1,901 matches
-
decență morală evit să-i dau numele, ca și în cazul celorlalți sinucigași literari) își dădu foc în fața Casei Vernescu (un alt vechi palat bucureștean devenit noul sediu al breslei scriitoricești după pierderea Casei monteoru). tînărul poet reuși să-și pună în scenă sacrificiul, într-un mod mult mai eficient decît pensionarul de la Bîrlad. el se stropi cu benzină și își dădu foc într o după-amiază cînd tocmai avea loc o furtunoasă adunare generală a Uniunii scriitorilor. scriitorii ceruseră o pauză de cafea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
-și facă publicitate ucigând suflete"130. Autoarea ridiculizează întreaga istorie a mântuirii și schimbă voit întreaga logică a textului scripturistic dorind a obține efecte cvasi-artistice tocmai prin falsa demonstrație "literară" că Pavel ar fi artizanul "plăsmuirilor evanghelice" despre Hristos. "Realitatea" pusă în scenă de Pippidi ar fi aceasta: Iisus Hristos n-ar avea legătură cu nimic din ceea ce relatează evangheliștii. El ar fi fost un profet-povestitor șters, care ar fi inspirat pe Pavel să născocească tot ceea ce a ajuns până la noi ca adevăr
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
text, petrecerea din pivnița lui Auerbach, te încînta pe scenă, cum Mefisto făcea să țâșnească vinul din masă și alte artificii ignorate mai târziu în teatru, cu abstractizarea extremă a decoră- rilor și costumelor și ciopârțirea operei de către regizori care puneau în scenă "o piesă a lor" nu a lui Goethe sau Shakespeare. Horațio avea să apară nu ca prieten al lui Hamlet, ci ca intrigant și trădător, nu numai al prieteniei, ci și al țării, iar regina, asasină a Ofeliei. Deși nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ei, a cărui hărnicie matinală o face de rușine, așa că începe să se ridice din pat la cinci, apoi la patru, apoi la trei, însă nu reușește niciodată să-l întreacă în vrednicie pe acesta, atrăgând mânia zeilor. Competiția este pusă în scenă cu talent și cu o umbră de satisfacție pentru noua șotie a lui Ilie Cazane: „Înăuntru, nici un zgomot. Surâse cu mândrie, apăsă clanța și dădu ușa de perete. În fața sobei, vesel, Cazane îndesa două lemne mai groscioare în foc. Multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
agregare socială, generând un sentiment de apartenență în rândul indivizilor; * ilustrează ambivalența naturii umane; * reduce politica la anecdotic; * banalizează oroarea. Pierre Bourdieu (1996) Faptul divers: * reprezintă o derogare de la normele stabilite; * se referă la viața privată și cotidiană a indivizilor; * pune în scenă roluri stereotipe; * desemnează o disfuncție socială; * revelează un anumit imaginar colectiv; * creează un consens. Tabelul 9: Definițiile faptului divers Rezumând, putem spune că a devenit aproape imposibil să ne imaginăm un jurnal de știri care să se limiteze la o
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
doua impresie Conștient de tulburarea pe care o stârnea subiectul atelierului, Andrei Șerban i-a condus treptat pe actori spre detașare și impersonalitate, invitându-i să joace toate rolurile din culisele unei piese de teatru: să scrie dialogurile, să le pună în scenă după o regie proprie și să și joace personajele. La rândul meu, am încercat să le povestesc despre personajele reale ale cărții mele, explicându-le că era vorba despre niște oameni obișnuiți confruntați cu o situație mult prea grea pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
mai rămân a doua zi după. — A doua zi? — N-o să mai fie nici unul, Stevie. Crede-mă. Și-ar fi dorit să fie atât de sigură de ea pe cât părea. — Apropo, eu și Sean ne gândeam ca data viitoare să punem în scenă Romeo și Julieta. — De-abia aștept. Stevie îi întinse un petic de hârtie. — Te-a căutat viitoarea mamă soacră. Poți să-i dai un telefon? Fran încercă imposibilul, anume să găsească un colț liniștit din care s-o sune. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
studentă, iubita acestuia; milițian (mai mult sau mai puțin) în exercițiul funcțiunii. Conduc mașina tatălui meu, o prematur obosită Dacie albă. Pe locul din dreapta, prietena mea discută cu înfrigurare ultimele detalii ale piesei de teatru pe care tocmai o văzuserăm pusă în scenă, cu fast, la Național. Ca să scurtez drumul spre casă, semnalizez și o iau la stânga, pe un soi de alee de lângă "celebra" Școală Numărul 23 din Brazda lui Novac. Deodată, inimitabilul baston reflectorizant al vajnicului milițian de la Circulație îmi semnalizează că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dacă sunt OK, îi răspund da. Ajunge salvarea, mama primește primul-ajutor. Polițiștii discută cu tata și cu celălalt tip. Când au venit și ăștia? Șoferii sunt întrebați dacă au băut, nu fiole, nu nimic. Parcă mă uit la un banc pus în scenă de un scenarist începător. O însoțesc pe mama la spital. Aștept pe holuri, în timp ce i se administrează calmante. Neurologul nu e la spital, cineva sună după el să vină de urgență pentru radiografie. Analizele vor decide dacă trebuie să mergem
