1,689 matches
-
corului bisericesc de la Sfîntul Spiridon. O fi contat atunci Ciolan pe ajutorul tatei? Nu l-a avut? Din nuștiuceul ăsta a ieșit referința negativă. După dimineața prelung-însorită, cerul s-a acoperit de nori groși. Par de pămînt, de noroi. Tano zace în frunze, ca neanimat. Așa că, în '49, tata a fost scos de la catedră. Cu ajutorul unui fost student. De bine de rău ieșise, după un an, de sub anchetă și funcționa la Școala medie de muzică, ridicată pe ruinele Institutului de Artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
american, în Marele Gatsby. Era și fană a versurilor mistriote. "Ești iconic, Volodea! Ce parabolă a timpului ai creat!", zăngănea Elvirica din lanțuri, din amulete, din cerceii lungi cu aspect de lingurițe pentru pescuit știucă, punîndu-se pe recitat: "În mine zace o sumă de ioni, Pămîntul vast îl am drept mumă. Eu știu ce sînt că-n mine zace-o sumă Să nu uitați: am fost în rînd". Nici Violeta Gheorghian n-avea vreun imbold spre martiraj: "Am azuns (așa ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
creat!", zăngănea Elvirica din lanțuri, din amulete, din cerceii lungi cu aspect de lingurițe pentru pescuit știucă, punîndu-se pe recitat: "În mine zace o sumă de ioni, Pămîntul vast îl am drept mumă. Eu știu ce sînt că-n mine zace-o sumă Să nu uitați: am fost în rînd". Nici Violeta Gheorghian n-avea vreun imbold spre martiraj: "Am azuns (așa ieșea j din botucul umed, asezonat cu ochișorii apropiați, de maimuțică) în cercetare cu azutorul lui. O mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un individ cu un mesaj cerând să fie primit în casă. E refuzat, dar apare și următorul molestând-o cu un corp dur, iar un vecin, întâmplător în apropiere, îi urmărește pe cei doi care dispar în întuneric, în timp ce Monica zace inconștientă, plină de sânge. Ajunsă la spital, refuză internarea semnând o declarație de răspundere proprie și în ziua următoare, la sosirea lui Paul Goma la Paris, face declarațiile zguduitoare în presa zilei pentru a se afla la București despre eșecul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tot... Încercă, din nou, să plece. - Vai, vai, vai... Ne-am supărat. Păcat, eu nu v-am spus decât adevărul. Și, domnul meu, ar trebui să-mi fiți recunoscător. Taximetristul care v-a făcut ciuciulete și-a primit pedeapsa. Acum zace între fiare, până va veni ambulanța. Mașina de descarcerare se apropie de locul accidentului, dar este deja prea târziu pentru individ. Ar fi trebuit să vă trateze cu respectul cuvenit. Îi veni să râdă. Fu convins că are de-a
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tău! a zbierat Lily fără a detecta vreo urmă de sarcasm În diatriba mea. S-a abțiguit rău, a zis Alex cu glas domol și a privit-o pe Lily cu aerul cuiva care se uită la o rubedenie care zace bolnavă pe un pat de spital. Eu am ajuns aici Împreună cu Max la fix, el a plecat deja, dar ea trebuie să fi venit cu ore Întregi Înaintea noastră. Iar dacă nu, Înseamnă că bea foarte repede. Lily băuse Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îmbătase cu el. — Am Întrebat când vii acasă. Eu am tăcut o clipă, așa că a continuat: — Pentru că vii acasă, nu? Doar n‑ai de gând să rămâi acolo În timp ce prietena cea mai bună pe care o ai pe lumea asta zace pe un pat de spital, nu? Ce vrei să sugerezi, Alex? Vrei să sugerezi că totul s‑a petrecut din vina mea, pentru că nu am știut că se va petrece? Că ea zace pe un pat de spital din cauză că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe care o ai pe lumea asta zace pe un pat de spital, nu? Ce vrei să sugerezi, Alex? Vrei să sugerezi că totul s‑a petrecut din vina mea, pentru că nu am știut că se va petrece? Că ea zace pe un pat de spital din cauză că eu sunt la Paris În momentul ăsta? Că dacă eu aș fi știut că ea se vede din nou cu Benjamin, nimic din toate astea nu s‑ar fi petrecut? Ce? Ce anume Încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
