14,079 matches
-
navei. Prima lumină a zorilor îi găsi la mai puțin de opt mile de o coastă înverzita și joasă, care se pierdea din vedere înspre nord, iar aceste mile fură cele mai lungi pe care le parcurseseră vreodată, desi catamaranul zbura pe deasupra valurilor cu aproape șapte noduri pe oră. Curând putură distinge coloanele de fum, colibele și pirogile de pe plajă și, cănd traseră, în sfârșit, în mijlocul unei lagune largi și puțin adânci, scoaseră cu toții un suspin de ușurare, înțelegând că până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îți susțin planul, fără nici o reținere. Îl privi în ochi. Și acum ce trebuie să facem? —Să-ntindem toate pânzele, să vâslim până ni se rup mâinile, atunci când n-o fi vânt, si sa facem că acest Pește Zburător să zboare de-adevăratelea, afirmă Miti Matái. Ultimul lucru la care se-așteaptă canaliile alea când se vor întoarce acasă este să găsească pe cineva acolo. Atunci, la treabă! Ca si cum zeii ar fi fost și ei de acord că aceasta era cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îi șopti prietenul lui. Totul o să fie bine. Nu ți-e frică? se miră. O s-avem timp destul să ne fie frică, răspunse el ironic. Deocamdată suntem în siguranță, la bordul celei mai rapide nave care există... Ai văzut cum zboară cu pânzele astea? Din ce-or fi făcute? Habar n-am, dar sunt de o mie de ori mai ușoare și mai flexibile decât ale noastre. — Le-am analizat îndeaproape și sunt făcute din mii de fibre subțiri împletite între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai rămăseseră, catargele, velele, alimentele și obiectele de uz personal. De fiecare dată, barca se întorcea cu pietroaie grele, care erau așezate pe fundul vasului. Din când în când, vântul se întețea, iar primele frunze de palmier începuseră deja să zboare prin aer. Cand din Marara nu mai rămase decât scheletul, așa cum ieșise din mâinile lui Tevé Salmón, Miti Matái dădu ordin că acesta să fie umplut cu apă. În câteva minute, imensul catamaran dispăru de la suprafața lagunei, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
catarge, care tremurau din cauza tensiunii fantastice a velelor, ca să întindă cele două cabluri cu care acestea erau legate de pupe. Chiar și carenele tremurau, tânguindu-se pentru efortul la care erau supuse, dar rezistau. Peștele Zburător începu, într-adevăr, să zboare. Cu fiecare metru câștiga în viteză, apropiindu-se, ca un pescăruș uriaș, care abia atinge suprafața apei, de cele două nave, ai căror ocupanți încetaseră să mai vâslească. Miti Matái îi făcu un semn lui Tapú Tetuanúi să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
piciorul pe abdomen, menținând-o nemișcata, cu toate ca încerca să scape, se zbătea și îi strigă vorbe de ocara. Când soarele dispăru la orizont, Te-Onó nu mai erau decât două puncte care se pierdeau în depărtare. Iar Peștele Zburător continuă să zboare. Odată cu zorii, vântul se opri. Dar nu se mai zarea nici o urmă de Te-Onó, nici de insula lor, pe care o lașaseră cu mult în urmă, înspre nord-vest. Singurul lucru care îl interesase până acum pe căpitanul Mararei era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
am să sfârșesc aceasta calatorie, continuă. Dar, te rog, nu-i permite nici ei s-o termine, fiindcă, dacă vă debarca pe insulă, va deveni rușinea eternă a insulei Bora Bora. A doua zi, pe la amiază, un pescăruș începu să zboare pe deasupra capetelor lor, iar Miti Matái ordona să fie aruncat în apă un cârlig cu o momeală. Pasărea se aruncă imediat asupra momelii și se prinse în cârlig, iar după ce o traseră pe punte, Navigatorul-Căpitan îi suci gâtul și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
