4,446 matches
-
urechea primelor febre autumnale, rătăcind printre pulberi de vise... duminică, 20 septembrie 2015 banca de amintiri lângă apele cu valsurile Dunării albastre fecioarele și-au sădit visele, rătăcite prin pulberi de timp, așteptând cavalerii de ieri; a tăcut vântul și vulturii au căzut peste toamnă, ard tapiserii pe coline, licori de lumină se zbat spasmodic, cad în amurguri, se-ntorc în baladă; cade rugina din cer, mai cântă la flaut un înger, mai vine încă o ploaie, ard orologii pe rug
DESPRE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372166_a_373495]
-
și-ai zvârlit ruginita-armură. Vechile tristeți le-ai gonit din minte și simți că din nou orișice nervură este fierbinte. Un imn pătimaș iese din tumulturi și codrii-n afund îl freamătă-n plete. Din inima ta țâșnesc mii de vulturi zburând în cete. Cui să mulțumești pentru noaptea sfântă care ca un crin sufletu-ți îmbată? Parcă-ntinerit sufletul tău cântă ca niciodată. Anatol Covali Referință Bibliografică: Noapte de vis / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1729, Anul V
NOAPTE DE VIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372159_a_373488]
-
alături. Cu toate acestea, nu plângea. Nu mai avea lacrimi de când fusese trădat ca voievod și se reîncarnase în vampir. Ceva necurat se întâmplase de curând în regatul său. Fără zăbavă își desfăcu pelerina roșie, se transformă din nou în vultur și spintecă negura nopții. Curând ajunse la palat și rămase consternat de ceea ce văzu. Trupurile semenilor săi zăceau decapitate și cu câte o țepușe în inimă. „Oare cine ne-a trădat secretul?” - se întrebă nedumerit. În curtea palatului descoperi trupul
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
sunt rima din coada unui vers. Sunt plopul cel înalt, legănat în tăcere, Sunt pruncul fără mamă ce-așteaptă mângâiere, Sunt chip de zână bună, sau... rea sunt uneori, Și-atunci când mă dezlănțui sunt fulgerul din nori. Sunt ca un vultur ce scrutează-n tăcere zarea, Sunt valul agitat ce îl trimite marea, Sunt verdele cel crud din firul ierbii Pe care-l calcă în picioare, prin pădure, cerbii. Sunt macul cel firav din lanurile-ntinse, Sunt ca o amăgire din
ȘTEFANIA PETROV de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376285_a_377614]
-
de Dorisdoria Stănescu, publicat în Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017. Sufletul uscatu-sa de plâns amar, Zâmbetul înghețat-a pe buze, Încercările de viață-s în zadar, Nimic nu mai pare s-amuze. Ochii-mi caută în rece privire, Vulturi turbați zboară pe cer Amenință-n cercuri, pieire... Refuz să trăiesc sau să sper!!! Lumea-njur îmi pare străină, Nici eu nu-mi mai sunt cunoscută, Mă macină durere de vină, Apus-am cu dragostea pierdută. Mâinile smulg carnea pe
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
glasul ce-mi moare, Căci inima încă te-așteaptă. Citește mai mult Sufletul uscatu-sa de plâns amar,Zâmbetul înghețat-a pe buze,Încercările de viață-s în zadar,Nimic nu mai pare s-amuze.Ochii-mi caută în rece privire,Vulturi turbați zboară pe cerAmenință-n cercuri, pieire...Refuz să trăiesc sau să sper!!!Lumea-njur îmi pare străină,Nici eu nu-mi mai sunt cunoscută,Mă macină durere de vină,Apus-am cu dragostea pierdută.Mâinile smulg carnea pe carePlimbatu
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > AM VRUT Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1571 din 20 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Am vrut să fiu un vultur călător, Pe aripi de cuvânt să port lumina Să iau din floare, mir izbăvitor... Și să alung din grâul bun, neghina! Am vrut să cânt cu îngerii în cor Și să învăț cu-n rost psaltirea, Cu pașii frumuseții să
AM VRUT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374667_a_375996]
-
un fel de mic tratat de terapie educațională și morală. Dar și un mic tratat de profundă gândire. Unele aforisme au un anume tâlc foarte interesant: “Pe vârful bradului căzut se pot urca și cârtițele”; “Nu ouă cucii în cuiburile vulturilor!” Nu o dată, și noțiunile Abstract-Concret - își găsesc locul în această carte: “Concretul este abstractul înfăptuit”. Iată și o frumoasă definiție a Poeților: “Poeții: barometrele și termometrele secolelor care arată intensitatea și temperatura sentimentelor omenești etern valabile pentru toate timpurile”; Nu
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
lebadă harpă se preumblă cu teamă în paloarea oglinzilor de lacrimi de crini asurziți de tăcere ca o balerină cu pleoape de smirnâ ca o libelulă vioară ce lăcrimează mistere cercuri de strigare din pseudo neantul trezirii pana mea de vultur aspră la citire ascuțită cu pietre de silex di.amantat dăltuiește semne incunabule pe luciul lacrimilor ființei noastre toamnă caldă cu tărie de în.cordată săgeată de gănd ațintit în sublim către adâncul din tine către adâncul din mine către
