1,953 matches
-
știu ce faci. Am citit și am simțit tot zbuciumul și tot clocotul inimii tale. Îmi scrii că voi zâmbi când voi citi scrisoarea. Așa a fost, dar nu un zâmbet rău, ci un zâmbet înțelegător. Cum să nu înțeleg zbuciumul tău, când sufletul și inima mea sunt cuprinse de același zbucium? Înțeleg totul. Așa sunt vremurile. Dacă poți, vino, te aștept cu flori în cale. Te aștept cu toată dragostea și tot dorul ce ți port, ca fiind ceea ce am
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
tot clocotul inimii tale. Îmi scrii că voi zâmbi când voi citi scrisoarea. Așa a fost, dar nu un zâmbet rău, ci un zâmbet înțelegător. Cum să nu înțeleg zbuciumul tău, când sufletul și inima mea sunt cuprinse de același zbucium? Înțeleg totul. Așa sunt vremurile. Dacă poți, vino, te aștept cu flori în cale. Te aștept cu toată dragostea și tot dorul ce ți port, ca fiind ceea ce am mai scump în viață. Vino! Vino! Vino! Dragostea mea te cheamă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Îmi place să cred că numai activitatea prea intensă, devotamentul pentru profesiune - împins până la sacrificiu, așa cum sa străduit școala să vă formeze - te-au împins la aceasta. Sunt convins însă că, urmând indicațiile medicale, ducând o viață liniștită, lipsită de zbuciumul de la catedră, în curând te vei simți pe deplin refăcut, spre bucuria familiei și a noastră a tuturor care te-am cunoscut și apreciat. Despre pensionarea Matale aflasem ceva de la Mohonea, caremi spusese și despre Ionescu că ar fi în
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
sunt, relativ, aproape, că la un semn aș putea merge la ea. În clipa aceea, mi-am dat seama că TU nu mă poți înțelege, te vedeam ca o citadină fără gustul concesiilor, știam că tu n-ai putea intui zbuciumul meu iscat de atâtea probleme neștiute”. Care sunt problemele neștiute, de ce o venerează așa pe maică-sa. Vorbește de o copilărie cu nopți albe, cu certuri, cu țipete, cu inima ticăind a îndurare, cu șoapte și lacrimi, cu mama lui
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
l-a împiedicat să participe la depunerea jurământului. Peste mai puțin de trei săptămâni, la 21 februarie 1939, primul ministru român a plecat în Franța, pentru un tratament medical care să-i remedieze starea de sănătate. Vârsta înaintată, afecțiunile medicale, zbuciumul vieții politice și, poate, stresul funcției au contribuit la decesul Patriarhului, fapt petrecut la 6 martie 1939, orele 23,35, în orașul Cannes. Noul premier a devenit Armand Călinescu, fost membru în conducerea P.N.Ț., însă trecut de partea regelui
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
garnitura pe lungimea cît este ea, apa se scurge sub roți, așa s-a pus începutul, cînd învățau să gîndească șerpește, negru inițiatic, minute lungi în întuneric de străpungeri cu ochii neofitului, combinații de bolți și colonadele în deschizături arcuite, zbucium de buruieni din piatră, trenul românesc, cinste inginerilor! ține pe regim geologic, umblă și fonduri necurate, de estetică, procesor CFR, Pasul și stația Lainici coatele îndoite și lăsate în jos, te-ai tras înapoi, cu gîtul sucit și n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
naționale. Consiliul a trimis de asemenea o notă Aliaților, în care era exprimată dorința de unire cu Serbia și Muntenegru. Era necesar în acest moment să se facă o opțiune referitoare la direcția care trebuia urmată. Perioada era caracterizată printr-un mare zbucium și o mare confuzie. Toți liderii slavilor de sud erau îngrijorați de intențiile italienilor; ei doreau să blocheze ocuparea de către Italia a oricărei părți a teritoriului lor. Era deci necesară stabilirea cît mai curînd posibil a statutului politic al acestor
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
locuit majoritar de greci care nu se afla sub controlul Atenei. Evenimentele care au avut loc în Cipru în anii '50 aveau să transforme această regiune în focarul pasiunilor naționale ale grecilor și să constituie oarecum o supapă pentru frustrările zbuciumului din timpul războiului și din perioada postbelică. Toate cabinetele care s-au succedat în Grecia, indiferent de orientarea lor în ceea ce privește politica externă, au avut de-a face cu această problemă majoră. Să ne amintim că Marea Britanie a preluat administrarea Ciprului
