2,754 matches
-
dincolo. Cu zâmbetul ei cu care traversase neschimbată anii și secolele, Bouche Dorée îl întâmpinase pe Corto în fața casei ei. Mai somptuoasă și mai parfumată decât și-o amintea Corto, mai carnivoră decât orice plantă ce crește în lagunele viselor, vrăjitoarea braziliană îl regăsea pe fiul țigăncii din Gibraltar cu naturalețea visătoare cu care regăsești pe fiul rătăcitor ce a ales să se reîntoarcă acasă. Știam ca ai să revii aici... poate că sufletul tău nu ține de lumea oamenilor, ci
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
el ținând de mână un puști. Se plimbau fără grabă În timp ce Rose Îi privea cu invidie. Acum că mariajul ei se terminase, fiecare cuplu pe care Îl vedea i se părea fericit și mulțumit. — Știi ce? Aș fi vrut ca vrăjitoarea aia de bunică-ta să mă fi văzut flirtând cu turcul. Îți Închipui ce Îngrozită ar fi fost? Nu-mi pot imagina un coșmar mai Înspăimântător pentru fudulii ăia din familia Tchakmakhchian! Fuduli și lăudăroși... fuduli și... Rose nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
hotărârii sale de a nu bea mai multe, Caricaturistul Alcoolic trecuse deja pe vin. — Dă-mi voie să-ți spun ceva, Asya, a spus Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste umplându-și din nou paharul. Ai auzit de procesele abominabile ale vrăjitoarelor din Salem, nu-i așa? Lucrul cel mai interesant e că aproape toate femeile acuzate de vrăjitorie au făcut mărturisiri similare, au prezentat simptome comune, inclusiv fapul că leșinau toate odată... Mințeau? Nu! Se prefăceau? Nu! Sufereau de o isterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îmi spusese: „Ei bine, pe curînd! Doamna are să-ți deschidă ușa“. Regresasem la stadiul delocuționar al limbajului, vorbind de mine la persoana a treia, cînd cumătra codoașă se ivise din fundul bistroului ca o fantomă din teatrul japonez, ca o vrăjitoare din Macbeth, ca bătrîna călugăriță care Îmi dăduse primele mele lecții de gimnastică. Codoașă sau călugăriță, era vorba tot de niște femei care mă supravegheau. CÎnd ne-a parvenit la Bruxelles o scrisoare de la Avignon care ne anunța moartea doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Ai citit ceva de Hawthorne? Îl Întreabă Wakefield pe amicul său, În loc de bun găsit. — Știu Casa cu șapte frontoane și povestea TÎnărul Goodman Brown despre tînărul acela care se Întîlnește cu Diavolul Într-o pădure și ajunge și la sabatul vrăjitoarelor și toată lumea din oraș se amestecă... Nu, nu aceea. Mai e o poveste cu un tip care Își părăsește nevasta și casa și toată lumea Îl crede mort, dar apare din nou după douăzeci de ani, fără nici o explicație, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru a ajunge acolo. După alte cîteva mile În sus pe deal, aproape de vîrful Înălțimii, următoarea Întrebare Îi stîrnește iar iritarea: ÎNVIEREA PENTRU CINE? Acum este sigur că aceste panouri sînt o dîră ranchiunoasă de firimituri lăsată În urmă de vrăjitoarea cea rea pentru a-i ademeni pe Hansel și Gretel și Își promite să nu oprească pentru nici o bătrînică aflată În drum, vînzînd turtă dulce. Cinci mile de drum de platou deșertic Înalt acoperit de zăpadă mai tîrziu, Îl așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Cică voiam un subiect să-mi îmbrace stările, să mă zguduie complet. Cică, să mă îngroape în real până la dispariție. Sigur era că voiam o rețetă a supraviețuirii, aceea extraordinară de a mă ascunde undeva. Și îi enumeram lui Moțoc... Vrăjitoarele? Expirat. Hoții? Nu. Pușcăriașii. Care? Am supralicitat. Voiam să-l dau gata. Ce-ar fi să fac cu ultimele scursori, criminalii! Nu știam nimic despre viețași, nici regim juridic, nici câți sunt, nici ce făcuseră, nici numele lor. Am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să-i citiți ca și cum i-ați împușca. Aveți dreptul să evadați. Drepturi, iluzii. Aveți memoria scurtă: criminalilor nu le pasă. El, drumul București. Pe la Hotel Marriot pe Antiaeriană până la Penitenciar. Până la „Stația facultativă“. Vizavi de strada Vidului, unde ghicește Gena, vrăjitoarea locului. Se prezintă cererea la poartă. Se trece prin raze X. Se lasă tot ce e mai personal într-o cutie: buletin, telefon, orice-i metalic. E de așteptat gardianul de pe secție pentru a fi preluat. E răgaz pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lucru, a spus Rotari rupând tăcerea înțesată de jenă. - Spune-mi. - Am auzit de la niște bătrâne că aceea la care mergem este o masca, un pricolici, dar eu nu cred în așa ceva. Am surâs. - Nici eu nu cred. Nu există vrăjitoare, cu atât mai puțin acele masche. Ți se pare posibil ca o femeie să poată suge prin vagin un bărbat viu, cât e el de mare? Răspunsul lui n-a fost prea ferm. - Nu... Deși cu gura... N-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deschidea un balcon mic și scorojit: Începea să se Împuțească, de umezeală, un braț de haine uitate pe uscător. Unde dormea ea? Cum se organizaseră? Antonio nu intra În casa aceea de ani de zile. I-o interzicea bătrâna Olimpia, vrăjitoarea aceea proastă și băgăcioasă care toată viața nu făcuse altceva decât să păzească intrarea unui bloc, iar acum Îl ținea departe de copii și de ea. Amorțit și nemulțumit, Antonio Încercă să-și revină, Întinzându-se pe scaun, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îngrijorat: — Pentru că nu vreau ca tu să mori. Ce vrei să spui? Întrebă Emma, blestemându-se apoi pentru cuvintele pe care le spusese noaptea trecută. Nu-ți bate capul, puișor. N-o să se Întâmple niciodată. Eu voi fi bătrână ca vrăjitoarele, iar tu ai să mă duci În brațe, așa cum te car eu acum pe tine. Fără să se fi liniștit de tot, Kevin se cuibări În eșarfa ei pufoasă și Începu să deseneze cu degețelul pe geamul prăfuit, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
infern din care reușise să evadeze. Iar acest lucru Îl făcea să se simtă superior față de ei. Tumultul din clasă atinse un nivel Îngrijorător. Dacă directoarea era În biroul ei, cu siguranță că putea să-l audă. Iar Sasha, cu vrăjitoarea aceea, nu se Înțelegeau prea bine. — Băieți, protestă el iritat, Îmi dau seama că nu e ușor să stai cinci ore Într-o bancă, dar vă asigur că nici mie nu mi-e ușor. — Da, dar pe dumneavoastră vă plătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
electronice ale plecărilor și sosirilor din capătul peronului. — Astăzi are meci, țipă bătrâna. — Ce meci? Ar trebui să-ți fie rușine că nu știi nimic despre fata ta, răbufni Olimpia. Antonio trase un șut unei sticle, trimițând-o Între șine. Vrăjitoarea aceea merita o moarte cruntă, dureroasă, În torturi inimaginabile - să-i arunce În față o sticlă de acid clorhidric, s-o forțeze să Înghită otravă de șobolani, s-o răstignească pe un zid cu un pistol pneumatic, să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
puneau multe întrebări. Eu răspundeam și nu mă contrazicea nimeni. De acolo plecau toate poveștile și erau la fel de interesante ca basmele bunicii. În fiecare zi puteam să fiu un personaj și credeam cu tărie în puterea magilor, în vrăji și vrăjitoare și nu exista lucru pe care să nu-l îndeplinesc, pe care să nu-l pot face. Aveam puteri magice, eram fericită și pământul era la picioarele mele. Viața la țară nu a făcut altceva decât să completeze careul magic
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și al bunăstării în acele dealuri deșertice. Și era adevărat, timp de mulți ani, familia lui Laban nu căzuse pradă foametei datorită fântânii pe care o avea. A existat speranța, încă de la început, că Rahela o să fie un fel de vrăjitoare a apelor, una care ar fi putut să descopere izvoarele ascunse sub nisip. N-a fost așa, dar totuși mireasma asta de apă prospătă și dulce a însoțit-o mereu, agățată de pielea, și chiar de hainele ei. Când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se simtă rău și majoritatea oamenilor își întorceau privirea mai degrabă decât să se uite fix la ea - un ochi era albastru ca lapislazuli, celălalt, verde ca iarba Egiptului. Când s-a născut, moașa a strigat că a venit o vrăjitoare pe lume și că trebuia înecată înainte de a atrage vreun blestem asupra familiei. Dar bunica mea Ada a pălmuit-o pe femeia aceea proastă și i-a blestemat limba. - Vreau s-o văd pe fiica mea, a spus ea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
uitat fix în ochii mei: - A, tânăra domnișoară vrea ceva pentru iubitul ei! Ceva magic care să i-l aducă în pat pe tânărul domn, așa încât ea să scape de povara urâcioasă a fecioriei! Mi-am tras mâna, speriată că vrăjitoarea văzuse atât de adânc în inima mea. Era probabil ceva ce spunea tuturor fetelor tinere care se apropiau de ea, dar servitoarea lui Re-nefer văzuse deja că mă pierdusem și începuse să râdă. Eram speriată și am fugit de lângă bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
