în secolul 19. Îl foloseau pictorii, să-și îngroașe vopseaua; în plus, îi dădea și o strălucire intensă, ca de pudră de aur. Singura problemă era toxicitatea: dacă stăteai prea mult cu nasul în tablou, nu mai apucai anul. Se zice că Van Gogh de-aia suferea de halucinații, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doi: Luchian și-a procurat substanța clandestin și, probabil, chiar ilegal. Tabloul e pictat cu calomel, în ’43. Varianta trei: în toată viața lui, Luchian n-a avut nimic de-a face cu calomelul. N-a pictat un colț cu vopsea toxică. Tabloul nu e al lui; poate nici data nu corespunde.“ „Cum?! E posibil așa ceva?“ „Din păcate, da. E o practică internațională să înlocuiești originalele cu cópii, în muzee și la expoziții. Te uiți la Mona Lisa și vezi opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le ai. Da’ care-i povestea cu Luchian? Presupunând că lucrurile stau așa, am o mare nelămurire. Din moment ce Garoafele miros a calomel, înseamnă că tabloul nu e-o copie (cine dracu’ s-ar fi chinuit să facă o copie cu vopsea toxică?!). Și-atunci, cum rămâne cu autorul, e sau nu e el?“ Am strâns un pumn de hamsii calde și l-am aruncat în gură. Făcusem o demonstrație de toată splendoarea, cum nu mă oboseam prea des: meritam o recompensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lumea lui “înainte“. Acolo, scriitorii primeau apartamente, portocale de Crăciun și-o pensie, când li se blocau inspirația sau rinichiul. Pe de-alta, mă irita apropierea asta prudentă și afectuoasă de-un simplu obiect, supus inevitabil uzurii și deteriorării, ca vopseaua de pe caroseria unei mașini. Cărțile mele zăceau anapoda prin bibliotecă, răsturnate, cu paginile desfăcute ca fustele unor țigănci. De fapt, literatura nu merita foarte multe (iar dacă totuși o făcea, nimeni nu trebuia să afle de ce). În fiecare vară, studenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
părul tuns scurt, militărește. Genul care îți dă ordine și tu te conformezi. Sărise gardul dezinvolt, ca un animal mare și elastic, și-aterizase tocmai lângă banca muncitorilor. Doar marii jucători se-așezau pe ea. Cineva avusese grijă să radă vopseaua cu un cuțit sau un briceag și-altcineva (sau poate același artist) lăsase pe bârnele de lemn un mesaj ferm și concis: PULA Semnul de punctuație lipsea, sculptorul se plictisise sau poate intrase în criză de timp, echipele se succedau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care cei doi comunicau fără știrea directorului și-a celorlalți elevi, ca H2S04 + NaCl = nu știu ce? Îmi amintesc perfect cuvintele, el le-o fi uitat între timp, dar mie mi-au rămas lipite pe creier, nu s-a luat nici azi vopseaua: „Băi pulărăilor, astea nu-i pentru voi, e poze-adevărate!“ „Pulărăii“ eram eu, Mihnea, Cezar și Țurel (adică noi, copiii mai mici din cartier). Cât despre „pozele adevărate“, ele sclipeau chiar sub sub nasul nostru; trebuia doar să întindem gâtul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
culturale de excelență...“; urma anul și numele revistei care le acorda. Rotonda arăta festiv, luminată din toate părțile, din tavan fuseseră coborâte niște lămpi pe cablu, ca OZN-urile. Tavanul tocmai beneficiase de-o renovare: crăpăturile fuseseră astupate, iar din vopseaua aprinsă străluceau științele și artele, disciplinele exacte și cele frumoase, în castroane placate în relief pe brâurile de mahon. În mijloc, plutind pe cupolă, zâmbeau doi îngeri cu sânii tari, ghipsați, perfecți, cum nu vezi în realitate: unul ținea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Deasupra patului, lumina distila un Schiele clasic, o femeie nudă, cu liniile corpului trase-n cerneală neagră: tușele întunecate se subțiau în apele veiozei. Maria a mai recunoscut și-un Van Dongen, nu era de-al casei, dar imitația de vopsea păstoasă te întâmpina firesc și odihnitor. Sânii oranj ai femeii înroșeau mănușile de catifea, degetele părăseau tabloul, atingându-ți plăcut curbura pupilei. Călcai pe mochetă și tabloul se deplasa odată cu tine, fără un sunet. Dacă vroiai să te plimbi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o verstă de-acolo, se instală și ea împreună cu Nastia; li se alăturară o bătrână chelăreasă și o tânără cameristă, cu experiență. În casă se găseau instrumente muzicale, o foarte bună bibliotecă, potrivită pentru o domnișoară, tablouri, stampe, creioane, pensule, vopsele, un cățeluș extraordinar de rasa levrette; iar peste două săptămâni sosi și Afanasi Ivanovici în persoană... De atunci îndrăgi în mod special acest sătuc pierdut în imensitatea stepei, venea aici în fiecare vară, zăbovea câte două sau chiar trei luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
modernistă de la începutul secolului XX. Pictura renunță la reprezentarea figurativă, este văzută ca acțiune (un alt nume al expresionismului abstract este Action Painting), un gest semnificativ îl arată pe Jackson Pollock (Jack the Dripper, nu Jack the Ripper!) stropind cu vopsea, nu pictând cu migală, suprafețe mari de pânză. Pollock (1912- 1956), la fel de tumultuos în viață ca și în acțiunea sa împotriva picturii reprezentaționale și perspectivale, simțind probabil că nu avea mult timp la dispoziție, a căutat să dezlănțuie noi forme
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
din stive de cutii de supă Campbells. El aplică o nouă versiune a doctrinei Monroe (vezi MONROE DOCTRINE), mai precis Marilyn Monroe, reproducând obsesiv serii de imagini ale actriței prin procedee mecanice de imprimare, cu culori și nuanțe diferite de vopsele acrilice. WAR ON POVERTY Războiul împotriva sărăciei este numele dat unei serii de programe social liberale, de ajutorare a cetățenilor cu venituri mici în timpul administrației lui Lyndon B. Johnson. Considerând că o procentaj de 19% de oameni săraci în SUA
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ouă, pește și fructe de mare - sau animale - de exemplu, câini și pisici. Reacțiile alergice pot fi provocate de anumiți factori ambientali, cum sunt căldura și umiditatea, poluarea sau zonele cu mult polen, precum și de numeroase substanțe chimice, ca parfumurile, vopselele și detergenții. Astmaticii sunt mai expuși la alergiile alimentare. Praful din locuință este un alergen comun, care acționează adesea ca un declanșator auxiliar la persoanele cu alergie la polen, la mătreață animală etc. Anotimpurile sunt legate strâns de alergii. Așa cum
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]