18,277 matches
-
Robert Dudley, Earl of Leicester s-a întors în Anglia, după care "Staten-Generaal" fiind incapabil să mai găsească un regent potrivit, l-a numit pe Maurits de Orania (fiul lui Wilhelm) în vârstă de 20 de ani în funcția de Căpitan general al armatei olandeze în 1587. Această numire disperată s-a dovedit în curând a fi salvarea republicii aflate sub presiune. Frontierele de astăzi ale Țărilor de Jos au fost în mare măsură stabilite de campaniile lui Mauritius van Oranje
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
fost fondate Compania Indiilor Olandeze de Est, pentru administrarea comerțului Țărilor de Jos cu Orientul, și Compania Olandeză a Indiilor de Vest, care administra comerțul cu vestul. În coloniile din vest, "States General" în principal s-a limitat la susținerea căpitanilor de pirați, mai cu seamă în Caraibe, pentru a goli cuferele spaniole în favoarea lor. Cel mai de succes raid a dus la capturarea unei mari părți a flotei de tezaur spaniole de către Piet Hein, în 1628; acest lucru i-a
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
unui corp austriac de pionieri, după acea a servit în 1814 într-un corp liber italian sub comanda colonelului Schneider în timpul războaielor napoleonene. Din 1824 până în 1831 a apărut în serviciul Ducatului Modena, apoi, s-a întors în Austria. Ca căpitan a fost mai mulți ani trimis în Italia, până când a fost desemnat cămăraș al arhiducelui Francisc Carol al Austriei și numit educător al viitorului împărat Franz Joseph I în 1836. Celălalt fiu, Arhiducele Carol Ludovic al Austriei, a fost învățat
Johann Baptist de Coronini-Cronberg () [Corola-website/Science/305953_a_307282]
-
șir de moșii din ținutul Soroca, printre care și satul Cereșnovăț, indicîndu-se hotarele: "drumul Alaciului, drumul ce vine de la Peripeceni și merge spre Stoicani". La 11 iunie 1742 domnul Moldovei Constantin Mavrocordat dă " O carte de hotărît la Costandinache, vel căpitanul de Soroca i Andronache Vartolomei biv postelnic, să meargă la satul Peripecenii, ce este al dumisale banului Aristarho, acolo la Soroca și alt sat, iarăși întreg, al dumisale banului, anume Zgura și pol sat din Ciripcău, cumpărătură de la popa Ioniță
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
pămînturile boierilor de divan pentru că acestea să-i fie fideli lui. La fel în anul 1592 vinde și satul Cucueații. În toamna lui 1592, Moldova este atacată din două direcții:2000 de osteni intra dinspre răsărit în țară conduși de căpitanul Sibrik iar dinspre sud veneau turcii în frunte cu Aron Tiranul și beglerbegul Greciei, Veli-aga. Domnitorul a lăsat osteni hatmanului Oraș să îi întâmpine pe unguri la Baia.Apoi s-a deplasat în sud pentru ai intampina pe turci.Apelase
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
egală Ministerului de culturi și Eparhiei Chișinăulu și alta 1/5 Zemstvei. În baza Ucazului din martie 1873 în toate moșiile din Basarabia au fost delegați cinovnici pentru a primi moșiilor de la mănastirile străine. În moșia Cucueți a fost delegat căpitan loctenentul Verhovschii. Din partea mănăstirii arhimandridul a refuzat să vină. Primirea predarea moșiei Cucueți a avut loc în prezența locuitorilor satului, Dimitrii Toderenco, Ivan Dunder, Dimitrii Mogoreani și starosta satului Petrea Carp. Primirea predarea a fost însoțită de un act, întocmit
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