gurii, și să-ți facă semn cu un deget tremurând să iei teancul de bancnote de-o sută de pe șifonier sau măsuță. Te sună Lenny de la clinică, și urci într-o cursă charter spre Londomnișoara. Te sună de la clinică, și zbori la Hong Kong. Clinica e de fapt doar Lenny, un tip care vorbește cu accent rusesc și locuiește într-un apartament din hotelul Park Hampton, și căruia îi dai jumătate din câștiguri. La telefon, accentul lui Lenny îți spune ce zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de cinema cu o duzină de alți oameni de media, încercând cu toții să nu caște. Premiere de filme. Lansări de albume muzicale. Lansări de carte. Ai mereu de lucru, dar ajunge să-ți exprimi o singură părere greșită și ai zburat. Studioul de film amenință că-și retrage publicitatea de la ziar și - abracadabra - semnătura ta s-a dus. Eu am ajuns lefter pentru că am încercat o dată să avertizez publicul. Am scris despre un film că oamenii ar face mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de mucegai pe care eram nevoiți să-i respirăm, dar chinul ei era nimic pe lângă suferința Mamei Natură, care împrumutase un cuțit de tranșat ca să-și secționeze fiecare nară, până la rădăcina nasului, și acum clopoțeii ei clincheteau și cruste descuamate zburau în toate părțile când râdea. Dar aveam totuși nevoie de o poveste secundară romantică. Oricare i-ar fi fost desfășurarea. De fapt, domnul Whittier a fost cel care i-a despicat nasul Mamei Natură. — Dar e mort, spune doamna Clark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de baie din aur de 24 de carate. La chicineta cu automat de espresso și lampă cu halogen, a cărei lumină joacă strălucitoare pe paharele de cristal. Cu frigider și cuptor cu microunde și automat de făcut gheață. Toate astea zboară la cincisprezece mii de metri altitudine, cu o viteză de 0.88Mach, undeva deasupra Mediteranei. Cu toții beau Scotch whiskey. Toate astea, mai drăguțe decât orice loc în care vei fi vreodată. Poate cu excepția sicriului. Webber își dă băutura pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o regulă interzicând inelele. Și verificam și să vedem dacă nu cumva ascundeai în pumn un fișic de monezi sau plumb de undiță, ca să faci prăpăd. Femeile-s cele mai rele. Unele nu-s mulțumite până nu-ți văd dinții zburând prin celălalt colț al gurii. Cu cât se îmbată mai tare, cu atât mai mult le place și le place și le place să caftească un travestit. Știind că-i un bărbat. Mai ales dacă-i gătit și arată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
crescut țâțele. Mă tot cicălești, zice Flint, numa fincă-s mai mari ca a tale. Și Webber zice, liniștit, din colțul buzelor rujate: — Fost sergent major Flint Stedman, o să-ți ajungă țâțele ca la vacă... Dup-aia paietele și părul perucilor zboară în toate direcțiile. În noaptea aia au făcut zero bani. Nimeni nu vrea să pocnească o arătare dintr-asta, zgâriată toată și umplută de sânge. Cu ochi injectați și cu fardul întins peste tot de lacrimi. Privind în urmă, bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la toate celelalte care par amestecate de la înălțimea asta, aproape ți-ai dori să mai trăiești. Să lași baltă toată misiunea și să te întorci acasă, oricât de negru ar fi viitorul. Un Gulfstream poate căra destul combustibil pentru a zbura 6750 de mile marine, chiar și cu 85 la sută vânt din față. Până la țintă erau doar 6701, ceea ce lasă îndeajuns combustibil pentru a detona bagajele, valizele și mulțimea de pungi pe care Jenson le-a încărcat în Florida, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să răspundă, să se miște, voia să se bucure în tihnă de închipuirea clipei. Urletele disperate de afară o făcură să realizeze, într-un târziu, că se rostește necontenit cuvântul bicicletă. Se trezi în curte fără să știe cum au zburat de pe ea săculețele umplute cu puf sub care se ascunsese. Încadrat de cei doi copii, un coleg al mamei ținea sub braț minunea de fier. Luana chiui atât de tare, încât acesta o privi paralizat. Bucuria de neimaginat a fetiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
le primești. Nu vreau. Ia-le înapoi. Băiatul se albi de furie. Smulse darul din mâinile fetei și-l trânti pe bancă. Îl privi cu ochi turbați. Cu un gest scurt îi făcu vânt. Cutia alunecă pe suprafața lucioasă și zbură în colțul celălalt al clasei. Damaschin se întoarse spre ea și șuieră printre dinți: Proasto! Pumnul Luanei îl lovi direct în nas. Îi dădu sângele și stropi mari, maronii, se lățiră pe suprafața băncii. * * * Chemată la școală, Sanda nu știu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cuvânt. Ea joacă teatru și o face bine. Învățătoarea și Sanda, copleșită de emoție undeva pe un scaun, sunt impresionate. Luana sfârșește monologul și tace. În sală e liniște. Ochii spectatorilor sunt lipiți de silueta ei măruntă. Inima fetiței a zburat din piept și face piruete prin sală. Crin Soveja nu mai rezistă, se întoarce și pleacă. Și, dintr-o dată, sala începe să strige: "România! România! România!" Mama e covârșită. Începe să plângă. Învățătoarea Sota iese la scenă deschisă, îi îmbrățișează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
