21,644 matches
-
bine și să pîndească ascuns mișcările „sclavilor” lui, să perceapă dimensiunea colosală a fricii lor și s-o Întețească prin mici detalii care le răpeau liniștea, menținîndu-i Într-o constantă stare de anxietate. În acele clipe se simțea ca un zeu care vedea totul, fără ca ceilalți să știe vreodată cu precizie unde se afla și ce anume făcea. Ceea ce simțea acum era ceea ce trebuie să fi simțit căpitanul de pe Old Lady II cînd, dindărătul jaluzelelor de la fereastra cabinei sale de la pupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe toți cei care erau „cineva” din Lima și pînă În Cartagena columbiană, iar perechea se stabili la San Agustín, o frumoasă hacienda-palat, la poalele vulcanului Cotopaxi, la o zi de mers călare de capitală. Locul părea anume ales de zei pentru ca ei să se bucure de tot ceea ce aceștia revărsaseră pe pămînt spre a le face viața mai fericită, și Închiși acolo, fără să se arate la față decît rareori, Îndrăgostiți unul de altul Într-un fel aproape bolnăvicios, trăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui, nici să-și petreacă nopțile treaz și aducîndu-i sacrificii Elegbei pentru a-i schimba trăsăturile. TÎrfa aceea de zeiță neagră putea să putrezească În mlaștinile pestilențiale din Dahomey, pentru că el, Oberlus, nu avea să mai ceară nimic nimănui. Nici măcar zeilor. Ceea ce dorea lua cu forța, iar pe cel care i se opunea Îl anihila. Și astfel, lumea Înțelegea. Lungit pe stînca lui, Își plimba luneta asupra insulei și Își zărea supușii, cu spinarea Încovoiată, muncind cu sîrg douăsprezece ore pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lor comună, cu toate că acesta se arăta rezervat cînd i se adresa, uitîndu-se pe furiș pe culmea falezei, de unde Oberlus Îi veghea cu ajutorul lunetei de care era nedespărțit. — Nu puteți trăi permanent În teroare, Îi atrase ea atenția. Nu e un zeu atotputernic. Metisul Îi arătă mîna de la care Îi lipseau două degete și arătă spre catargul de care Încă mai atîrnau rămășițele pilotului portughez. — El mi-a făcut asta, spuse. Și l-a omorît pe omul de-acolo... Și alte zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rapidă navă a flotei britanice, naviga, Împinsă de un vînt prilenic și de un curent favorabil, În direcția Insulei Hood. Pentru a nu știu cîta oară, se Întrebă ce naiba Îi făcuse el cerului de se Întorcea Împotriva lui. Destinul, fatalitatea, zeii - sau oricine ar fi fost cel care Împărțea destinele sau nefericirile - păreau să se complacă În a-l tortura cu o aversiune specială, ca și cum ar fi fost vorba despre un experiment În care ar fi Încercat să verifice pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Fără Îndoială, căutaseră un spirit de neîmblînzit ca al lui pentru a-i arunca În cîrcă toate nenorocirile și, dacă s-ar fi simțit În stare să creadă În mitologia greacă pe care o venera Ulise, și-ar fi imaginat zeii așezați În Olimp, privind amuzați lupta lui inegală cu lumea. - Ce poate face un om pe care Îl Înzestrăm numai cu tenacitate și inteligență, lipsindu-l cu desăvîrșire de toate celelalte? - Să vedem. Și iată-l pe el, Iguana Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Era un om Însemnat, orice-ar fi făcut, sărac sau bogat, umil sau puternic, și nici dacă s-ar fi acoperit cu o mască de aur și smaralde n-ar fi scăpat de tragicul destin pe care i-l rezervaseră zeii din Olimp cu nouă luni Înainte de a se naște. - Ce poate face un om pe care-l Înzestrăm numai cu tenacitate și inteligență, lipsindu-l cu desăvîrșire de toate celelalte? - Să vedem. Și iată-l, prin urmare, cum se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Învățase să trăiască pe o stîncă golașă, pentru că el, Oberlus, era Întîi de toate un supraviețuitor Înnăscut, un fetus care refuzase moartea pe vremea cînd de-abia respira, o neîmbînzită forță a naturii, În stare să-i Înfrunte și pe zeii din Olimp. În seara următoare, Insula Hood dispăruse cu totul În depărtare, iar marea, imensul ocean de la linia Ecuatorului, În Regiunea Mării Liniștite, mai liniștit și cu apele mai domoale decît cel mai liniștit și mai calm lac de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din nou mîna pe vâsle și să recupereze terenul pierdut; avea să continue să vîslească, neobosit, pînă la mult visatul țărtm