16,607 matches
-
antic. În metodologia Eticii Vii, acest, cel mai important, principiu este lărgit până la dimensiuni universale și, în procesul evoluției, este considerat un principiu cosmic de studiere și cunoaștere, fără de care este imposibil orice mers înainte al omenirii. Dacă în antichitate Învățătorul apărea ca un erou mitologic cultural, în teoria modernă de cunoaștere el este prezentat ca unul dintre Ierarhii cosmici, care influențează procesele evolutive. Acest lanț ierarhic - "Învățător - discipol" - se compune din numeroase verigi, care trec din una în alta și
Etica Vie () [Corola-website/Science/319728_a_321057]
-
cunoaștere, fără de care este imposibil orice mers înainte al omenirii. Dacă în antichitate Învățătorul apărea ca un erou mitologic cultural, în teoria modernă de cunoaștere el este prezentat ca unul dintre Ierarhii cosmici, care influențează procesele evolutive. Acest lanț ierarhic - "Învățător - discipol" - se compune din numeroase verigi, care trec din una în alta și se duc (pleacă) în Infinit, însă lanțul are și partea lui terestră - Învățători pământeni și discipoli pământeni. Iar omul este inclus în lanțul Ierarhiei cosmice, fără de a
Etica Vie () [Corola-website/Science/319728_a_321057]
-
este prezentat ca unul dintre Ierarhii cosmici, care influențează procesele evolutive. Acest lanț ierarhic - "Învățător - discipol" - se compune din numeroase verigi, care trec din una în alta și se duc (pleacă) în Infinit, însă lanțul are și partea lui terestră - Învățători pământeni și discipoli pământeni. Iar omul este inclus în lanțul Ierarhiei cosmice, fără de a cărei creație spirituală nu ar fi posibilă nici evoluția Cosmosului, nici dezvoltarea omenirii. VI Dând o mare importanță religiei în istoria societății umane, la etapa contemporană
Etica Vie () [Corola-website/Science/319728_a_321057]
-
sprijini statul Israel. "Biserica Credinței" a fost fondată în 1979 de către un grup de șapte credincioși maghiari, conduși de către pastorul Sándor Németh, care conduce biserica până în prezent. Sándor Németh și soția lui Judit au fost unși pentru slujire de către renumitul învățător biblic Derek Prince. Independenta biserică penticostal-carismatică a funcționat în ilegalitate în anii regimului comunist. Activitățile și liderii bisericii au fost monitorizate în permanență de către serviciile secrete comuniste. Până în anul 1989, comunitatea ajunsese să numere 2.000 de membri. În 1989
Biserica Credinței, Ungaria () [Corola-website/Science/319022_a_320351]
-
1758 el s-a mutat la Nantwich, Cheshire; de această dată, aici a fost mai fericit. Comunității i-a păsat mai puțin de eterodoxia lui Priestley, iar, mai târziu, acesta a reușit să construiască cu succes o școală. Spre deosebire de majoritatea învățătorilor de atunci, Priestley își învăța elevii filozofie naturală și le prezenta acestora chiar și instrumente științifice cumpărate de el. Fiind nemulțumit de calitatea cărților de gramatică a limbii engleze disponibile, Priestley a scris propriul manual: "The Rudiments of English Grammar
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
comuna Drăgușeni. Mama sa, Amalia Cardaș (născută Camondo), era de origine sefardă. La tatăl Amaliei a stat în gazdă Samuil Isopescu, pe când era student la Viena și coleg cu Mihai Eminescu. Familia și-a întins ramurile în neamul de cărturari: învățător Constantin Cardaș, profesor-inventator Haralambie Ciocan, preot Ilie Anisescu, profesor Ștefan Constantinescu, profesor Constantin Ilioaia. Gheorghe Cardaș urmează școala primară la Topile, Siliștea și Drăgușeni; liceul, la Fălticeni (1913-1915), București (1915-1916) și Roman (1917-1921). Ca licean corespondează cu profesorul Vasile Ciurea
Gheorghe Cardaș () [Corola-website/Science/319228_a_320557]
-
