3,277 matches
-
o prostioară care îi umpluse ziua de ieri. Descoperirea aceasta îi dădea fiori: nu-i rămânea decât să stea aproape permanent în individ și să-l uzeze rapid. Dar moartea lui Andrei Ionescu i-ar fi frânt inima Giuliei. Era zdrobit și umilit, iar povestirea despre Giulia i se părea un fel de răspuns sinistru. Bărbatul acesta nu bănuia deloc cum este ea și nici nu-l interesa să afle. Giulia n-ar fi intrat niciodată într-o casă de țigani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pare C-a obținut în lume doar onoare Și luptă să se mențină-n top Vrând să doboare orișice record. Și-a încercat, să știți, nelegiuita Să-nfrunte oameni grei, fiindcă mita I-a dat puteri ca-n lume să zdrobească Pe oameni în noroi să-i tăvălească. Căci milă n-are, dar are tupeu Chiar dacă minte, nu îi pare rău Și-aceasta, dragii mei, în țara noastră Să știți că e “prostia omenească”. Orfanul Se scurg pe-obraz ca două
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-i stea mâinile. Nu se vedea nici o urmă de pași. A dispărut pur și simplu, iar Iacob nu i-a mai rostit numele niciodată. Zilpa a murit de febră în noaptea în care Iacob a distrus ultimul dintre idolii Rahelei, zdrobindu-l sub un copac sacru. Dăduse peste micuța zeiță în formă de broască care deschisese pântecul atâtor generații de femei - iar el a dat cu un topor în ea. Apoi a urinat peste resturi, blestemându-le ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
râdeam cu ei. Sunteți reazemul acestor oase bătrâne. Mă țineți în viață. Dar nici măcar devotamentul copilașilor nu poate ține moartea la distanță pentru totdeauna. Îmi venise vremea. N-am suferit mult. M-a trezit în noapte o greutate care îmi zdrobea pieptul, dar după primul șoc n-am mai simțit durere. Benia mi-a ținut fața între palmele lui mari și calde. Kiya mi-a mângâiat picioarele cu degetele ei lungi. Au plâns, iar eu nu puteam să rostesc cuvinte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu nisip, la capătul unei țevi lungi de fier, mașinăria rotindu-se în jurul unui ax, când arunca mingea spre noi, loviturile ei puteau fi cumplite, știam, Janika și cu mine, că dacă n-o prindem, ne nimerește direct în cap, zdrobindu-ne țeasta sau sfărâmându-ne oasele, au mai murit copii dați pe mâna lui nea Gică, se zvonea că s-a făcut antrenor la juniori pentru că adulții nu-i mai suportaseră brutalitățile, l-au prins odată și l-au caftit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
luptându-se cu greața, apoi a început să vomite, dacă nu l-aș fi sprijinit, poate-ar fi leșinat, mi-a spus că doar acum, văzând baza sportivă, și-a adus aminte de visul lui, visase cum nea Gică îi zdrobește glezna, i-am dat sticla mea cu apă, să-și clătească gura, mi-a spus că în vis nea Gică îl lovea peste glezne cu țeava de fier, de-i dăduseră lacrimile, mai are încă în fața ochilor mutra roșie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fiecare avea câte o pungă de-asta, Lupu și-o rotea pe-a lui pe deasupra capului, punga vâjâia atât de zgomotos, încât m-am speriat de-a binelea, știam că dacă mă nimerește o ghioagă din asta, de cărămidă, îmi zdrobește oasele, Marius mi-a mai spus, pesemne că mă cred tare isteț, nu-i așa?, c-am luat-o pe-aici, pe ocolite, dar să bag la tărtăcuță, că tocmai prin asta mi-am semnat condamnarea la moarte, dacă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pîrÎit sinistru Îl Întrerupse. Într-o fracțiune de secundă, Marie văzu bîrnele cedînd și vaporul de cinci tone prăbușindu-se peste ei. Îl Înhăță pur și simplu pe junele Paul, Încremenit, și se rostogoli Împreună cu el În vreme ce coca vasului se zdrobea Într-un vîrtej de zgomot, praf și sfărîmături. O anchetă efectuată de jandarmi avea să conchidă mai tîrziu că fusese un accident. Nimic nu ar fi putut explica faptul că bîrnele putuseră ceda. Junele Paul avusese multă baftă că Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să poată supraviețui, șase insulari au decis să facă să naufragieze bricurile care navigau În largul coastei. În nopțile cu furtună, agățau felinare de coarnele vacilor și le plimbau pe faleză În apropierea golfului. Înșelate de acele lumini, navele se zdrobeau de recife. Localnicii ucideau