21,363 matches
-
spațiului românesc. <endnote id="3"/> A doua punte Între România și America a oferit-o Hollywoodul. Filmul american Îi cucerește pe români În anii ’30. S-ar zice că acum Încep românii să audă vorbindu-se englezește, fie și cu accent american. Revistele vremii sunt pline de fotografii și de știri privitoare la vedetele de cinema. Când a izbucnit războiul, o suferință suplimentară a constat În dispariția filmelor americane, substituite (cumplită decădere!) cu producții germane (și, ceva mai convenabil, italiene). La
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
materie de adversari, nu-i tratează mai bine pe maghiari și pe țigani. Sunt comentatori occidentali care cred a sesiza un fel de antisemitism „potențial“ În remarcile unor intelectuali privitoare la istoria recentă a României. Se prea poate ca anume accente puse asupra perioadei interbelice, regimului Antonescu sau regimului comunist să nu corespundă Întru totul perspectivei evreiești. Evreii au o sensibilitate pe deplin justificată În privința extremei drepte; tot așa, românii manifestă susceptibilitate În materie de comunism. Este ceea ce Occidentul, care a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ceea ce Occidentul, care a suferit de pe urma nazismului și a diverselor fascisme, nu Înțelege prea bine; pentru români, drama cea mare a fost comunismul; În această privință, durerile lor nu sunt aceleași cu ale evreilor. Ar fi Însă exagerat ca unele accente diferite — care țin de libera discuție intelectuală — să fie etichetate drept „antisemitism“. În fapt, raporturile dintre români și evrei sunt astăzi cât se poate de bune, debarasate În cea mai mare parte de prejudecățile care au existat cândva. În Israel
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
schimbătoare asupra lor. Jocul cu eroii nu Îi privește, se Înțelege, doar pe români; se Încadrează Într-o tipologie universală. Românii se remarcă Însă printr o instabilitate accentuată a Panteonului (reflectând instabilitatea efectivă a României din ultimul veac), printr-un accent apăsat asupra principiului de autoritate și prin insistența invocării precedentelor istorice, În probleme care țin strict de prezent — ca și când eroii trecutului ne pot Învăța ce să facem astăzi, Într-o lume cu totul schimbată și care se schimbă tot mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
într-o suburbie prosperă, în plină expansiune, iar casa de la 307 Elsinore Lane nici nu era cea mai grandioasă din comunitate - reflecta doar bunăstarea medie a vecinătății. Era, conform unei prezentări din Elle Décor, „de un minimalism eclectic global, cu accent pe renașterea spaniolă“, însă cu „elemente specifice unui castel franțuzesc și o tentă de modernism Palm Springs a anilor ‛60“ (imaginați-vă una ca asta dacă puteți; nu era un concept decorativ pe înțelesul oricui). Interiorul aborda tonurile liniștitoare ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prin intermediul consilierei noastre matrimoniale, dr. Faheida. Dr. Kim, freudiană convinsă și prin urmare mare adeptă a modului în care inconștientul se exprimă în imagini onirice, îmi cerea să-i duc un vis în fiecare săptămână ca să-l putem interpreta, dar accentul ei era atât de puternic, încât jumătate din timp nu înțelegeam o iotă; în plus faptul că nu mai visam făcea aceste sesiuni aproape insuportabile. Dar Jayne continua să insiste (și mai și plătea) să particip în continuare, așa că era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
poeții francezi cât și În retroversiunile poeților 840 români În limba franceză. Îmi amintesc de-o admirabilă redare În franceză a câtorva poezii de Topârceanu. Respecta până și cântecul acestui poet datorat (pe urma lui Eminescu) a folosirii rimelor cu accent paroxiton: - mările - zările. Am cunoscut și am prețuit și izbutitele ei tălmăciri din Paul Valéry. Păstrez poetei Lucreția Andriu o frumoasă, vie și caldă amintire. Barbu Solacolu </citation> <citation author=”SOLACOLU Barbu” loc=”București” data =”luni 4 febr. 1974”> București
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
iară. La revedere, deci pe când vei mai veni la Fălticeni. Sărutări de mâini mamei și soției. Cu alese sentimente, Teodor Tatos </citation> <citation author=”ȘERBAN Mihail” loc=”(Fălticeni)” data =”(2.1.1970)”> Dragă domnule Eugen, Scrisoarea caldă, o proză cu accente de prietenie, pe care o simt și o apreciez la valoarea sentimentelor ei adevărate, pe care le am cules printre rânduri, mi-a făcut foarte multă plăcere. Îți mulțumesc În mod cu totul deosebit, de asemene, amândoi, eu și soția