repede; are o nerăbdare ce iese În evidență din tot ce face. Ce face? Se duce către scrinul acela cu mai multe soiuri de chei, În care a tot scormonit până acum și de unde a scos grămada de maculatură ce zace lângă fotoliu sau este Împrăștiată peste tot; calcă peste scrisori, peste caiete, peste fotografii; cu multă nepăsare se apleacă din nou În gaura afundă a scrinului, introduce mâna până la umăr, scormonește un timp destul de lung (pot să observ Între caietele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cucoanei n-are să scape de-aici fără să mănânce o bătaie soră cu moartea, pentru că și el ar fi bătut rău de tot niște copii în Amara, alaltăieri. L-a luat în cârcă și l-a dus în odăiță, unde zace și acuma ca un bolovan, măcar că l-a spălat de sânge și l-a legat la cap... Ileana să-i spuie deci cucoanei, când se va trezi, ce s-a întîmplat, ca să chibzuiască dumneaei ce-i de făcut, deoarece, în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
grija cea mare îi era să apuce oarecare lucruri mai bune de mâncare, să-și poată ospăta o dată boierește muierea și copilașii, că prea mult au flămânzit. Era convins că biata femeie numai de nemâncare a căzut la pat și zace de atâta amar de vreme și că, hrănită zdravăn măcar câteva zile, s-ar împiciorongi mai bine decât cu orice leacuri. Apoi, văzând că oamenii numai prin hambare scotocesc, s-a repezit el singur la vătășelul Lazăr și l-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aceeași privire care înfuria pe maior, părîndu-i-se sfidătoare. ― Caporal! răcni apoi Tănăsescu, obosind. O sută de bețe banditului! Imediat!... Și pe urmă în lanțuri! Trifon Guju lipsea. Cineva spuse că a fost împușcat de boierul cel bătrân și că acuma zace acasă. Fu adus degrabă pe sus. Toată fața îi era o rană neagră. Rămase întins pe pământ, gemând. ― Sus! în picioare, tîlharule! urlă maiorul, izbindu-l cu botul cizmei în coaste. Țăranul se ridică. Ochii îi erau umflați și închiși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să plutească, privind cu nesaț către lumea care începea să se dezmorțească și, mai ales, privind de sus către sine. Dintr-odată însă strigătul disperat al Melaniei rupse vraja. Ea rămase împietrită în ușă, uitându-se la fratele ei cum zace, cu capul căzut peste paginile mototolite, cu ochii larg deschiși, dar lipsiți de lumină, cu gura strâmbă, amestecând sângele rănilor din colțul buzelor cu o spumă verzuie, ca de fiere. Golea o dădu la o parte și se apropie de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de lovituri, bâte, cauciucuri cu șurub în vârf ori ghionturi și lovituri de picior. Uneori câte unul mai milos îi potolea pe ceilalți, alteori numai Dumnezeu se milostivea să-i oprească ori, pur și simplu, oboseau și, văzând că victima zace ca o cârpă, fără să se dezvinovățească sau să se apere, se plictiseau. Apoi cel căzut era ridicat de mâini puternice, astfel încât nici măcar să nu mai atingă pământul. Câte unul venea din spate și, socotind că nu fusese destul, îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
găsesc curajul de a-mi saluta soțul pentru prima dată. Sincer, nu-mi pot aminti înfățișarea lui. Eunucul-șef Shim m-a instruit să nu îmi salut soțul. Goliciunea nu face decât să îmi sporească nervozitatea. Cămașa mea de noapte zace pe un taburet lângă pat. Alături e cămașa din mătase albastră a Majestății Sale, în care se va schimba pentru noapte. — Nu! Cine cred ei că sunt eu? La dracu’! Nu voi permite asta! țipă în camera alăturată bărbatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din jad și felicitări. Toate concubinele fac efortul de a mă vizita. Cele care nu se simt bine, își trimit eunucii cu și mai multe daruri. În camera mea, cadourile se strâng în grămezi până la tavan. Însă în spatele fețelor zâmbitoare zace invidia și gelozia: ochii umflați sunt dovada plânsului și a nopților de nesomn. Știu exact cum se simt celelalte concubine. Îmi aduc aminte propria-mi reacție față de sarcina doamnei Yun. Nu-i dorisem ghinionul, însă nici binele. Am fost ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pecetea roșie imperială, Hsien Feng scapă pensula din mână și își pierde cunoștința. Piatra pentru cerneală cade și îmi stropește peste tot rochia și pantofii. În iulie 1861, sărbătorim cea de-a treizecea aniversare a lui Hsien Feng. Majestatea Sa zace la pat, într-o stare incertă de pierdere și recăpătare a cunoștinței. Ceremonia de aniversare include o adevărată paradă de feluri de mâncare, însă acestea rămân neatinse. Toată lumea simte că moartea împăratului se apropie. O lună mai târziu, Hsien Feng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Imensul pat negru de dragon al lui Hsien