VII-a, a devenit elev al Liceului Național Iași, înscris la singura clasă cu profil sportiv. În timpul liceului, și-a cultivat pasiunea pentru sport, în special pentru fotbal, pe care continuă să-l practice și în ziua de astăzi fiind căpitanul echipei de fotbal a Parlamentului. După ce a absolvit liceul, promoția clasei 1985, s-a înscris la cursurile Facultății de Mecanică din Iași, din cadrul Universității Tehnice “Gheorghe Asachi”, Iași. În 1990 a devenit membru FSN iar din 1992 membru PD, implicându
Petru Movilă (deputat) () [Corola-website/Science/305299_a_306628]
-
VI-lea, scaunul episcopal a fost ridicat la rangul de arhiepiscopie de către Papa Inocențiu al XIII-lea. În timpul celui de-al doilea război mondial Catedrala Sf. Ștefan a fost salvată de la distrugerea sa intenționată din mâinile forțelor germane în retragere, căpitanul Gerhard Klinkicht ignorând ordinele date de comandantul orașului, Josef Dietrich, de a "trage o sută de proiectile și a lăsa doar moloz și cenușă". La 12 aprilie 1945, cu toate acestea, incendiile magazinelor din apropiere - provocate de jefuitorii civili atunci când
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena () [Corola-website/Science/303418_a_304747]
-
sunt independente, altele au reprezentat reclame pentru diferite companii. "Păcală în lună" (premiera pe 4 aprilie 1920) și Motanul în lună (1926). O confortabilă navă cosmică plutește peste mări și țări, dincolo de polul nord, către straniile peisaje selenare. La bord, căpitanul scrutează zările cu ajutorul unui ochean. Astfel, el vede podul de la Cernavodă, catedrala Notre Dame, un peisaj polar, Colosseumul din Roma, palatul Ligii Națiunilor, un mare port maritim și altele. Pentru a-și duce personajele în Lună, Aurel Petrescu a inventat
Păcală și compania () [Corola-website/Science/303429_a_304758]
-
faima de a fi autorul unor șuturi imparabile. Se știe că odată a reușit chiar să rupă plasa, în 1935, la un meci împotriva echipei Juventus București. Meciul a avut loc în capitală, pe stadionul Venus. Întâmplarea este povestită de căpitanul echipei adverse din acel meci, Cibi Braun: “Iată ce s-a întâmplat pe teren: în minutul 8, Ghiță Ciolac l-a deschis splendid pe Dobay, iar “Calul” a pornit-o în galop! Apoi, după ce a scăpat de Nicky Petrescu, de la
Ripensia Timișoara () [Corola-website/Science/301451_a_302780]
-
fără îndoială că fructele citrice preveneau boala. Lind și-a transcris munca sa în cuvinte, iar în 1753, a publicat-o în "Tratat asupra Scorbutului". Abia în 1795 Marina Britanică au adoptat lămâile sau limetele ca elemente standard pe mare. Căpitanul James Cook demonstrase și dovedise principiul avantajelor alimentelor proaspete și conservate, precum varza acră, prin călătoria sa și a echipajului său până în Hawaii și mai departe fără ca să piardă nici un om din cauza scorbutului. Pentru aceasta, i-a fost prezentată o
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
de către Amiralitatea Britanică. Deci Marina era la curent cu acest principiu. Costul aprovizionării navelor cu fructe proaspete era probabil factorul care cauzase întârzierea punerii în aplicare. Luxurile și proviziile ne-standard care nu erau furnizate de Amiralitate erau procurate de către căpitani. Numele de "antiscorbutic" era folosit în secolele XVIII și XIX ca termen general pentru acele alimente care preveneau scorbutul, deși nu se înțelegea motivul pentru care se întâmpla așa. Acestea includeau lămâile, limetele și portocalele. În 1907, Axel Holst și
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
Iancu coboară din munți cu ceată de lăncieri, până pe valea Mureșului, dar se izbește rapid de ostilitatea colonelului austriac August, comandantul cetății Alba Iulia. La această atitudine ostilă au contribuit rapoartele false ale fostului consilier militar al Legiunii Auraria Gemina, căpitanul austriac Ivanovici, dar și faptul că austriecii aflaseră de tratative duse de Iancu cu maghiarii și oferta lui Kossuth de a trece de partea revoluției ungare. Din acest motiv, a făcut calea întoarsă la Câmpeni. La 22 august 1849, o
