17,527 matches
-
numai că apreciază talentul lui Schiele, dar îl și ajută în mod practic, îi trimite modele (amândoi sunt pasionați de nud și erotism) și îi cumpără desene. Îl introduce în "Atelierele Vieneze" ("Wienerwerkstätten"), ce funcționează din anul 1903 din inițiativa arhitectului Josef Hoffmann (1870-1956), susținător al ideii de sinteză dintre artă și meșteșug ("Gesamtkunst"). În anul 1909, participă la expoziția internațională ""Kunstschau""; tablourile lui Egon Schiele, în vârstă de numai nouăsprezece ani, stau alături de operele lui Henri Matisse, Edvard Munch, Pierre
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
numai o bazilică mai frumoasă decât toate celelalte din lume, dar încă și alte construcții, care să depășească tot ceea ce există mai deosebit în celelalte orașe", și le-a pus constructorilor la dispoziție marmura și coloanele cele mai de preț. Arhitecții Eustațiu și Zenobiu s-au apucat să construiască o bazilică de primă mărime, dovadă a biruinței politice a creștinilor și a afirmării Ierusalimului drept capitala lor religioasă. În anul 335, reuniți în sinodul de la Tyr, episcopii au venit să sfințească
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
și a unor porțiuni de pereți pentru a permite acccesul luminii filtrate. Culorile folosite de Frank Lloyd Wright pentru sunt crem, pentru coloane și mortar, respectiv "roșu Cherokee" pentru pereți și mobilier. Mobilierul, care a fost designat de asemenea de arhitect și realizat de , reflectă liniile curbe și întreaga alura a clădirii.
Johnson Wax Building () [Corola-website/Science/315247_a_316576]
-
este un imobil de prestigiu din București, situat în apropiere de Parcul Carol I, construit în perioada 1902-1906, în stil neoclasic cu influențe brâncovenești, de către arhitectul german Adolf Șuter, un apropiat al regelui Carol I al României. Prin 1940, imobilul a fost cumpărat de un bancher care l-a facut cadou amantei. După scurt timp, imobilul a fost naționalizat de către comuniștii veniți la putere și transformat
Palatul Suter () [Corola-website/Science/318571_a_319900]
-
în sediu al Partidului și chiar într-un centru de coordonare a operațiunilor locale ale serviciilor secrete sovietice (KGB). Clădirea a fost supusă unui proiect amplu de consolidare, renovare, modernizare și restaurare desfășurat între 2003 și 2007 cu participarea unor arhitecți și designeri de renume din România, Italia, Austria și Germania. Lucrare realizată în cea mai mare parte de firme de specialitate (artă, restaurări, design, finisaje, dotări-mobilier) cu muncitori și artizani din Italia, Austria, Cehia și Polonia. În urmă lucrărilor desfășurate
Palatul Suter () [Corola-website/Science/318571_a_319900]
-
Italia, Austria, Danemarca, Anglia, România și Germania care au furnizat parte din materiale (decorațiunile din lemn, tapetul de mătase, candelabrele din cristale, piatra naturală de Turda, etc) și între anii ridicării inițiale a clădirii adică 1902-1906. Lucrare premiată de Uniunea Arhitecților din România drept cel mai bun proiect de restaurare și design interior din 2007. Aflată pe cel mai înalt punct natural din București, clădirea beneficiază de o vedere panoramica asupra întregului oraș și totodată de o locație centrală și discretă
Palatul Suter () [Corola-website/Science/318571_a_319900]
-
Deep Purple și Enrique Iglesias. Hotelul este localizat în inima Bucureștiului, pe Aleea Șuter de pe dealul Filaret, în apropierea parcului Carol. Poziția este una dintre cele mai înalte din punct de vedere geografic din metropola. Stradă a fost proiectată de arhitectul Șuter, apropiat al regelui Carol I, în jurul anilor 1920; multe din clădirile acestei străzi au caractere arhitecturale comune. În timpul regimului comunist, clădirea a funcționat că sediu al partidului Comunist, apoi că sediu al ICRAL. Clădirea a fost revendicata și câștigată
Palatul Suter () [Corola-website/Science/318571_a_319900]
-
16-lea și al 17-lea, datorată cuceririlor teritoriale largi și a exploatării popoarelor supuse, a permis dezvoltarea unei civilizații specifice de sincretism, fără aporturi semnificative, cu o literatură inspirată din clasicii persani, cu o arhitectură originală, dezvoltată de marele arhitect Sinan (1490-1588), arhitectură care a acoperit Constantinopol-ul și marile orașe cu moschei încadrate de minarete svelte, cu ornamentații din faianță policromă, datorată artizanilor aduși din Tabriz-ul persan și cu tapițerii tot de inspirație persană. Victoriile și raziilee în Europa centrală
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Cele două reliefuri figurale din gips, după care s-au cioplit lucrările definitive în marmură, au fost donate de Floria Capsali Muzeului de istorie din Tulcea. Imobilul UGIR (Uniunea Generală a Industriașilor din România) din București, realizat în 1938 de arhitectul Constantin Moșinschi, este decorat cu 6 basoreliefuri mari, sculptate de Mac Constantinescu în stilul artei fasciste promovate de Mussolini, ca o glorificare a muncii fizice. Tematica lucrărilor fiind și pe placul comuniștilor, acestea au rămas la locul lor până în prezent