Feng se află în mijlocul platformei tronului. Conduși de Su Shun și de membrii cabinetului său, miniștii și oficialii Curții înconjoară silueta palidă de sub plapumă. Soțul meu arată de parcă ar fi murit deja. Zace nemișcat, fără a arăta vreun semn de vitalitate. Nuharoo e în genunchi lângă pat, îmbrăcată într-o robă bej. Suspină în tăcere. Toți ceilalți se află și ei în genunchi. Timpul pare să se fi oprit în loc. Nu există nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Tung Yen-ts’un. Hotărăsc să mă retrag. Fără prințul Kung, nu am cum să-i fac față lui Su Shun. Am nevoie de timp pentru a-mi consolida relația cu Nuharoo, dar nu doresc alte amânări. Corpul lui Hsien Feng zace acolo de mai bine de o lună. Deși bine sigilat, sicriul răspândește duhoarea descompunerii. Su Shun și grupul său sunt încântați. El dezaprobă propunerea lui Tung și ne obligă să fim de acord să ne punem sigiliile pe un edict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să rămân tăcută sau să strig după ajutor. Dacă sunt oamenii lui Su Shun care au venit să se asigure că sunt moartă? Dar dacă sunt oamenii prințului Kung? Cum poți atrage atenția cuiva asupra unui sac de iută care zace într-un șanț sub un cadavru? — Tung Chih! țip eu. O clipă mai târziu, un cuțit taie sacul și respir aerul proaspăt. Cel care ține cuțitul este un soldat în uniforma Gărzii Imperiale. Stă în fața mea împietrit de uimire. — Majestatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nocturne ale virilității, fantasme în crescendo, invadând, în aglomerări piramidale de corpuri, aceleași interioare domestice. Membrana ce desparte realul de viața ascunsă a subconștientului tresare și vibrează la fiecare semn: în Eine Kleine Nachtmusik (1943), o floare a soarelui gigantică zace, învinsă, la podea. În coridorul unui hotel/ cămin de fete, colapsând în neumărate uși și infinite încăperi, floarea sălbatică pare a fi pierdut lupta cu două fetițe. În timp ce una de odihnește lângă ușa închisă a camerei 207, cu hainele în
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
formă colectivă de viață prin excelență, și acest lucru e suficient. Și prin ce-ar fi faptul acesta o descoperire? mă veți întreba. Concepțiile curente ascund de obicei că, în străfundul societății, se află masa, cam tot așa cum în om zace animalul sau în felul în care lemnul este disimulat de sculptură. Masa reprezintă materia primă a tuturor instituțiilor politice, energia virtuală a tuturor mișcărilor sociale, starea primitivă a tuturor civilizațiilor. Tarde și Le Bon au afirmat-o pînă în zorii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
psihice observate. Persoanele cultivate, precum și publicul în genere, nu uitau încă experiențele fascinante legate de magnetismul animal, iar hipnoza era privită ca o nouă terapie. Ea era capabilă să aline suferințele, dar și să satisfacă dorința de vindecare magică ce zace ascunsă în fiecare dintre noi. Toată lumea se simțea interesată, intelectual și afectiv, de această acțiune directă a omului asupra omului. Oare se transmitea de la distanță, prin cuvînt, sau din aproape în aproape, printr-un fel de fluid electromagnetic care-ar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
grindina trei zile-n șir, și n-a mai rămas nimic, nici de sămânță. Douăsprezece zile, douăsprezece zile fără încetare, a plouat torențial, nici măcar pe timpul lui Noe n-a fost un dezastru ca ăsta. Giorgio a căzut dintr-un măslin, zace-n pat și nu poate să se miște. Leonardo s-a înecat în puț. Perceptorii râdeau, gardienii intrau în colibe, scotoceau peste tot și uneori dădeau foc. Dacă în familie era vreo fată frumoasă îi propuneau s-o ducă să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mare parte a inscripțiilor provin din catacombele iudaice din Roma, stabilirea cu precizie a credințelor unei comunități ori familii de care aparțin aceste inscripții e departe de a fi rezolvată. Formulele cele mai frecvente Odihnească-se în pace! sau Aici zace... ar putea fi interpretate în același sens cu Domus aeterna - de pe inscripțiile funerare păgâne, sugerând un somn veșnic în mormânt, însă această concepție se opune speranței iudaico-creștine într-o viață viitoare. Dacă ținem seama de toate indicațiile literare sau epigrafice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]