DIALOGURI HIERATICE XXII- MĂIASTRA CU PENE DE AUR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374773_a_376102]
-
de un resort invizibil, cei doi săriră în picioare și își urmară fiul, care preluase controlul situației. Liviu urcă la volanul mașinii alături de Maria, iar băiatul se aruncă pe bancheta din spate, coborând febril geamul portierei, scormonind cu ochi de vultur fiecare colț de stradă. - Nu putea să ajungă prea departe, dacă a luat-o pe jos! Încotro credeți că se îndreaptă? Devenit lucid ca prin farmec, Liviu începu să-și pună rațiunea la treabă. Se trezea și devenea conștient de
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
prin intensitatea trăirilor, prin forța nestăvilită a rostirii. Și nu-ți rămâne decât să te întrebi: cine e cel care are curajul să stea în calea unui vulcan în plină efervescență? să mă porți ca pe-o ultimă visare/ printre vulturii ce-ți tulbură somnul./ Te-aș implora.../ dar nimeni nu mai vine, poete,/ să-ți mângâie veșmântul alb/ al întristării,/ în duminica când rugăciunile rămân / pentru prieteni și vânt,/ iar dragostea închisă - ca o noapte de doliu - / în cel mai
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
toamnele își scuturau de pe umeri aurul pletelor, rândunele și albe cocoare scriau pe cerul sufletelor noastre cuvintele mustind de arome. Lumina mierie dănțuia peste flori și prin frunze și brazii cu fruntea semeață sărutau albastrul izvorât din ochii ciutelor și vulturilor. În casa aceea dintre palmele brazilor cu acoperiș de stele te așteptam, dar cântecul tău plecase să îngâne ochi nevăzuți și-am rămas să-mi colind iarba dorului prin munții mei de patimi albiți. la capătul lumii Prin ochii viselor
PICTURA DIN SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369262_a_370591]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > O,TU CEA NESFÂRȘITĂ! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Te strig fără odihnă o,tu cea nesfârșită! ai întins aripile gândind să atingi luna, vulturii ți se împletiseră în zbor,începând să guste din carnea ta vremelnic zburătoare. odihneau umbrele cerului peste țipătul tău îngrozite de atâta neputință! soarele dădea la o parte cu coasa tăgăduirii pe umeri norii,care-ți spălau lacrimile picurate din
O,TU CEA NESFÂRȘITĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369293_a_370622]
-
reînzestrarea armatei sale însă pretextul fusese găsit. Irod Antipa însă, în mare taină, dorise ca vechiul regat stăpânit de tatăl său să fie reîntregit sub sceptrul său însă nu se punea problema trădării din partea sa ci dorea acestea doar sub vulturul Romei. După câteva zile Caligula îl chemă pe tetrarhul Galileei și Pereei pentru a-i da verdictul. Caligula nu numai că nu i-a acordat lui Irod Antipa tetrarhia lui Filip, ci l-a destituit pe acesta din scaunul său
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
Zarathustra, cea cu zacusca, predicatorii sunt morți, moartea predică singură, în piața publică muștele își scriu memoriile, copilul veni cu oglinda, se scutură grinda de atâți spânzurați, vânt de sare și soare îl biciuiește. Se plimbă gol pe malul abrupt. Vulturii dau roată, îl urmăresc, îl vânează. Inamicul este însuși oceanul, dar este și salvarea. Cine îi șterge orele, visele, urma vânătorilor, ridurile? Norii se depărtează imperiali. Dacă nu vrei, nu ai decât să nu te uiți. Barba se ia ca
NOAH 6 de BORIS MEHR în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374167_a_375496]
-
dureri cândva, s-au dus cu norii, străzile s-au înălțat, s-au dus, îl văd bunicul cum plutește cu vioara sub bărbie, stelele îi cântă-n strună, el a uitat de glonțul ce l-a străpuns cândva. De ce oare vulturii își leapădă veșmintele și dau din brațe, cuprinși, parcă de o teamă nebună? Referință Bibliografică: Noah 6 / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2139, Anul VI, 08 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Boris Mehr : Toate Drepturile
NOAH 6 de BORIS MEHR în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374167_a_375496]
-
bolovanii de granulația fină a nisipului lăuntrului pe care numai tălpile îngerilor mai calcă uneori protejându-i frumusețea și armonia interioară. Și iubirea vine tot de acolo, din subconștientul nenăscutului, altfel cred că pe pământ nu exista semnul acesta al vulturului sărutând fruntea căprioarei când paște cu aripa sa, luând în ochii lui bucuria cerului de a fi senin. Poate că de aceea am iubit și iubesc mereu cu o frică interioară inexplicabilă. Poate că de aceea am pornit a vorbi