Mac Constantinescu () [Corola-website/Science/318711_a_320040]
-
expresionismului din Lumea Antică. Podele din mozaicuri splendide au fost descoperite în vilele romane din Africa de Nord, mai exact în Cartagina, și pot fi văzute în colecțiile foarte extinse de artă din Muzeul Bardo din Tunis, Tunisia. În Roma, Nero și arhitecții săi au folosit mozaicurile pentru acoperirea suprafețelor pereților și plafoanelor din renumita clădire " Domus Aurea", construită în anul 64. Mozaicurile din "Villa Romana del Casale" din Sicilia alcătuiesc cea mai mare colecție de mozaicuri din Imperiul Roman târziu, și aparțin
Mozaic () [Corola-website/Science/318718_a_320047]
-
barbară. Atenienii și-au folosit fondurile lor spre refacerea economiei și întărirea influenței lor în Liga Delian. Atunci când Pericles a venit la putere, el și-a imaginat un mare plan pentru a transforma Atena în centrul puterii și culturii grecești. Arhitectul a fost unul dintre cei care au ajutat la Parthenon, Ictinos. Materialul folosit este de marmura Pentelică, cu excepția a cel mai mic pas al crepidomaei, care este din calcar și sculpturile decorative pentru care marmura mai scumpă,Paross a fost
Templul lui Hefaistos () [Corola-website/Science/318735_a_320064]
-
adus o serie de modificări importante, în ton cu moda arhitectonică a acelor ani, și anume stilul Tudor. Palatul a fost terminat, în linii mari, de fiul său Alexandru B. Știrbei, în 1863. Palatul Știrbei a fost construit după planurile arhitectului Joseph Hartl, lucrările fiind supervizate de Michel Sanjouand, care construise și "Palatul Știrbei" de pe Calea Victoriei din București. În 1916, în Primul Război Mondial, palatul a fost loc de refugiu pentru Regina Maria împreună cu cinci dintre cei șase copii ai săi
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
30 ha, cu arbori seculari și palatul au devenit proprietatea guvernului și al Comitetului Central al PCR. Între 1958-1959 au avut loc lucrări de reparații, refaceri și restaurări ale diferitelor elemente ale fațadelor și ale interioarelor Palatului, realizate după proiectul arhitecților Robert Voll și Agripa Popescu. La exterior s-au refăcut acoperirea cu tablă, tencuielile tuturor fațadelor, au fost completate profilaturile din cărămidă aparentă și piatră, iar structura de zidărie portantă a fost consolidată. Proprietatea, care a aparținut familiei princiare Știrbei
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
Ion Moraru și foști angajați la Secretariatul General al Guvernului, a cerut insolvența la Tribunalul București, dar și-a retras cererea după numai o zi. Alături de palat, între anii 1850-1890 a fost construită capela familiei, în stil neogotic, după proiectul arhitectului austriac baron Theophil von Hansen, de origine daneză, cu altar și gropniță, în care se găsesc mormintele domnitorului Barbu Dimitrie Stirbey Voievod, al prințului Barbu Alexandru Stirbey și ale rudelor acestora. Din pictura executata în 1890 de Gheorghe Tattarescu, rudă
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
de-a valma fragmente de oase, mâini, picioare, un craniu intact, altul zdrobit, sicrie sparte, cărămizi, lemne, toate înecate în gunoi. Castelul de apă se află în partea de nord-est a parcului. A fost realizat în anii 1920, după proiectele arhitectului Anghel Saligny, pentru înmagazinarea apei necesare domeniului familiei Știrbey. Castelul are o arhitectură specifică vremii sale, fiind decorat cu elemente clasicizante, ce fac dintr-o construcție cu funcțiune strict utilitară, un obiect de interes arhitectural. Particularitatea castelului de apă rezidă
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
Betonul celular autoclavizat (BCA) a fost produs pentru prima data in Yxhult, Suedia, de către arhitectul și inventatorul suedez Johan Axel Eriksson. Este un material prefabricat ușor, fiind utilizat în construcții, pentru a întări structura, izolare, este rezistent la foc și mucegai. BCA-ul se produce sub formă de blocuri, panouri de pereți, podea și panourile
Beton celular autoclavizat () [Corola-website/Science/318745_a_320074]
-
încep să-și petreacă timpul jucând poker. Cu trecerea anilor, joaca de-a pokerul devine tot mai serioasă, consolidându-le prietenia. Ajunși la maturitate, Claudiu, Titel, Horia și Marcel trec acum drept senatorul descurcăreț, chirurgul cu relații, mafiotul întreprinzător, respectiv arhitectul plin de bani. În spatele jocurilor lor de zi cu zi, precum tranzacțiile cu cacao sau afacerile cu pitici de grădină, băieții ascund învârteli grele. Ultimul "meci" scoate însă la iveală manevrele pe care cei patru vechi camarazi le fac unul