le încerca. Nu era un băiat frumos dar nici urât. Oferea Luanei o atenție atât de serioasă și-o privea așa de pierdut, încât fata roși. Plimbându-se cu picioarele afundate în frunze și ascultând, absentă, vorbele băiatului, fetei îi zbură gândul la vremurile de altă dată. Își aminti cum se jucau de-a școala. Dan și Ema stăteau unul lângă altul la masa ce servea drept bancă, sub via din curte. Ea, în chip de profesoară, preda lecția la tabla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
orice gând, cum să-i spună că i se oferea nu numai ca om, ca bărbat, ci i se dăruia din tot sufletul ca jertfă? Putea să moară, dacă ea îi cerea asta. Era capabil să întindă mâinile și să zboare pentru ea. În patul ei, în brațele și viața ei, el era capabil de orice. I se dăruia necondiționat, trăia pentru ea și copilul lor și pentru prima dată simțea că e împlinit. Pur și simplu, nu-i putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un mic atlas de buzu nar și o cutie neîncepută de creioane colorate. I-au rupt cărțile și au făcut din ele avioane pe care le-au aruncat În aer ca pe niște săgețele. Adam privea cum bucățele din atlas zburau În jurul lui; harta verde și roz a Statelor Unite a plutit În cercuri ca Într-un vis, până când s-a lovit cu botul de tablă și a căzut. Albeața tundrei canadiene a ieșit pe geam Într-un zbor arcuit, În sus
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
capul pe spate și a izbucnit Într-un hohot de râs. În jurul buzelor avea urme de salivă uscată. Un alt băiat se juca În spatele lui cu o pasăre moartă. Îi Întindea aripile negre cu pete roșii de parcă o pregătea să zboare. Da, da, Îi lingi căcatul de pe oală! I-a Înfipt degetele În claviculă cu o mișcare bruscă și l-a Împins. Lui Adam bicicleta i-a scăpat din mâini și a căzut. Ceilalți băieți au râs. Ce mai mototol! a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ci pentru că tatăl ei urma să aibă În sfârșit, În sfârșit, o slujbă la mină. Asta a repetat Întruna la Întoarcere. Își răsucea capul și se strâmba caraghios, În vreme ce bici cleta avansa În zigzag. Deasupra lor, un stol de păsări zbura lent spre sud, mici triunghiuri negre care Își fâlfâiau aripile pe fundalul cerului albăstrui. Probabil că se duc spre locuri mai răco roase, a spus Adam, spre Australia, iar Neng a zis că n-are de unde să știe el una
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe lângă grilajele care Înconjurau noroaiele șantierelor de beton ale noilor proprietăți de la periferie. Sub luna roșiatică păreau să fie un ocean, un ocean cu apa abia Încrețită pe care plutesc rămășițele unui naufragiu. Curând, așadar, au ajuns În oraș. Clădirile zburau pe lângă ei, nedeslușite și sclipitoare, cu luminile proiectate spre cer. Uneori, și-a spus Johan, uneori Îmi pare că nu eu aș fi În oraș, ci că orașul se află În mine. Mulțimea care se bulucea la Rialto era scăldată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
când năvălea, imparabil, ca un bolid, anemicii lui de elevi în zadar încercau să-l oprească, el auzea glasul tribunelor de odinioară încurajându-l, o bandă de magnetofon înregistrată cu paraziți, fragmentată pe alocuri, își lua avânt și mingea îi zbura dintre degete propulsată de-o forță teribilă. Portarul se ferea din calea ei, n-avea decât să rupă plasa era mai bine pentru el să-și protejeze scheletul. Vedeți voi, le spunea elevilor la sfârșitul demonstrației, când aclamațiile tribunelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plată. La marginea târgului întâlni o femeie care culegea ultimele urzici.O întrebă ce face cu ele și ea îi răspunse că are niște puișori scoși mai târzior, le dă urzici cu mălai, să mai prindă putere, poate se mai zboară și ei până să dea frigul de-a binelea. E atât de dificil, concluzionă Carmina, în timp ce se apropia de casă, să poți discerne măreția și simplitatea din frunzișul de fiecare zi... Parcă se desprinsese ceva din ea când văzuse cârdul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]