peruan. Oricît de departe ar fi fost purtați, În oricît de multe capcane ar fi Încercat să-l prindă zeii din Olimp și oricît de mult i s-ar fi opus, nici măcar ei nu puteau muta din loc continentele, iar el, Oberlus, Iguana, avea să iasă Învingător. Era numai o chestiune de tenacitate și de timp, iar de aceste lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și spunând: — Degeaba. Pierdută în propriu-i mic circuit închis. Lingându-și singură gaura curului, Evie zice: — E-o nimica toată. Zice: Las-o baltă. Capitolul 6 Pe planeta Brandy Alexander, universul e guvernat de-un sistem destul de elaborat de zei și zeițe. Unii sunt răi. Alții sunt binele absolut. Marilyn Monroe, de pildă. Apoi mai e Nancy Reagan și Wallis Warfield Simpson. Unii sunt morți. Alții sunt vii. Mulți sunt chirurgi plasticieni. Sistemul se schimbă. Zeii și zeițele vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sistem destul de elaborat de zei și zeițe. Unii sunt răi. Alții sunt binele absolut. Marilyn Monroe, de pildă. Apoi mai e Nancy Reagan și Wallis Warfield Simpson. Unii sunt morți. Alții sunt vii. Mulți sunt chirurgi plasticieni. Sistemul se schimbă. Zeii și zeițele vin și pleacă și se încalecă reciproc pentru o schimbare de statut. Abraham Lincoln e-n paradisul lui ca să ne transforme automobilul într-o bulă de aer cu miros de mașină nouă, care merge lin ca un prototip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lăbărțat sub geamurile de la baie. Eu scuturam pastile de Percodan din sticla lor maronie în buzunarul poșetei mele pentru Percodan. Brandy Alexander scotocea sub chiuveta din baie după o pilă de unghii când a găsit cartea asta. Acum toți ceilalți zei și toate celelalte zeițe au fost eclipsate de-o altă divinitate. Sari înapoi la Seth uitându-se la sânii mei în oglinda retrovizoare. — Televiziunea chiar ne face Dumnezei, zice. Dă-mi toleranță. Flash. Dă-mi înțelegere. Flash. Chiar și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ar fi strîns la un loc atîtea arme de la toți funcționarii săi cîte avea numai Cocoș singur. În al doilea rînd, la o înfruntare directă, Cocoș și oamenii lui i-ar fi făcut harcea-parcea. În privința acțiunii George Stan era un zeu față de toți din Serviciu, măcar umbla cu pistol la el și cumva era obișnuit cu așa ceva. Top ceilalți, inclusiv el, sau în primul rînd el, nu puseseră mîna pe arme decît în rarele ședințe de trageri care de la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din care s-au făcut oamenii. Simțea atunci cum își revine în simțire, cum e din nou puternic, stăpîn pe toate, pe sine și pe cele ce-l înconjurau, capabil de nebunii și de lucruri înțelepte, așa cum se cuvine unui zeu. Îi venise în minte acest cuvînt încă din primul an cînd umbla lipsit de griji prin viile Vladiei, simțindu-se cuprins de o necunoscută, pînă atunci, veselie, ușurătate în respirație, în mișcări, chiar în gîndire, putea să creadă că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu motorașul lui ca o albină uriașă, să se așeze pe aerodromul de pe dealuri și să coboare înconjurat de o turmă de copilandri care stîrnesc praful în jurul lui, cu jacheta și casca de piele în mînă, zîmbind fericit, ca un zeu printre oameni. Nu doar vedea cu ochii cum cobora Șerban Pangratty, ci credea cu adevărat în acea imagine. "Putea fi un zeu, domnule Popianu, un zeu asemenea nouă, nu?, unul care trăiește din admirația, din teama, din iubirea, chiar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
copilandri care stîrnesc praful în jurul lui, cu jacheta și casca de piele în mînă, zîmbind fericit, ca un zeu printre oameni. Nu doar vedea cu ochii cum cobora Șerban Pangratty, ci credea cu adevărat în acea imagine. "Putea fi un zeu, domnule Popianu, un zeu asemenea nouă, nu?, unul care trăiește din admirația, din teama, din iubirea, chiar din ura, și ura e bună, de ce nu, doar nimic nu-l atinge cu adevărat, unul care se hrănește cu toate astea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în jurul lui, cu jacheta și casca de piele în mînă, zîmbind fericit, ca un zeu printre oameni. Nu doar vedea cu ochii cum cobora Șerban Pangratty, ci credea cu adevărat în acea imagine. "Putea fi un zeu, domnule Popianu, un zeu asemenea nouă, nu?, unul care trăiește din admirația, din teama, din