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
tatăl generalului. Primul dintre cei doi frați, la fel ca unchiul său, se dedică carierei armelor participând la războiul ruso-austriaco-turc din anii 1787-1791. Faptele de arme în timpul luptelor contra austriecilor din 1788 i-au adus un deosebit prestigiu fiind numit căpitan în oastea de țară întocmită de voievodul Nicolae Mavrogheni și "[...]l-au îmbrăcat cu caftan roșu și i-au dat și un cal domnesc, înșelat, înfrânat[...]" (dintr-o carte domnească a lui Nicolae Mavrogheni din 1788, astăzi dispărută). Șerban Măgheriu
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
voievodul Nicolae Mavrogheni și "[...]l-au îmbrăcat cu caftan roșu și i-au dat și un cal domnesc, înșelat, înfrânat[...]" (dintr-o carte domnească a lui Nicolae Mavrogheni din 1788, astăzi dispărută). Șerban Măgheriu primește diverse funcții militare după război (căpitan de predați 1790, ceauș 1791, căpitan al plasei Amaradia 1795) fapt ce i-a adus unele facilități la plata diverselor dări către domnie astfel putând să rotunjească semnificativ averea familiei. De altfel, această stare materială bună, precum și urcarea în ierarhia
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
îmbrăcat cu caftan roșu și i-au dat și un cal domnesc, înșelat, înfrânat[...]" (dintr-o carte domnească a lui Nicolae Mavrogheni din 1788, astăzi dispărută). Șerban Măgheriu primește diverse funcții militare după război (căpitan de predați 1790, ceauș 1791, căpitan al plasei Amaradia 1795) fapt ce i-a adus unele facilități la plata diverselor dări către domnie astfel putând să rotunjească semnificativ averea familiei. De altfel, această stare materială bună, precum și urcarea în ierarhia socială a familiei Magheru, se evidențiază
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
familiei Magheru, se evidențiază prin ctitorirea bisericii din Bârzeiu la anul 1800. Edificiul de dimensiuni modeste, este ctitorit, așa cum rezultă din fotografiile pisaniei și a tabloului votiv al ctitorilor, de către Șerban Măgheriu împreună cu prima sa soție Sanda, popa Ion, fratele căpitanului și mama lor, protopopița Stanca. Din nefericire, astăzi, biserica nu mai există, surpându-se pe la începutul secolului XX. La puțin timp după construirea bisericii soția lui Șerban Magheru moare, iar în 1802 acesta se recăsătorește cu Ioana, fiica căpitanului Mihai
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
fratele căpitanului și mama lor, protopopița Stanca. Din nefericire, astăzi, biserica nu mai există, surpându-se pe la începutul secolului XX. La puțin timp după construirea bisericii soția lui Șerban Magheru moare, iar în 1802 acesta se recăsătorește cu Ioana, fiica căpitanului Mihai Zorilescu, văduva lui Radu Popescu din Logreștii-Moșteni (d. 1799). Cu noua soție înalță în anul 1805 o troiță de piatră în Zorilești iar un an mai târziu contribuie semnificativ la ridicarea bisericii de lemn "Sf. Nicolae" din Polovragi. În
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
contribuie semnificativ la ridicarea bisericii de lemn "Sf. Nicolae" din Polovragi. În august 1806 un corp expediționar turcesc sub comanda lui Bechir aga, nepotul lui Regep-pașa, pradă Oltenia arzând satul Bârzeiul și proprietățile Magherilor, însă sunt prinși și măcelăriți de căpitanul Șerban în apropierea satului Obârșia. Această faptă ia adus dregătoria de al doilea armaș. Propășirea materială și noua avansare în ierarhia boierească îl determină pe armașul Șerban ca să persevereze în generozitatea față de unele fundații religioase gorjene și în danii bogate