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
unde e nordul, unde e sudul, vestul și estul, dar mă inundă întunericul pădurii și atunci fac din cuvinte o cetate unde încerc să-mi așez rosturile inimii după legea nescrisă a celui rătăcit prin pustie. chem în ajutorul meu vulturii, sentimentele, iubita, prietenii și încep să vorbesc cu ele. am în capul meu numai ficțiuni, cuvintele-mi vorbesc limbi diferite, pe unele le înțeleg, pe altele nu, le spun vulturilor să mă ocolească, să vină mai târziu să se ospăteze
RĂTĂCIT PRIN PĂDUREA CUVINTELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374278_a_375607]
-
nescrisă a celui rătăcit prin pustie. chem în ajutorul meu vulturii, sentimentele, iubita, prietenii și încep să vorbesc cu ele. am în capul meu numai ficțiuni, cuvintele-mi vorbesc limbi diferite, pe unele le înțeleg, pe altele nu, le spun vulturilor să mă ocolească, să vină mai târziu să se ospăteze cu leșul meu și ei îmi dau ocol acum, le spun sentimentelor să stea ascunse în inimă, să nu iasă ca păduchele-n frunte și ele dau buzna peste biata
RĂTĂCIT PRIN PĂDUREA CUVINTELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374278_a_375607]
-
fi vrut să rămân, să țin isonul Tăcerii în mână, soarele inimii latră-a pustiu, trecătoare sunt toate, doar cerneala mă-ngână!”; „Veniți, odată, în Piața Balcoanelor să-l vedeți pe Poet, animal pursânge, arcuș lingușitor, mângâind cu floare de vultur petala unei viori!” Ca un animal de pradă se află în fața a două stări „cruciale” în propria-i viață - dragostea și nemurirea: „Dragostea pentru tine mă supune. Biet animal de pradă. Vocea inimii amuțește. Este vocea Tăcerii!”; „Gol-goluț, stau în fața
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
teama îi mângâie din nou aripile, declanșând taine nepătrunse. Măcinată de gânduri care cutreieră stinghere, caută răspunsuri la zbuciumul său. Iubirea care răsare din șoapte îngerești îi pune sufletul pe jar lăsând-o în farmecul tainelor aprinse. “Aveam pe brațe vulturi și câteva zăvoare / Găsite pe sub stânca din cubul cu povești, / Să tremur sub aripă, să pun oare prinsoare / Că vii din dinastia cu șoapte îngerești?” Un nou decor ar putea împlini visele sale, iar poeta își dorește ca tabloul iubirii
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
spre ceruri, să ne bucurăm de frumoasa varietate a creației lui Dumnezeu și să trăim cu mulțumire, speranță, credință, dar mai ales cu „dragostea care nu va pieri niciodată”, pentru că e însuși Dumnezeu. El ne poartă ca pe aripi de vultur la înălțimile vieții curate și pline de satisfacții spirituale. Fericirea și mulțumirea se află întotdeauna în interiorul nostru și nu depinde de împrejurări! Pentru că Dumnezeu rămâne același, „toate pot să se înschimbe, El rămâne-n veci”! Marina Glodici Cluj Napoca, 28 octombrie
DESPRE PLICTISEALĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378656_a_379985]
-
a ne ascunde de fantasmele cu umeri de statuie dospită din piatră și frig. Apoi, am vrut să te îmbrățișez cu brațe-ramuri o înmugurire caldă în vatra toamnei târzii, însă, tu erai deja plecat spre iarna dorințelor tale purtat de vulturul desfrunzit și de cel din urmă fior. Clipa bolnavă a pocnit din biciul durerii și brațele au devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors
COLIVIA DE AUR A ILUZIEI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378727_a_380056]
-
trăgeau cu voioșie știind că pământul este din nou aproape. -Mai avem foarte puțin până în Gaza magistre și ne vom despărți, spuse Muso. -Citește acest bilet, îi răspunse Ruthavan înmânându-i acestuia un bețișor aurit la capătul căruia se afla vulturul Romei. Muso desfășură biletul și citi: ,,Eu, Tiberius Caesar Augustus imperator poruncește: Cel care poartă acest mandatum se numește Ahnbar Ruthavan, mare magistru al Persiei, astronom și învățat aflat în slujba imperiului Romei și se află în fruntea unei misiuni
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
2017 Toate Articolele Autorului LA CAPĂTUL IUBIRII Din nori uciși de înțelepciune curg slove fără de cuvânt lumea depășită de rațiune în pas de vals își caută veșmânt! Tu ,vis uman ,ce porți spre libertate doar porumbeii albi rătăcitori se-ntorc vulturii vremii din posteritate să dea vieții noastre palide culori! Ce ești azi ,ce vei fi mâine un neam apus și dominat de visuri în urmă ta gândește ce rămâne...? poate lumină tristă din abisuri! Valul se pierde în valul peste
LA CAPĂTUL IUBIRII de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378742_a_380071]