iubirea, chiar din ura, și ura e bună, de ce nu, doar nimic nu-l atinge cu adevărat, unul care se hrănește cu toate astea, cu sentimentele mulțimii. Dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care-l stăpânește, ideea care-l ține strîns ca pe un dulău în lesă, ca nimeni să nu mai fie ca el. E foarte fericit, domnule Leonard, e foarte fericit că ofițerii noștri se uită la el ca la un zeu care a coborît din nori și se arată binevoitor cu toată lumea. Nu-i așa că e splendid?!" Bîlbîie a încercat să prindă în glasul prințului nuanța adevărată, îl admira cinstit ori nu era decît o ironie foarte bine ascunsă? La ascunzișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cenușii, poate de oboseală, gîtul scurt, puternic, toate, chiar și picioarele ușor curbate, linia lor fiind scoasă în evidență de cizmele subțiri și înalte, roșcate, cu pinteni de cavalerist, toate luate separat nu aveau cum să-ți dea imaginea unui "zeu coborît din nori", însă era ceva la el care te fascina, poate privirea, poate aerul de siguranță sfidătoare, poate gesturile aproape extravagante, palmele fluturau ca două păsări speriate în tufiș, oricum ceva te vrăjea. Șerban Pangratty s-a aplecat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Toate sînt pentru el în afara sfîrșitului. Sînt convins că Italo Balbo ar vrea să moară în avion, cu mîinile pe manșă. Chiar și această dorință i se va împlini, doar este un om norocos, un ales al morții, un adevărat zeu coborît din nori. Va muri în carlinga avionului său. Totul va fi perfect, privit dinlăuntru. Dar privit din afară, uite așa cum îl privim noi acum, ce va fi cu el va fi stupid. Poate chiar caraghios. N-aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atît de primejdios, de puternic cum era Coriolan Popa. "Signor Balbo își exprimă încîntarea de a vă avea din nou în, hm, apropierea, preajma sa. Întotdeauna cavalerii războiului trebuie să fie în apropierea slujitorilor lui, a celor ce sînt reprezentanții zeului Vulcan pe pămînt." Coriolan Popa schiță un zîmbet amuzat, ceea ce permise tuturor să rîdă în hohote, Balbo își roti privirea încîntat și apoi rosti fraze scurte, ca un răpăit de mitralieră: Pacea poate fi garantată numai pe această cale! Înarmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
socialiștii care behăie de o jumătate de veac în numele egalității, să-i zdrobească pe fidelii lui Gramsci și să triumfe aclamîndu-l pe Duce! Iar dacă va fi nevoie vor triumfa în continuare și fără Duce, pentru că noi nu ne facem zei din nimeni." Leonard Bîlbîie urmărea cu atenție nu atît discursul lui Balbo, cît reacția tinerilor ofițeri, care deveniseră mai toți palizi, cu privirea halucinată, cu admirația emanînd din fiece por al pielii obrazului lor transpirat din pricina căldurii și a coniacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
printre dinți, își înfundă mîinile în buzunarele vestonului, era dimineața devreme și cu toate că vara mai că începea, aerul nu se încălzise, o luă pe Calea Griviței către Calea Victoriei. Unde în altă parte să dea de Leonard Bîlbîie decît în centrul Bucureștilor? Zeii sînt imparțiali și dau fiecărui om cîte o șansă. Șansa lui Radul Popianu a fost că i s-a făcut foame și a intrat în aceeași lăptărie unde Leonard Bîlbîie mînca la prima oră, înainte de a se prezenta la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vor produce la momentul prescris. E o chestiune obiectivă, e vorba de destin, domnule Mihail. Nimeni nu este nebun să se împotrivească destinului, grecii cei bătrîni observaseră deja asta, doar nebunii, doar cei cărora li s-a luat mintea de către zei, doar ei se împotrivesc destinului!" "Sau cei care nu știu că ceea ce li se întîmplă este chiar destinul. O vină din neștiință, nu?" Basarab Cantacuzino necheză ușor, deci rîdea, "nu e cazul, sînteți plătit anume ca să știți, nu este cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Și cînd te gîndești că pe nenorocitul ăsta de Pangratty vor fi nevoiți să-l aresteze!" 1988-Cluj Cuprins I 5 II 47 III 98 IV 149 V 194 VI 243 VII 285 În colecția Epica au apărut: Dan Tomorug, Hotarul zeilor Romel Moga, Drumul regăsirii Constantin Simirad, Pelerin prin două milenii Gheorghe Schwartz, Hotarele istorice. Vocalize în re minor 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]