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cumpănire și bun simț: Măsurile recomandate de Grigore Antipa pot fi considerate asemenea unui testament politic și social, care trebuie să fie îndeplinit cu sfințenie: Este de prisos să mai comentăm mesajul lui Grigore Antipa. Trebuie însă să-i înțelegem zbuciumul sufletesc. Citiți această lucrare și acordați-vă diapazonul stărilor sufletești la parametrii trăiți de Antipa și apoi purcedeți la acțiune. Savantul a tras de clopotul redeșteptării naționale la 5 aprilie 1940. Cele prefigurate s-au abătut asupra noastră asemenea unui
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
cei care mai pîlpîie încă. Simțeam veacurile care s-au scurs pe acolo, percepeam tainele vagi, dar cu fantezie intensă bănuite. Încercam să deslușim momentele trăite prin acele locuri, de bucurii dar și de restriște, de pace dar și de zbucium. Atîtea destine necunoscute care au lăsat urme clare, adînci, în veșnicie. A doua zi ne întoarcem spre casă, cu bateriile încărcate și sîntem împăcați cu Dumnezeu și cu toată lumea. Trecem și pe la Monica? întreabă soția. De ce nu? O sun și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Tătărașii, Cetățuia, Zona industrială în ceață, o turturică și încă una... Da, sînt deja acasă, la ai mei. Savurez bucuria revederii locurilor atît de familiare, bucuria întoarcerii la matcă. Vă văd și pe dumneavoastră, care citiți aceste rînduri chinuite de zbuciumul Reîntoarcerii. Bine v-am regăsit. O, cît de dor îmi era de voi! Nu, nu-i prea devreme salutul meu. Cît mai este de la Madrid? O azvîrlitură de băț! De aceea vă rog să primiți un pic mai devreme salutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pentru a le crea și folosi același cod genetic, până’n ultimul amănunt. Aceeași metodă de a imprima ceva sau altceva. Lumea e unitară deci, iar planta Își poate astfel permite să ne tragă de mânecă atunci când, amețiți de veșnicul zbucium specific uman și chiar animal, uităm de rădăcini. Și atunci, să căutăm similitudinea, dacă vreți totemul, În arbore, nu În vreun vultur, indiferent câte stele Îi șad deasupra capului. Acela are clonț și gheare, arborele doar umbră și fructe. Acela
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Împartă un cultuc de pâine și atât. Paguba e evidentă, dar câștigul/compensația pare Învăluită În mister. Deși e cât se poate de firească: mica pisicuță Îi va acoperi, cu sfârâitul torsului ei, alte zgomote... În plus, Îi va ostoi zbuciumul generat de inaccesibilitatea unui caiet, a unei cărți, de lipsa liniștii de care școlarul are atâta nevoie. Și altele, dar care pot fi rezumate - și chiar atenuate compensator, În schimbul cultucului de pâine - În puțin suflet, adică ce spun poate obsesiv
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și ce mediu Îl poate mulțumi decât unul negentropic? Da, am plecat din muntele sfânt spre a ajunge În marea sfântă. Am văzut multe, chiar și rele, adică entropice, și vi le relatez Înainte de a vă uita, topindu mă În zbuciumul negentropic al Mării. 2. Bicaz Încă păstrez amintirea obârșiei, chiar dacă nu mai sar zglobiu din piatră În piatră: În apa lacului În care am ajuns se oglindește, maiestuos, tata Ceahlău. De nevoie, exilată aici, la Bicaz, m’am lenevit și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a-i veni în sprijin și nu era sezon în care să nu-și rezerve câteva „libere” pe o diagramă destul de solicitantă la vremea aceea, tata fiind mecanic de locomotivă. Amintindu-mi de cerința bunicului, mi-am dat seama că zbuciumul lăuntric nu-i fusese zadarnic, noi chiar i-am dat ascultare și-n mersul firesc al lucrurilor, fără prea multă consiliere și cu discreție desăvârșită - așa cum cereau perceptele educației noastre - ne-am ales fiecare drumul în viață. Primul care a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
deși făcuse nenumărate investigații și-n București. Din acel moment, s-a schimbat totul, timpul parcă a încremenit la momentul aflării diagnosticului și ulterior am avut senzația, copil fiind, că începe să-și comprime valențele; a urmat un an de zbucium, de suferință, pe care bunica o ascundea permanent printr-o artă a disimulării absolut fabuloase. A suferit mult, dar de fiecare dată în tăcere și mare demnitate. Boala a recidivat, a pierdut un membru superior ce-i fusese amputat, iar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
