16,546 matches
-
în lipide saturate sau lipide nesaturate, în funcție de structura detaliată a acizilor grași implicați. Toți atomii de carbon din lanțurile de acizi grași în lipidele saturate sunt legați la atomi de hidrogen, în timp ce în lipidele nesaturate, unii dintre acești atomi de carbon sunt legați prin legătură dublă, astfel aceste molecule conțin relativ mai puțini atomi de hidrogen decât un acid gras saturat de aceeași lungime. Lipidele nesaturate pot fi clasificate în lipide mononesaturate (o legătură dublă) sau polinesaturate (mai multe legături duble
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
ul este un compus de tip cluster a borului cu carbonul: Face parte din clasa boranilor avînd ca și aceștia structură poliedrică fiind similar clasificați în "closo-, nido-, arachno-, hipho-," etc. în funcție de repezentarea unui poliedru complet("closo-") sau a unuia căruia îi lipsesc una ("nido-"), două ("arachno-"), sau mai multe vertexuri
Carboran () [Corola-website/Science/317521_a_318850]
-
contracție duce la creșterea suficient de mare a temperaturii pentru a iniția o fază scurtă de fuziune a heliului, care durează mai puțin de 10% din durata de viață a unei stele. În stelele mai mici de opt mase solare, carbonul produs de fuziunea heliului nu fuzionează mai departe, iar steaua se răcește treptat, devenind o pitică albă. Piticele albe, dacă au o companioană apropiată, pot deveni apoi supernove de tip Ia. O stea mult mai mare, însă, poate crea temperaturi
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
iar steaua se răcește treptat, devenind o pitică albă. Piticele albe, dacă au o companioană apropiată, pot deveni apoi supernove de tip Ia. O stea mult mai mare, însă, poate crea temperaturi și presiuni suficiente pentru a determina declanșarea fuziunii carbonului în miez odată ce steaua începe să se contracte din nou la sfârșitul etapei de fuziune a heliului. Miezurile acestor stele masive ajung să aibă mai multe straturi pe măsură ce se acumulează nuclee atomice din ce în ce mai grele în centru. Stratul cel mai exterior
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
din ce în ce mai grele în centru. Stratul cel mai exterior rămâne din hidrogen gazos și înconjoară un strat de hidrogen care continuă să fuzioneze transformându-se în heliu; sub acest strat se află un alt strat de heliu care se transformă în carbon, și așa mai departe, până la miez fiind mai multe straturi în care fuzionează elemente din ce în ce mai grele. Pe parcursul evoluției unei stele atât de masive, ea trece prin mai multe etape în care fuziunea din miez încetează, și miezul se prăbușește până când
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
cel puțin douăzeci de conuri „parazitare”. Unele dintre ele au nume: „Tahe” (877 m), „Molo” (602 m), „Kadiendinae”, „Kubah” (1.648 m) și „Doro Api Toi”. Cele mai multe dintre aceste conuri parazitare au produs lavă bazaltică. Utilizarea tehnicii de datare cu carbon radioactiv a stabilit datele a trei erupții ale vulcanului Tambora, înainte de erupția din 1815. Magnitudinea acestor erupții este necunoscută. Datele estimate sunt: anul 3910 î.Hr. ± 200 ani, 3050 î.Hr. și 740 d.Hr. ± 150 de ani. Ele au fost toate
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
evrei din Germania după 1933 a dus la dezvoltarea industriei locale și la creșterea numărului locuitorilor. În anii 1930 au luat ființă în localitatea mai multe întreprinderi care au furnizat locuri de muncă: fabrică „Paka” care producea etanol, bioxid de carbon și drojdie de gatit, tipografia Levin-Epstein, fabrica „Shamnun” de ulei și săpun, fabrica „Hashiryon” care producea șabloane de metal pentru construcții, cuie și sârme de metal, fabrica de bere „Kabir” În 1936 a primit statutul de „consiliu local”, iar după
Bat Yam () [Corola-website/Science/321822_a_323151]
-
prezisese posibilă distrugere a Florinei. Odată cu recuperarea să, începe o criză care implică planetele Sark, Florina și Trântor. Originar de pe Pământ, Rik descoperise că soarele Florinei este pe punctul de a se transformă în nova deoarece a fost alimentat cu carbon de un "curent al spațiului". Astfel, se află că lungimea de unda specială emisă de soarele Florinei a cauzat creșterea kyrtului de foarte bună calitate pe această planetă și nu a permis cultivarea lui altundeva (există extrem de puține stelele pe
Curenții spațiului () [Corola-website/Science/321429_a_322758]
-
și mereu surprinzătoare. Ideea "curenților spațiului" care duc la explozia stelelor este creativă, dar a fost discreditata de descoperirile științei moderne în deceniile care au urmat publicării românului. Există două tipuri de fuziune stelara, una care implică prezenta atomilor de carbon pe post de catalizator și alta care implică reacția proton-proton. Aceste procese depind doar de dimensiunea și temperatura stelei, doar stelele gigante folosind ciclul carbonului. La ora actuală, se considera că stelele care au planete locuibile nu pot deveni nove
Curenții spațiului () [Corola-website/Science/321429_a_322758]
-
urmat publicării românului. Există două tipuri de fuziune stelara, una care implică prezenta atomilor de carbon pe post de catalizator și alta care implică reacția proton-proton. Aceste procese depind doar de dimensiunea și temperatura stelei, doar stelele gigante folosind ciclul carbonului. La ora actuală, se considera că stelele care au planete locuibile nu pot deveni nove, dar vor deveni gigante roșii la sfârșitul perioadei lor de viață.