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de culoare, afro-arabo-francezi, cum le spune scriitorul gruzin cu alură de rugbist, Giorgi Achwlediani. În grupuri mai mici, cei care aleargă pe patine cu rotile, echipați uniform: șorturi negre, tricouri de culoare roșie, cotiere și genunchere din piele neagră. Muzică, accente arabe. Câțiva tineri așezați pe bordură, cu bărbia rezemată pe genunchi, nemișcați și cu privirea absentă. Cred că sunt drogați. „Peisajul” îmi displace profund și caut pe hartă o gură de metrou situată în apropiere, pe unde să dispar. Cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cărțile sale Marguerite Yourcenar. La urcarea în autobuze, primim din partea gazdelor drept cadou câte un stilou - mai mult decorativ decât utilizabil, e foarte mare - și câte un ceas de mână. Ghidul, o femeie care vorbește o engleză c-un puternic accent franțuzesc, ne descrie cu lux de amănunte locurile prin care trecem. Vorbește neîntrerupt, deși peisajul e monoton și ușor de „lecturat”. Se pare că n-o ascultă nimeni. În lipsa scriitoarei din Turcia, plecată și ea la Bruxelles, n-are cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de psihoterapie: după ce ne silabisea și explica de câteva ori materialul de lucru, Costică ne recomanda să ne lăsăm pe speteaza largă a fotoliilor noastre, punea în surdină muzica unui casetofon și începea să citească, rar, răspicat, neuitând să onoreze accentele fonetice de rigoare, același text cu care oarecum ne familiarizaserăm. Pe fundalul acesta relaxant, decomplexat - ne asigura el - creierul nostru ingurgitează mult mai ușor sintagmele englezești, asemenea unei benzi de magnetofon care imprimă cu fidelitate sunetele din spațiu. Ședința finală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
semene mai degrabă cu un director de liceu la sfârșit de an școlar, ne ține un discurs de bun sosit, cu spatele la baldachinul verde, unde o echipă tehnică veghează asupra instalației de amplificare. Vorbește o engleză destul de dificil de pătruns, din cauza accentului eston, care dă cuvintelor o stranie intonație, cumva „legănată”. Se vede că se simte foarte bine printre „ai săi” și că uită, pentru o oră, de rangul său oficial, reintrând, voluptuos, în pielea scriitorului. Unul dintre motivele ascunse vederii, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Rusiei și trebuiau, iată, chiar și ei, niște scriitori, niște „spirite libere”, să-și confirme loialitatea față de „marele frate slav”, negociindu-și mica „deviere” identitară. Eu am avut mai mult noroc, poate și rusa mea, mai puțin „naturală”, vorbită cu accent și forțată pe largi porțiuni, să-mi fi asigurat un tratament mai indulgent din partea asistenței. Experiența pe care am trăit-o acolo - colegii belaruși, pe de o parte, și eu, de cealaltă parte - rezidă în diferența de statut, unul ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să mă implic. Discuția noastră liniștită din compartiment (cu Andrei Bodiu, Richard Wagner și VITALIE CIOBANU) este întreruptă de textul unei declarații-rezoluții pe care scriitorii din Literatur Express ar trebui s-o adopte la finalul călătoriei. Lectura „documentului” mă contrariază. Accente stângiste și antiglobaliste primitive, culese parcă din programele de luptă ale anarhiștilor și pacifiștilor de meserie. Aflăm cine sunt autorii compunerii: Anastassis Vistonidis (Grecia), Inga-Lina Lundqvist (Suedia), Ana Luisa de Amaral (Portugalia) și Vladislav Bajac (Iugoslavia). Cu toți patru am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Varșovia, acumulând tot felul de observații și codicile. Textul dezbătut acum, constat, nu a reținut mai nimic din amendamentele pe care le-am formulat noi - VASILE GÂRNEȚ, Andrei Bodiu, Richard Wagner și cu mine. A rămas practic intact, cu aceleași accente antiglobaliste și antiliberale înfofolite într-un limbaj fals-egalitarist. Procesul unificării europene, opus globalizării - o frază antiamericană, strecurată de greci și sârbi. Intervin în dezbatere pentru a ne exprima dezacordul de principiu: We are not agree the idea about the „americanisation
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bulversat întreg programul, pentru că se rătăciseră la Zoo Garden. Nu, nu minte, ne asigură Lascha. Altădată, a trebuit să însoțească un grup de ruși care, atunci când au aflat că este georgian din Uniunea Sovietică, îi pretindeau o rostire perfectă, cu accent de Moscova sau de Sankt-Petersburg. Cicăleala lor l-a enervat foarte mult, încât le-a amintit, răzbunându-se, că Șevarnadze, conaționalul său, nu vorbește mai „curat” decât el rusa și a fost, totuși, Ministru de Externe al URRS. Nu, despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și făcut cu timpul. - Richard, există vreo deosebire, la nivelul expresiei lingvistice, între literatura pe care o scrieți voi, scriitorii veniți din România, și scriitorii din Germania? Există deosebiri demne de remarcat în plan tematic? - Eu vorbesc germana cu un accent aparte, care în Germania de astăzi nu există. Sunt imediat reperat și mulți mă întreabă de unde provin. La nivelul scrisului, al literaturii, îmi vine foarte greu să spun ce ne deosebește, eu fiind unul dintre protagoniști. Critica afirmă că există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