Poker (film) () [Corola-website/Science/318810_a_320139]
-
este un lăcaș de cult ortodox a cărui construcție a început în anii 1930 ai secolului al XX-lea. Biserica este situată pe Strada Sf. Elefterie Nr. 1 din București (sectorul 5) și a fost proiectată de arhitectul Constantin Iotzu. Este biserica nouă, existând o biserică veche în apropiere, având același hram. În vechiul București, în zona Podului Eroilor Sanitari, exista o insulă a râului Dâmbovița. Ostrovul adăpostea un sat, construit în jurul schitului Sfântul Elefterie. În scurt timp
Biserica Sfântul Elefterie Nou din București () [Corola-website/Science/318814_a_320143]
-
lei și cu ajutorul Primăriei Municipiului București.Biserica Sfantul Elefterie cel Nou a fost sfințită de patriarhul Justinian Marina în 29 iunie 1971, în aceeași zi a prăznuirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Planurile de arhitectură au fost întocmite de profesorul arhitect Constantin Iotzu (1884-1962), iar cele de structură de către inginerul Dumitru Marcu. Biserica a fost ridicată de Societatea Națională de Construcții "Sonaco". Catapeteasma este sculptată în lemn, de Grigore Dumitrescu și Aurel Obreja.Catapeteasma este impunătoare, este sculptată în lemn de
Biserica Sfântul Elefterie Nou din București () [Corola-website/Science/318814_a_320143]
-
Biserica de lemn din Dobrovăț dispune de trei clopote donate de marele industriaș Nicolae Malaxa, acestea fiind confecționate în uzinele sale. Conform tradiției, istoricul Nicolae Iorga (pe atunci prim-ministru al României) venea adesea la vânătoare în pădurile Dobrovățului cu arhitectul Constantin Iotzu. Profesorul Iorga a stăruit către industriașul Malaxa, care a acceptat să confeționeze clopotele și să le doneze bisericii de lemn. De asemenea, mai sunt aici icoane vechi pictate pe lemn și potire din metal prețios lucrate în filigran
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]
-
1 noiembrie 1986), pr. Mihai Ciornovalic (1 ianuarie 1987 - 1 aprilie 1997), pr. Iulian Negru (21 mai 1997 - 2008) și pr. Cristinel-Gheorghiță Severin (din vara anului 2008). Biserica din Poieni a fost restaurată din donațiile lui Șerban Sturdza, președintele Ordinului Arhitecților din România și urmaș al ctitorilor. Iconostasul Bisericii "Sf. Nicolae" din Poieni a fost restaurat în perioada iulie - septembrie 2006 de restauratorii de la Centrul de Conservare și Restaurare a Patrimoniului de Artă Creștină "Resurectio" - Iași al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
(n. 8 februarie 1889, Lugoj; d. 27 decembrie 1967, Timișoara) a fost un arhitect și inginer constructor român, profesor universitar la Universitatea Politehnica Timișoara. Este cunoscut ca întemeietor al Facultății de Construcții din Timișoara și ca proiectant al mai multor biserici ortodoxe din Banat și Transilvania. S-a născut în familia tâmplarului Troica Vlad
Victor Vlad () [Corola-website/Science/316119_a_317448]
-
primul ei președinte. În 1957 a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. a III-a, iar în 1962 a primit titlul de profesor universitar emerit. A organizat și a fost un lung și de ani președintele filialei Banat a Uniunii Arhitecților din România. A întocmit peste 200 de proiecte pentru diferite edificii. A contribuit la Palatul Administrativ al Prefecturii Timiș, construit între 1938 - 1943 sub conducerea constructorului Constantin Purcariu, intr-un stil arhitectural modern, combinat cu elemente decorative arhaice la fațadă
Victor Vlad () [Corola-website/Science/316119_a_317448]
-
Prefecturii Timiș, construit între 1938 - 1943 sub conducerea constructorului Constantin Purcariu, intr-un stil arhitectural modern, combinat cu elemente decorative arhaice la fațadă, capitelurile corintice fiind sprijinite pe coloane lucrate în terasit. Clădirea a fost proiectată inițial în 1933 de arhitectul Matthias Hubert și colaboratorii săi, Cornel Liuba și Edmund Stanzel Corneliu Liuba pentru Școala de fete „Sofia Imbroane”. Schimbându-i-se destinația, Victor Vlad va reface planurile pentru a corespunde noului său caracter, administrativ. A proiectat Catedrala ortodoxă Înălțarea Domnului
Victor Vlad () [Corola-website/Science/316119_a_317448]
-
cunoscute (anticipând Opereta de baladă). Piesele-măști de la curte s-au dezvoltat în timpul dinastiei tudoriene. Piesele-măști erau spectacole elaborate în care era muzică, dans, cântece și teatru, adesea folosind costume scumpe și o configurare a scenei complexă, uneori făcută de un arhitect cunoscut cum este Inigo Jones, care a prezentat o alegorie respectuoasă cuprinzând lingușiri aduse unui patron nobil sau regal. Ben Jonson a scris multe piese-măști, adesea în colaborare cu Jones. Shakespeare a inclus secțiuni de piese-măști în multe dintre piesele
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]