simte încă. Pentru asta, o să mori în chinuri. Amândoi, și Meryt și preotul au rămas cu gura căscată în timp ce eu îmi spuneam blestemele și când am terminat bărbatul a început să tremure și cu o voce înspăimântată, a șoptit: - O vrăjitoare străină în Casa Zeilor! Vocile noastre făcuseră să se adune și alți preoți, care nu s-au uitat în ochii mei și care l-au ținut pe fratele lor pentru ca eu să pot pleca. Pe drumul de întoarcere, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-și fi luat rămas-bun de la el, și că ea o să ia loc lângă sicriu pentru că, de drept, ea ar trebui să stea acolo, lângă trupul pângărit al bietului meu bunic, pentru că, dintotdeauna, ea fusese marele lui amor, iar nu bunica, vrăjitoarea aia bătrână și rea. În vreme ce striga, tanti Ivon înainta tot mai mult prin mulțime, am auzit cum bunica mea răbufnește, spunând s-o scoată de-acolo imediat, fiindcă așa ceva nu se poate tolera, e revoltător, fiindcă se duce și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ură. - Marie Kermeur! Semeni nenorocirea de cînd te-ai Întors! Bretonii nu uită niciodată, fato! Ai să descoperi poate adevărul, dar ai să-l plătești foarte scump! Și n-o să mai ai niciodată loc pe această insulă! - Băgați-o pe vrăjitoarea asta În celulă! zbieră atunci Lucas, văzînd chipul livid al Mariei. De Îndată ce ușa biroului se Închise În urma jandarmilor care o duceau pe Yvonne, Lucas nu rezistă ispitei de a o lua pe Marie În brațe. - N-o asculta pe baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru prinț, Îndurase toate Încercările, renunțase la voce, la ținutul natal, la frumoasa-i coadă de sirenă, totul În speranța de a deveni o femeie adevărată, furtuna o aruncă În toiul nopții pe o plajă; acolo, mica sirenă bea elixirul vrăjitoarei. Se simțea sfâșiată În două, suferința era atât de cumplită că-și pierdea cunoștința. Urmau câteva acorduri muzicale foarte diferite, care păreau să marcheze o schimbare de decor; apoi o voce pronunța fraza care-l impresionase atât de mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ca deținând puteri magice asupra izvoarelor, a vegetației și a formelor timpului. Acolită a lunii, a cărei putere o reprezintă și o distribuie pe pământ, femeia a fost văzută din cele mai vechi timpuri ca o altfel de ființă, fie vrăjitoare de temut, fie zeiță preaslăvită. Nenumărate prevederi rituale ce se regăsesc pe tot globul tabuizează pierderile lunare de sânge feminin, substanță magică de o mare virulență, otrava universală a alchimiștilor, aducând moartea pentru că prevestește nașterea. Iar nașterea e necesară pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
așa? Iulia dă din cap în semn că da. Cei doi nu mai zic nimic până pe Berzei. Uf, bine c-am trecut, răsuflă Iulia ușurată. Mi-e frică de clădirea asta, mai ales noaptea, mă duce cu gândul la castelul vrăjitoarei Xayide în pădurea de orhidee blestemate. ─ Cine? Într-o poveste pe care o citeam când eram mică, era un castel, îi zicea Mâna văzătoare. Are formă de mână și la fiecare din cele o mie de ferestre stă câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
an, până murise în Ghiol la Lintițaru. Ea nu se bagă în probleme de-astea, că nu știe prea multă carte și n-a citit istoria pe teme de-astea. Horcița îi spusese că-l poate duce însă la Adromanda. Vrăjitoarea avea puteri și asupra moroilor și strigoilor din județul lor. Poate și din alte părți. Cât era ea de bătrână, dar tot mai mergea odată pe an, în miezul verii, în Baltă, în Ghiol la Lintițaru, și-i chema pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de venise atunci și tot de-atunci îi vorbea Horciței! Și Andromanda știa ce puteri grozave și tainice are un astfel de ecou și se temea de el. Burtăncureanu nu mai vroia să aibă de-a face cu Andromanda. Bătrâna vrăjitoare era singura făptură de care romancierul se temea cu adevărat. La simpla rostire a numelui ei se cutremura îngrozit. El, ateu convins, încă din anii de liceu, când se îmbăta în altarul catedralei episcopale cu nepotul vicarului, își făcea instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]