am gândit că acolo undeva, între pulberi de stele, Jike s-a întâlnit cu tata și stau acum să savureze plăcerea unei țigări, așa cum o făceau în urmă cu 30 de ani. Din toată configurația traseului nostru universitar, din tot zbuciumul, trăirile noastre și desigur frământările noastre interioare, un episod unic mi-a rămas cel mai aproape de suflet și-l leg fără putere de tăgadă de imaginea și profesionalismul fără echivoc al regretatului domn profesor doctor Băcăoanu Vasile. Poate pe undeva
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de căsătorie, au pensii amândoi, cu familia ei m-am cunoscut foarte puțin, le- am dat tot ce am putut și eu, dar ei ar fi vrut totul, însă nu le-a mers, eu am vrut și eu după tot zbuciumul din viața mea. Numai că, atunci când Mario avea vreo opt-nouă ani, eu îl purtam foarte elegant, cu paltonaș alb, de mouton-dore, era frumușel foc, și mergând de mânuță cu el pe stradă, ce-mi vine în minte, îl întreb: „Mario
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
fost o chibzuită și m-am învățat să-mi strâng și să am totul, iar acum plec din lume fericită că n-am fost povara cuiva, că n-am ajuns din milă în cămin, ci din merit, de munca și zbuciumul meu. Că văd multe neajunsuri la mulți dintre cei din cămin, iar eu nu pot ridica ochii înaintea lui Dumnezeu de cum m-a ajutat, de cum mi-a ținut capul pe umeri și astăzi. Greu, dar am reușit! Marea actualitate
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
se împacă frumos și respectuos cu medicul care-i acordă toată încrederea și aprecierea muncii ei, cu colegele din cabinet și este tare înțelegătoare la toate nevoile și cererile care se ivesc. Eu personal o iubesc foarte mult, cunoscându-i zbuciumul și lupta ei cu viața și munca în cei 23-24 de ani de când lucrează în cadrul căminului. Pentru toate acestea, noi îi zicem: Bravo Getuța, te iubim! 19 septembrie 2013. Și acum câteva povești din anii din urmă. Povești din anii
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
tot Într-o goană năucă să ajungă cât mai repede printre cărți și pe urmă s-a tot grăbit la cursurile Facultății de Medicină, dar poate că nu reușea să ajungă mereu cât de repede ar fi trebuit, În pofida acelui zbucium, lăsând În urmă o dâră distinctă de sudoare dospită și motorină. Mă și mir cum de am rezistat, Relule, În ocna aia. — Cum-necum, uite că alții stau și câte treizeci de ani și nu se mai miră. — Ălora le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cât am fugit. N-a apucat moșu' să ne pună să facem doape de cur. Da’ bășinile mele și-așa nu miros. Simțeam curentul strecurându-se pe sub geam și pe sub ușa compartimentului. Răcisem, da, mă lua cu frig de la atâta zbucium și alergătură de azi dimineață. Am desfăcut și a doua sticlă și am aprins țigări. Cine l-o fi omorât pe moșu'? se Întrebă Andrei, În timp ce eu mă apăsam Între picioare. — Ai o bucurie, părințele. Hă-hă, ți se scoală pula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o zare fumegândă tot șirul morților intrați În locul de veci prăduit de Motănica și-n care n-am fost În stare s-o bag pe mămica mea Felicia, hăcuită și ciopârțită În halu’ ăla. O pierdusem pentru totdeauna, da, tot zbuciumul și alergătura cu sufletul la gură ce nu mai contenea să se adune În mine de o zi și o noapte se risipea și se pierdea În ceața ostenită a memoriei, În timp ce-i vedeam pe cei patru-cinci drojdieri matinali de pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
casa dimpreună cu Pepino și Florinel. Era ca beată de disperare și se zbuciuma și zbiera de una singură acolo și rochia neagră fără mâneci parcă stătea să se destrame pe ea. Îmi trecea prin creier și prin inimă tot zbuciumul ăla și-mi frământa viscerele care dădeau să iasă afară din mine spre un loc de verdeață și răcoare. Încotro să fug, da, sunt aici, Între gemetele și mugetele ei muiate În lacrimi și orăcăiala fiului ei care face să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bloc. Oare de ce m-am oprit după ce am coborât patru trepte? Era o liniște ca de sfârșit de lume și Încremenisem cu moartea Înainte. Prin lumina aia firavă și-n Întunericul de-afară nu se vedea nimic mișcându-se. Tot zbuciumul și spaima zilelor și nopților din urmă mă copleșiră instantaneu, omoară, omoară, omoară... mi se zbătea inima În gât, Îl așteptam pe Pepino și Pepino a ieșit pe ușa blocului Înaintea mea. Omoară!!! O singură Împușcătură am auzit. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]