mai multe "capete de expresie" sau portrete, cum sunt cele ale doctorului Ion Nanu Muscel, al soției și al fiului acestuia. Dintre portretele care prin compoziția lor pot fi alăturate de tipuri și scene de gen se disting cele intitulate "Învățătorii, Păsărarul, Colomba, Pui de oltean, , Acalmie" și "Copil în soare", ele fiind expuse cu ocazia expoziției retrospective din anul 1936. Calitățile de portretist, dau măsura măestriei pictorului în portretul de grup intitulat "Misiții", cunoscut și sub numele de "Samsarii". Privind
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
- (n. 7 decembrie 1938, Comuna Panticeu județul Cluj) este un grafician român. Născută la 7 decembrie 1938, Comuna Panticeu, jud. Cluj într-o familie de învățători greco-catolici. Absolventă a Institutul de Arte Plastice“ Ion Andreescu“ din Cluj, secția textile și artă decorativă, la clasa prof. Iosif Bene, promoția 1963. În 1963 se stabilește în Arad împreună cu soțul său, graficianul Ioan Cott. Între 1963 - 1990 funcționează ca
Lia Rodica Cott () [Corola-website/Science/315683_a_317012]
-
de Bacalaureat), licență (Cadru de absolvirea a Universității, după un examen și / sau a tezei), Masterat (diplomă de master, după o teză și, eventual, un examen), Doctorat (doctor, după o teză). Primii patru ani sunt predați de către un singur profesor (învățător), pentru majoritatea elevilor. Alte cadre didactice sunt folosite numai pentru câteva discipline de specialitate (de limbi Străine, informatică, etc.). Cursurile sunt reconfigurate la sfârșitul clasei a parta, pe baza performanțelor academice. Selecția pentru clase se face pe baza testelor locale
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
cel de-al doilea Război Mondial, în Parcul Copou a fost lagăr, lagăr al românilor luați de pe stradă. Fostul meu socru a fost luat de pe stradă și a fost aici, în lagăr, și apoi a fost dus în Uniunea Sovietică. Învățătorii care erau în lagăr au făcut strajă teiului, pentru a nu fi tăiat." " În fața teiului se află un bust de bronz al lui Mihai Eminescu, opera sculptorului Ion Mateescu. Atașamentul lui Mihai Eminescu pentru tei pare să fie o nostalgie
Teiul lui Eminescu () [Corola-website/Science/315791_a_317120]
-
simbolistică acesta reprezintă întruparea pământească a universului creștin . Cupola naosului, simbolizează cerul, „ierarhia divină”, însă deoarece acest element arhitectural lipsește în bisericile de lemn, bolta preia această semnificație. Pe bolta bisericii din Desești zugravul a pictat Maria Domnului Orantă, Iisus Învățător și patru arhangheli. Bisericile din Maramureș cuprind în naos o desfășurare amplă a Vechiului Testament, reprezentarea acestor teme constituind o caracteristică a ansamblurilor iconografice din întreaga Transilvanie. În ansamblurile de pictură din Maramureș predomină scenele din Geneză. Această caracteristică se
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
fost un om politic și de cultură român. S-a născut în localitatea Mocod, care făcea parte pe atunci din Districtul Grăniceresc Năsăud, în cadrul Graniței Militare Transilvănene. Localitatea se găsește astăzi în județul Bistrița-Năsăud. Tatăl său, "Andrei Ciocan", a fost învățător la școala confesională unită din Mocod și diacon bisericesc. A fost căsătorit cu "Amalia", născută "Piciu", cu care însă nu a avut copii. Și-a început formarea intelectuală în localitatea natală, unde a urmat cursurile școlii confesionale. Părinții l-au
Ion Ciocan () [Corola-website/Science/315857_a_317186]
-
o evidență clară în legătură cu trecutul istoric al filiei. Aceasta și din cauză că filia Sălcuța a fost mult timp administrată de către preoții din satele vecine. Totuși, în jurul anului 1900 până în anul 1923, se cunoaște că a fost preot Lazăr Stupinean, înainte fiind învățător în sat. Până în anul 1925 a fost administrată de preotul Constantin din Sânmihaiu de Câmpie, după care a urmat ca preot Toader Oltean din Sălcuța, până în anul 1927, după care a fost administrată de către preotul Toader Pop din Fântânele până în