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ales el. Cemeilă zicea acum că el se află la al patrulea mescal și ar cam trebui să tragem tare să-l prindem din urmă. Manuela Ștefan continua o povestire din care se oprise la venirea noastră despre cum fusese pusă în scenă o piesă pe care o văzuse de curând. Yvonne Alexa o asculta, întrerupând-o cu câte o vorbă categorică - „absolut!“, „nu sunt de acord!“, „ăsta-i un imbecil“, „extraordinar!“. De fiecare dată părul roșcat sălta pe umerii ei înguști. Cemeilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am ascultat dialogând, răspunzându-și unul altuia. Primul dintre ele, cel teatral, era înscris într-un text al lui Gordon Craig, „Despre fantomele din tragediile lui Shakespeare” (în cartea Arta teatrului). Craig vorbește aici despre obligația celor ce vor să pună în scenă tragediile shakespeariene de a nu încerca să evite dificultățile inerente unei reprezentări a spectrelor. Aceasta este marea provocare cu care trebuie să se confrunte regizorii operelor lui Shakespeare, autor în al cărui univers dramatic forțele nevăzute joacă un rol esențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ceea ce nu poate fi reprezentat, luptă dusă pe fondul tensiunii dintre vizibil și invizibil, material și imaterial, pe care ea nu o rezolvă nicicând pe de-a-ntregul, dar care îi definește câmpul de acțiune. Mult mai târziu, în perioada când punea în scenă Hamlet, Antoine Vitez 1 va deveni întru câtva continuatorul acestui discurs al lui Craig. „Suveranitatea teatrului”, va spune el, „constă tocmai în capacitatea sa de a reprezenta nereprezentabilul, adică de a incarna fantoma”. Un nereprezentabil imposibil de disociat de acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
câtva prima întoarcere a fantomei ce-și povestește propria moarte. Teatru în teatru sau a doua revenire a fantomei, această a doua revenire fiind însăși dovada că prima apariție fusese adevărată! Numai că acum regizorul piesei este chiar Hamlet: el pune în scenă o reluare, o repetiție a evenimentelor, o repetiție jucată, desigur, dar la vederea căreia Claudius părăsește în grabă sala, fugind de la fața locului așa cum ar fi făcut-o în prezența unei adevărate fantome. Asemănarea ca probă a realității apariției efective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
scenei, pe de altă parte. Potrivit lui Craig, nimeni mai mult ca Shakespeare nu obligă un regizor să conștientizeze această contradicție și să se străduiască să-i găsească o soluție. Craig a afirmat în repetate rânduri că Hamlet nu poate fi pus în scenă, dar, iată, spectacolul pe care i l-a consacrat a constituit marea sa aventură teatrală. După ce scrisese în 1908: „Mă tem că o montare perfectă a lui Hamlet e ceva imposibil”, el însuși se încumetase, în 1912, să purceadă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a găsi mijlocul de a fi simultan fantomă și ființă „izbitor de reală”. Opoziția dintre personajul „virtual” și cel „în carne și oase” e dezvoltată de Artaud în comentariul la piesa Șase personaje în căutarea unui autor a lui Pirandello, pusă în scenă de Georges Pitoëff la Teatrul Champs-Elysées1. Artaud subliniază modul în care se produc aici toate acele „alunecări” succesive ce realizează în final întrepătrunderea dintre realitatea carnală și spirit prin intermediul unui artificiu teatral. Un artificiu de care, bineînțeles, nimeni nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
însuși mărturisește. Avem nevoie și de tenebre, avem nevoie și de lucruri ce rămân neînțelese, iar teatrul ar putea să ni le ofere. Simțul gravității, simțul misterului - iată ce-i cere Genet lui Roger Blin atunci când acesta se pregătește să pună în scenă Paravanele. De altfel, asimilarea spectacolului teatral cu o ceremonie închinată morților va constitui ideea de bază din întregul volum Scrisori către Roger Blin1. În textul consacrat Paravanelor, exigențele amintite mai sus se înscriu într-o definiție mai largă a teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sfatului și pe director să mă lase să pregătesc mai bine echipa de teatru și asociația sportivă „Recolta”de care răspundeam, lucru ce le-ar aduce foloase și cu ajutorul raionului am putut să mă ocup numai de sport și teatru, punând în scenă piese ca „Ochiul soacrei”, ”Valiza diplomatică”, ”Sus Tudorache, jos Tudorache”, iar echipa de fotbal să se claseze pentru regiune. Duminica se adunau 300 500 de spectatori cu mic cu mare spre a vedea meciuri cu alte comune susținute de portarii