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
neobservate. Ion și Gheorghe Magheru îmbrățișează de mici cariera armelor, la îndemnul unchiului lor, de creșterea și educația cărora s-a și ocupat. Ion (Ioniță) Magheru, născut probabil în 1795, ajunge, chiar în preajma revoltei lui Tudor Vladimirescu, la rangul de căpitan al plasei Amaradia, la fel ca strămoșul său Șerban. Prin convingeri politice și legături de rudenie cu însuși inițiatorul revoltei, căpitanul Ion, contribuie la rebeliunea pandurilor, la început cu bani și mai apoi conducând personal un detașament de panduri. Căpitanul
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
și ocupat. Ion (Ioniță) Magheru, născut probabil în 1795, ajunge, chiar în preajma revoltei lui Tudor Vladimirescu, la rangul de căpitan al plasei Amaradia, la fel ca strămoșul său Șerban. Prin convingeri politice și legături de rudenie cu însuși inițiatorul revoltei, căpitanul Ion, contribuie la rebeliunea pandurilor, la început cu bani și mai apoi conducând personal un detașament de panduri. Căpitanul Ion antrenează în tragicele evenimente și pe fratele său mai mic, Gheorghe, în vârstă de numai 17 ani, pe care l-
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
căpitan al plasei Amaradia, la fel ca strămoșul său Șerban. Prin convingeri politice și legături de rudenie cu însuși inițiatorul revoltei, căpitanul Ion, contribuie la rebeliunea pandurilor, la început cu bani și mai apoi conducând personal un detașament de panduri. Căpitanul Ion antrenează în tragicele evenimente și pe fratele său mai mic, Gheorghe, în vârstă de numai 17 ani, pe care l-a pus sub ordinele unui anume căpitan Iordache Hristofi. Atitudinea căpitanului Ion Magheru lasă de dorit, căci, lăsat în
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
început cu bani și mai apoi conducând personal un detașament de panduri. Căpitanul Ion antrenează în tragicele evenimente și pe fratele său mai mic, Gheorghe, în vârstă de numai 17 ani, pe care l-a pus sub ordinele unui anume căpitan Iordache Hristofi. Atitudinea căpitanului Ion Magheru lasă de dorit, căci, lăsat în județ împreună cu vărul său Papa Vladimirescu, fratele slugerului Tudor, se țin împreună de silnicii și răzbunări contrar ordinelor date de conducătorul lor. După înfrângerea revoluției, Ion, împreună cu toată
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
mai apoi conducând personal un detașament de panduri. Căpitanul Ion antrenează în tragicele evenimente și pe fratele său mai mic, Gheorghe, în vârstă de numai 17 ani, pe care l-a pus sub ordinele unui anume căpitan Iordache Hristofi. Atitudinea căpitanului Ion Magheru lasă de dorit, căci, lăsat în județ împreună cu vărul său Papa Vladimirescu, fratele slugerului Tudor, se țin împreună de silnicii și răzbunări contrar ordinelor date de conducătorul lor. După înfrângerea revoluției, Ion, împreună cu toată familia sa, fuge la
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
în satul Galeș, la câțiva kilometri de oraș. În ciuda faptului că este chemat în țară insistent acesta refuză să se intoarcă, apoi, amenințat că va fi luat cu pandurii, își lasă familia în Transilvania și se întoarce fiind numit iarăși căpitan la plasei Amaradia. Evident că după întoarcerea sa încep procesele cu cei pe care îi jefuise în timpul răsmeliței și numai intervenția proteguitorului său, serdarul Constantin Bălteanu, l-a scăpat de justiția domnitorului. Punându-se cu sârg pe respectarea îndatoririlor, Ioniță
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]