Biserica de lemn din Sălcuța () [Corola-website/Science/316592_a_317921]
-
tatăl fiind de meserie tâmplar iar mama casnică. 1944-1951. Urmează cursurile Școlii Elementare Tismana. 1951-1955. Urmează cursurile Școlii pedagogice din Târgu Jiu care în ultimul an se unifică, la Craiova, cu școlile pedagogice din Caracal, Drobeta Turnu-Severin și Craiova 1955-1956. Învățător la Școala mixtă primară nr. 9, Craiova. 1956-1961. Urmează cursurile Facultății de Filologie la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. La examenul de admitere pleacă de acasă fara voie, cu 300 de lei împrumutați din vecini, întorcându-se cu fișa de „admis
Serafim Duicu () [Corola-website/Science/316736_a_318065]
-
de casă și 700 de suflete „pământul de azi au fost mai mult cu pădure decât lucrătoriu. Aceste le-au scris Dumitru Popa Puiu, fiind atunci cantorul bisericii în comuna Sitani, 1831.” Din aceeași cronică mai rezultă că la 1859 învățător în sat era cantorul bisericii, care învăța pe elevi în casa proprie până la 1870, când s-a edificat un local de școală. Însemnările cronicii explică de ce biserica a rămas în afara satului, la liziera pădurii. Odinioară acolo erau și casele, dar
Biserica de lemn din Brătești () [Corola-website/Science/316792_a_318121]
-
era protopresbiter Petru Moldovan); Apostol , Sibiu, 1851 (“România a intrat cu trupele sale în Hălmagiu, în 1918, Săptămâna Patimilor și ... nu s-au oprit până nu au ajuns în îngâmfata capitală Budapesta”); Minei, Blaj, 1838 (“Am servit comuna aceasta ca învățător 24 de ani. Școala în trei ani s-au ținut în căși private și vara prin șuri până ne-am îmbărbătat și am edificat în Bănești școala la 1881. Teodor Popoviciu, învățător; “Acest Mineiu s-au cumpărat pe sama Sfintei
Biserica de lemn din Cristești () [Corola-website/Science/316824_a_318153]
-
Minei, Blaj, 1838 (“Am servit comuna aceasta ca învățător 24 de ani. Școala în trei ani s-au ținut în căși private și vara prin șuri până ne-am îmbărbătat și am edificat în Bănești școala la 1881. Teodor Popoviciu, învățător; “Acest Mineiu s-au cumpărat pe sama Sfintei Biserici din satul Cristești ce are hranul Sfinților mari voievozi Mihail și Gavriil din protosbiteriul Hălmagiului și tutoare către Dieceza Aradului și ca administrator al Eparhiei au fost mult strălucitul domn Patrichie
Biserica de lemn din Cristești () [Corola-website/Science/316824_a_318153]
-
vikingă localizată în extremitatea nordică a Newfoundland, cunoscută ca L'Anse aux Meadows, ce a fost corelată cu așezare lui Leif. După creștinarea sa, Leif este trimis înapoi în Groenlanda pentru a răspândi creștinismul, cu ajutorul unui preot și al unui învățător. Când se întoarce în Groenlanda, stă la Brattahlíð, împreună cu tatăl său, Erik. Auzind porecla de "Leif cel Norocos", acesta îi spune că o consideră discutabilă, pentru că deși salvase un naufragiat, a adus un preot în Groenlanda. În 1964, Congresul Statelor Unite ale Americii
Leif Eriksson () [Corola-website/Science/315171_a_316500]
-
suntem capabili să devenim. John Bovee Dods (1795-1862), un practicant timpuriu al Gândirii Noi, a scris câteva cărți bazate pe ideea că bolile își au originea în impulsurile electrice ale sistemului nervos și ca atare sunt tratabile prin schimbarea credințelor. Învățătorii Gândirii Noi de după el, cum ar fi autorul, editorul și directorul de ziar William Walker Atkinson, acceptă această premisă. El face legătura dintre ideea de stare mentală existențială cu înțelegerile descoperirilor științei moderne în electromagnetism și procese neurologice.