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
sfatului și pe director să mă lase să pregătesc mai bine echipa de teatru și asociația sportivă „Recolta”de care răspundeam, lucru ce le-ar aduce foloase și cu ajutorul raionului am putut să mă ocup numai de sport și teatru, punând în scenă piese ca „Ochiul soacrei”, ”Valiza diplomatică”, ”Sus Tudorache, jos Tudorache”, iar echipa de fotbal să se claseze pentru regiune. Duminica se adunau 300 500 de spectatori cu mic cu mare spre a vedea meciuri cu alte comune susținute de portarii
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ilizibil, dar, s-ar spune, numai de la un moment încolo, de vreme ce, premergător acestui verdict, teatrul lui are parte, totuși, de un comentariu aplicat: "Iorga a publicat și douăzeci de drame, în versuri ori în proză, toate în cinci acte, puține puse în scenă. În O viață de om socotea teatrul o Ťșcoalăť prin care societatea își primește educația. Îi prefera tuturor dramaturgilor pe Shakespeare, pentru că fusese un îndrumător al timpului său și pe Corneille pentru Ťsufletul eroicť al personajelor sale. Se inspiră deopotrivă
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
tocmai formula împrumutată de Blaga de la Werfel și de la ceilalți expresioniști germani apasă cel mai greu asupra actualității pieselor. Sigur că regizorii contemporani nu mai cred că teatrul postnaturalist ori acela poetic este, în întregul lui, dificil sau imposibil de pus în scenă. Estetica stanislavskiană apare de mult depășită. Dar evoluția dramaturgiei din secolul XX nu s-a făcut în sens expresionist și poetic. Nu s-a păstrat aproape nimic din tragicul emfatic și verbal al pieselor din jurul lui 1900. Modernii au preferat
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
mai tranșant: "Ilizibile sunt de exemplu piesele de teatru. Un critic a numărat mai demult vreo patruzeci, astăzi sunt aproape cincizeci. Marian Popescu le-a tratat separat într-o monografie. Autorul se arată generos cu eventualii regizori, recomandându-le să pună în scenă doar ce le place dintr-o piesă ori chiar să orânduiască actele după gustul lor. Acest liberalism auctorial nu e fără temei: piesele n-au structură riguroasă, nici ritm, unele fiind de-a binelea haotice; formula dramatică e imposibil de
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
între orele 10 și 13. Liga Județeană a Pensionarilor Arad a încheiat o înțelegere cu Teatrul de Stat Arad, în baza căreia pensionarii vor avea dreptul la o reducere de 50% din prețul biletului sau abonamentului pentru spectacolele de teatru puse în scenă în stagiunea 2003-2004. Cu începere din luna decembrie 2003, și persoanele care primesc pensie de invaliditate vor avea dreptul să circule gratuit cu tramvaiele. În sfârșit, C.L.A. a pus la dispoziție Ligii Județene a Pensionarilor Arad, în folosință gratuită pe
Agenda2003-45-03-45-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/281679_a_283008]
-
de hippies,ci s-a scrântit în spiritul său, prin devitalizare, fiind un biet moșneag, și nu un bărbat în puterea vârstei plesnind de sănătate. N-are sens! Ce-ar face atunci regizorul în cazul în care ar avea de pus în scenă o piesă cu hippies? Te pomenești că le-ar pune la toți coroane de regi pe cap! Lucru care n-ar fi absurd în sine. Dar noi nu judecăm aici lucrurile în sine, ci în raport cu o operă pe care n-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
zgomot. Cred că funcționez, dar dac-aș fi în locul tău n-aș paria pe asta. Am debutat în revista anuală de cultură și sinteză Absolut Cultural. Am scris pentru revista liceului, Lykeion. Prima mea piesă de teatru, Abur, a fost pusă în scenă în cadrul Festivalului de Teatru și Jazz din preajma Mănăstirii Parthos. Anul trecut am publicat în antologia cenaclului Editor.Câteva texte mi-au fost recomandate de Hyperliteratura, dar nam stat degeaba nici la LicArt sau pe Rețeaua Literară. Am câteva premii literare
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]
-
nu s-a desfășurat la București, și nici măcar într-o sală, ci într-un cort, Pavilionul 2007. Spectacolul din 23 aprilie, dirijat de Ion Caramitru, a fost transmis în direct de TVR 1. Elisaveta Bam, în regia lui Alexandru Tocilescu, pus în scenă la Teatrul „L.S. Bulandra“, a fost desemnat cel mai bun spectacol al anului 2006, în timp ce Radu Afrim a câștigat titlul de cel mai bun regizor. Mai Zece pentru jazz Sibiu Jazz Festival 2007, organizat de Fundația Pro Art Hermannstadt și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]