supraviețuitorii și jefuiau Încărcăturile. Polițistul se opri la un detaliu de un realism barbar: unul dintre jefuitori, ținînd de păr o femeie tînără Într-o atitudine imploratoare, Îi tăia gîtul Într-un val de sînge. - „Ospitalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei după moartea mamei sale. Nu avea pe atunci decît trei ani; Își amintea fețișoara palidă și lipsită de expresie pe care o afișase la cimitir. Nu plînsese, refuzase realitatea prea dură și se refugiase În lumea lui imaginară. Loïc, zdrobit de durere, Îi lăsase pe părinții lui să se ocupe de Nicolas. Jeanne Își adora nepotul, dar uneori era lipsită de tandrețe. Marie suferise și ea de aceeași lipsă de afecțiune, astfel că puștiul, la fel ca ea, Își găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
1968? stărui Marie. Jeanne Închise ochii pe jumătate. O noapte blestemată pentru o legendă blestemată. Care Începe printr-un joc și se termină cu o dramă. Un far care nu funcționează. Niște copii care agită felinare. Un vas care se zdrobește de colțurile de stînci ieșite din apă. - Cine mai era, În afară de frații mei? Întrebă Marie cu sufletul la gură. Christian? - Mi-au vorbit doar de Yves, spuse Jeanne, susținînd privirea fetei ei. - Continuă... - Nu e mare lucru de adăugat, declară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sunetul, n-am pierdut nimic! Mergi, că altfel e rîndul meu să mă distrez! O trase pe Marie, cu țeava armei proptită În coaste. Nu mai simțea suferința fizică de la umăr, de la brațul complet răsucit, Într-atît moartea lui Lucas o zdrobea de durere. Lăsă să-i scape un geamăt. - Gura, nu vreau să te aud, altfel trag. Mergi! Marie Încerca să gîndească, era mai bine să iasă, poate că se vor Încrucișa cu cineva, poate că va găsi un mijloc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu ne-ar fi putut niciodată urma, În starea În care erau, Îngăimă PM, În lipsă de alte argumente. Nu eram decît niște puștani, era doar un joc stupid... Nu ne Închipuiam că un vas ar putea veni să se zdrobească de recife. Nu voiam să facem rău nimănui... - Dar pe tînăra femeie care era cu ei, tot din joacă ai ucis-o? Lama unui cuțit cu resort luci fugar Înainte de a poposi pe gîtul lui Pierre-Marie. Ochii acestuia se umplură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe femeia pe care o iubesc, mi-aș petrece viața căutîndu-i asasinul. Am trecut printre menhiri fără să arunc măcar o privire camerelor care zăceau pe jos și m-am Îndreptat spre faleză. Era ora fluxului și primele valuri se zdrobeau deja ca o spumă de recife, la douăzeci de metri mai jos. Am dus instinctiv mîna la medalionul pe care-l aveam În jurul gîtului. Pe el era gravat un cerc Înconjurat de liniuțe perpendiculare. M-am gîndit la Erwan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
căpșuni. Zărise căruciorul precupețului care vindea trufandale sosind pe docurile din Rouen. Îndrăgostit, inconștient, stupid, plecasem să-i cumpăr căpșuni chiar Înainte de Îmbarcare și fusesem prins de un banal control de identitate. Vasul plecase fără mine spre America și se zdrobise cîteva ceasuri mai tîrziu de recifele din Lands’en. Insula mea. Destinul, În toată cruda lui ironie, mă ajunsese din urmă. Și mă lipsise o dată mai mult de cei pe care Îi iubeam. Am privit Încă o clipă chipul palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să transmită mesajul și Îi recomandă lui Jeanne să nu vorbească absolut cu nimeni despre ceea ce tocmai Îi dezvăluise lui. Era singura, Împreună cu Pierric, care știa ceva despre copilul lui Ryan. *** Viu. Copilul meu era viu cînd vasul s-a zdrobit de recifele de la Lands’en! Simpla Încercare de a mi-o Închipui pe Mary aducînd pe lume copilul nostru În cursul acelei cumplite nopți , fără ca eu să fiu alături de ea, mă făcea să mă Înfior. Dumnezeule din ceruri! De ce oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deschise ochii, se Înfipse ferm pe picioare. Vaporașul turistic dispăruse, cheiul era pustiu. Timpul era la fel de plăcut. În fața clădirii În care locuia Annick se strânsese o mică mulțime, doi polițiști Încercau s-o stăpânească. Bruno se apropie. Trupul fetei era zdrobit de pavaj, dislocat Într-un mod straniu. Brațele frânte formau un fel de apendice pe lângă craniu, o baltă de sânge Înconjura ceea ce rămânea din față; probabil că Înaintea impactului, cu un ultim reflex de apărare, Își dusese mâinile la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