Gândirea Nouă () [Corola-website/Science/318703_a_320032]
-
(n. 10 martie 1930, Coroisânmărtin, județul Târnava Mică — d. 22 noiembrie 2013, Cluj-Napoca) a fost un filolog și istoric literar român, fost profesor la universitățile din Cluj, Alba Iulia, Leipzig și Tübingen. Profesorul s-a născut în familia unui învățător, într-o vreme în care locuința dascălilor de țară ținea loc și de clădire a școlii. Acest lucru a avut o puternică influență asupra sa, căci toată viața și-a dedicat-o formării generațiilor de filologi. A studiat filologia română
Octavian Șchiau () [Corola-website/Science/318756_a_320085]
-
pentru discutarea viitorului țării. În perioada 6 - 7 februarie 1917 , a fost convocat un congres al reprezentanților locuitorilor de la sate, care a votat o moțiune care a cerut autonomia și formarea unei adunări legislative. Au urmat alte congrese: ale clerului, învățătorilor și ale soldaților, cu toate cerând autonomia pentru fosta gubernie. În aprile 1917, a fost creat "Partidul Național Moldovenesc", sub președinția lui Vasile Stroescu, printre membrii de frunte aflându-se Paul Gore, Vladimir Herța, Pantelimon Halippa și Onisifor Ghibu. Partidul
Unirea Basarabiei cu România () [Corola-website/Science/318857_a_320186]
-
Toată activitatea depusă a fost menită să păstreze integritarea istorie,culturală, economică și teritorială a "naționalitate zhuang". Pentru împlinirea acestui scop se folosește deseori de istoria zhuang din Guangxi pe care a studiat-o dealungul anilor ca istoric. Cea de învățător/profesor este prima profesie exercitată 43 de ani. El iubește învățământ și studii de învățământ. Din 1932 până în 1935 a fost membru de al Asociație de Studiu Învățământ în Universitatea Normală din Beijing. În ani sabatici a lucrat ca cercetător
Huang Xianfan () [Corola-website/Science/316047_a_317376]
-
Rona de Jos, pe atunci în plasa Sighet a județului Maramureș (interbelic), ca al doilea din cei șapte copii ai lui Mihai și Mărincuța Bota. Școala primară a urmat-o în satul natal, iar în 1942 a obținut diploma de învățător la "Școala Normală din București". În 1942 a absolvit "Școala Militară de Ofițeri de Infanterie" de la Câmpulung-Muscel. În timpul celui de-al doilea război mondial a comandat un pluton de mitraliere în zona Pașcani-Iași. În data de 23 august 1944 a
Ioan M. Bota () [Corola-website/Science/316108_a_317437]
-
cu etaj, care mai există și astăzi. A participat la lucrările de cadastru ale județului, multe dintre cărțile funciare originale păstrându-i semnătura. A înființat și clădit școala din Răstolița, a lucrat - cu toate că nu avea pregătire în acest sens - ca învățător neplătit, a contribuit la construirea bisericii noi - unde a avut strană până în urmă cu câțiva ani. A preparat în pivinița sa iod, pentru a-l oferi locuitorilor care aveau gușă. A fost căsătorit de două ori: cu Tița Görög/Grecu
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
Bravicea din 16 mai 2003 i s-a conferit titlul de Cetățean de Onoare post-mortem al satului Bravicea. După moartea părinților a fost crescut de un unchi care se stabilise cu traiul în România. În 1946 absolvește Școala Normală de Învățători din Cluj, iar la 1950 - Facultatea de Litere și Filosofie din același oraș. Între anii 1956-1960 este redactor la revista "Steaua"; 1960-1968- redactor la "Contemporanul". Își continuă activitatea fiind Conferențiar universitar la Facultatea de Limbă și Literatură Română din București
George Munteanu () [Corola-website/Science/316197_a_317526]