căi de coexistență aici. Un exemplu de schimbare a timpurilor este că, până nu demult, filmele care au rulat în Irlanda de Nord au fost produse în Dublin, cu actori din Anglia sau din sudul Irlandei, care își ornau vorbirea cu un accent de Belfast (ceea ce nu este atât de ușor). Acum înregistrăm deja un început de industrie cinematografică autohtonă, cu tineri actori talentați, cu scenariști și regizori de calitate. Desigur, oamenii încă doresc să plece și să adune experiență în alte locuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ale poetului, dar și după ce a citit prima variantă a romanului meu de debut, atitudinea lui s-a schimbat brusc, mi-a prezis un viitor „măreț” în proza română și mefiența lui instinctivă din primii ani s-a schimbat în accente de reală simpatie și solidaritate umană. După „dispariția” sa din „fauna literară”, ne-am văzut, firesc, mai rar, dar ne-am văzut totuși, și cred că eu am fost cel mai activ, cel mai „nostalgic” în eforturile noastre de a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ființei, apropiindu-se, în felul lui, de cei mari ai noștri, de un Eminescu, Blaga și Arghezi care, la rândul lor și fragmentat, trebuie s-o spunem, au „îndrăznit” o poezie ce depășea mimesisul, descriptivul liric sau transfigurarea lirică. Cu accente de acest tip, ca în poemul En-Ghidu, risipite în primele volume și apoi „compact”, ca o adevărată, frontală abordare a metafizicului, în volumele 11 Elegii și Laus Ptolemaei, Nichita își atinge apogeul creației, cred eu, trecând de și învingând ceea ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al atașamentului „neabătut” față de U. Sovietică și de „Partid”, al urii „nepotolite” față de elita culturală și burghezia românească etc. La unii dintre foștii studenți ai acestei „școli”, de un mare talent, cum au fost, de pildă, T. Mazilu sau Mugur, „accentele” inoculate la „școală” și în această epocă „revoluționară” nu s-au șters, total, niciodată. Tot ce venea din tradiția modernă autohtonă, ca și din modernitatea occidentală „mirosea prost”. Un Blaga, Ion Pillat sau Th. Mann, de Nietzsche să nu mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
socială și intimă, „nerespectând” normele sociale și morale. Într-adevăr jucam va banque, cum se spune, totul sau nimic, iar acest „nimic” se mărea, se „îngroșa” teribil, și azi, privind în urmă „și în jos”, nu pot decât să am accente de „milă și de groază” pentru acel mărunt individ uman, „necopt” la o vârstă deja suficient de matură, prins în vârtejul atâtor pasiuni și idei pasagere, dintre care două, cum o spuneam, dominau întreg peisajul „răzvrătit” al tinereții sale. Femeia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vii, dialog, intrigă, comentarii sociologice etc. Vârful de reușită a fost romanul Păsările, care a avut un succes remarcabil de critică, altele precum Apa sau Iluminări, unul mai puțin evident, romane redactate cam în grabă, superficiale pe alocuri și cu accente conformiste. S-a căsătorit cu Tita Chiper, a fost, cred, primul scriitor care a beneficiat de „celebra” bursă a lui Paul Engle și Hualing, de la Iowa-University, în ’68, iar la întoarcere a făcut „carieră”: secretar la U. Scriitorilor, numit de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
domnie”. Acestea, ca și începutul real al descentralizării instituțiilor în țară - nu atât de radical, totuși, ca cele făcute la vecinii noștri din nord! -, condamnarea metodelor securității sub Dej, trimiterea „la pensie” a unor vechi activiști compromiși binișor sub stalinism, accentele de „naționalism”, întâlnirile sale aproape regulate cu factori de decizie din zonele majore de activitate socială - se întâlnea, lunar aproape, cu membrii biroului U. Scriitorilor, oferind ore întregi unor discuții destul de libere, arătând nu o dată flexibilitate și capacitatea de a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
am alăturat lor! -, și numeroși scriitori de vârf evrei, Crohmălniceanu, Nina Cassian, Maria Banuș, Mirodan și alții, pe care a început să-i deranjeze naționalismul-comunist al grupului Barbu, care era în consonanță, cum o spuneam, cu șeful statului și prindea accente vagi, disparate, însă recurente, de un soi de antisemitism. Nu unul „global”, ci unul îndreptat împotriva „acelor evrei care ocupaseră funcții executive în securitate și în aparatul de partid în perioada stalinistă, brutală”, „aliați incondiționali ai U. Sovietice” etc. Antisemitismul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]