două-trei clipe ca să ajung lângă el. I-am repezit capul În burtă, numai că era mai neclintit decât copacii bătrâni. - Enkim! am strigat, iar prietenul meu azvârli cu un bolovan În uriaș. Zdruf! - pietroiul Îl plesni În gură și-i zdrobi câțiva dinți, dar uriașul mai trecuse el prin d’astea că se și repezi la noi, slobozind un răcnet ascuțit, care cutremură crângul. Tată care i-ai făcut pe toți cu boașe, m-am rugat cu același glas tunător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vor, am făcut cuvântul ceartă. Încet-Încet, ne-am strâns cu toții În jurul celor din neamul Cipusik. La un moment dat, Vindecătorul lor trimise câte un om la fiecare dintre capetele ghețarului, iar aceștia stătură acolo cam cât ți-ar lua ca să zdrobești În dinți oasele unei păsări mici. După ce se Întoarseră, iarăși se sfătuiră o vreme, iar Vindecătorul o trimise pe Nunatuk la mine. - Semnele sunt bune, Îmi spuse. Nici că se putea o zi mai bună ca să mă faci mamă. Ghețarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sânge. Pe cei de aici Îi vedeai printre lucrurile lor: care ținând În mână un toiag, care cu o burtă de apă spintecată și pe care Îl bănuiai că venea de la izvor, care ținând strâns În mână o piatră pentru zdrobit semințele. Am văzut femei Înțepenite, Îmbrățișând copii pe care nu-i mai aveau În brațe și am văzut oameni acoperiți cu mâl. Scăpaseră doar câțiva din Încleștarea cu Umbra, iar aceia n-au vrut să vină cu noi. Au Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
precum ciorchinii. Femeile le-au scos din carnea caprelor vii chiar sub ochii noștri și le-au tăvălit bine prin sare Înainte să le arunce pe pietre Încinse, de unde trebuia să și le ia fiecare, fierbinți și sfârâitoare, ca să le zdrobească În gură. Oamenii lui Gupal au jucat și au cântat, iar vânătorii noștri s-au bucurat și ei din plin. Cel mai mult mi-au plăcut niște băieți care nu cântau din gură: făceau sunete și triluri ca de pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Siloa o să catadicsească să se uite la Krog cu alți ochi. Pfuuh, numai că nu mai pofteam ca Siloa să catadicsească să se uite la Krog și, pentru asta, aveam cuvântul, sulița asta nevăzută, toporul ăsta nebăgat de seamă care zdrobea gânduri, piatra asta de mână care tăia și terciuia. Nu. Siloa nu trebuia să Îndrăznească să se mai uite la Krog, chiar dacă va căpăta chef s-o facă. Krog o să aibă el grijă să zică cele trebuincioase. Cu vorba, Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pași grăbiți și m-am răsucit, la timp ca să văd un vânător negru cum azvârle cu sulița spre mine. Am sărit Într-o parte. Am aruncat cu toporul, țintindu-i țurloaiele și am auzit un zgomot ca de creangă uscat zdrobită sub picior. Negrul se propti În cea de-a doua suliță pe care-o ținea În mână, dar tot se prăvăli În genunchi. Am vrut să-l izbesc cu piciorul În cap, dar o săgeată Îi străpunse brațul drept, pătrunzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aceea ca să curețe În urma lui. Împrăștia, Împroșca, fărâmița bucatele, murdărea șervetele, scăpa bucățele de carne sub masă, răsturna paharul cu vin când râdea la o glumă, lăsa câte un Întreg fel de mâncare În farfurie după o Înghițitură sau Îl zdrobea sub talpă pe jos. O gazdă cu experiență ar fi trebuit să‑i aștearnă ziare sub scaun. Și el n‑ar fi obiectat. Nu acorda prea multă atenție unor asemenea lucruri. Firește, fiecare dintre noi e conștient de ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
gâtul dumneavoastră. De aceea vă zic... Nu vă lăsați! ARTUR: Și ce vrei să fac? Ce vrei? GARDIANUL: Rupeți-le gura! Făceți-i să se târască la picioare! Scuipați-i! Călcați-i! Lăsați-i să facă pe ei de frică! Zdrobiți-i! Să-și rupă hainele, să vă roage, să vă implore! Să vă cadă în genunchi... Ș-apoi... (Visător.) privindu-i de sus... muriți demn, cu zâmbetul pe față! ARTUR: Să mă plâng? Împotriva cui? GARDIANUL: Împotriva mea! Spuneți-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]