Curenții spațiului () [Corola-website/Science/321429_a_322758]
-
austriac Viktor Schauberger, bazată pe principiul și forța imploziei. Cele două modele Repulsin A și B, funcționau pe o separare a apei prin centrifugare, în mijloc sub acțiunea forței centripete ajungând oxigenul, iar spre margine sub acțiunea forței centrifuge, ajungea carbonul. Video
Programul spațial nazist () [Corola-website/Science/321494_a_322823]
-
componente: După principiul de funcționare, există mai multe tipuri de arbalete: Arbaletele cu sandouri sunt cele mai populare. Primii care le-au folosit au fost scufundătorii din Tahiti. <br/br>Țeava este fabricată din material plastic ranforsat sau fibre de carbon și poate avea diametrul de 20, 25 sau 28 mm. <br/br>În funcție de forța necesară și de mărimea harponului, se folosesc arbalete cu un număr mai mic sau mai mare de sandouri. Pentru pești mici se folosește o singură pereche
Vânătoare subacvatică () [Corola-website/Science/316475_a_317804]
-
prevăzute în interiorul țevii cu un cilindru cu piston, în care un gaz comprimat într-o mică butelie pătrunde cu forță împingând harponul. Butelia are capacitatea de 0,4...1l și pot fi schimbate după golire. Gazele folosite sunt dioxid de carbon sau aer comprimat. Eliberarea gazului din butelie se face în mai multe etape, astfel că o singură încărcătură poate asigura 10...30 de lansări. <br/br>Arbaletele cu gaz comprimat au o mare putere de lansare a harponului la distanțe
Vânătoare subacvatică () [Corola-website/Science/316475_a_317804]
-
a respira, fără a abandona arbaleta sau harponul. Majoritatea arbaletelor sunt prevăzute cu un dispozitiv care permite desprinderea firului pentru abandonarea harponului în caz de urgență. Este o vergea ce are un vârf ascuțit, fabricată din oțel inoxidabil, fibre de carbon, elastică și rezistentă și legată de arbaletă cu un fir subțire. <br/br>Lungimea și diametrul harpoanelor depinde de mărimea peștilor ce se vânează. Pentru pești mici se folosesc harpoane cu diametrul de 5 mm și de lungime mică, iar
Vânătoare subacvatică () [Corola-website/Science/316475_a_317804]
-
pentru producția de automobile, mai ales în Europa ale cărei eforturi sunt concentrate pe scena marii conflagrații mondiale. Apar așa-numitele "motoare gazogene" care le înlocuiesc, pentru o perioadă, pe cele cu benzină. Acestea se bazează pe explozia monoxidului de carbon în prezența oxigenului. Astfel, în Franța aflată sub ocupație nazistă, Panhard realizează peste 130.000 de automobile bazate pe acest sistem. Convinși de necesitatea intrării în război, americanii proiectează un vehicul capabil să se deplaseze pe orice teren și astfel
Istoria automobilului () [Corola-website/Science/322394_a_323723]
-
un acumulatori în care un anod litiu este cuplat electrochimic la oxigenul atmosferic printr-un catod de aer. În timpul descărcării, cationii de litiu de la anod trec printr-un electrolit și se combină cu oxigenul la catod (de obicei alcătuit din carbon poros) pentru a forma oxid sau peroxid de litiu, care se introduce în catod; fluxul de electroni de la anod la catod printr-un circuit de încărcare. Acumulatorii litiu-aer au o densitate de energie mai mare decât bateriile litiu-ion din cauza catodului
Acumulator litiu-aer () [Corola-website/Science/322427_a_323756]
-
sunt o colecție de aproximativ 70 de manuscrise despre care se presupune că au fost găsite într-o peșteră în Iordania, cândva între 2005 și 2007. Testele metalurgice inițiale, precum și datarea cu carbon a unei bucăți de piele găsite împreună cu colecția, indică faptul că vechimea cărților este de aproximativ 2000 de ani. Dacă se confirmă că sunt autentice, aceste manuscrise ar putea fi cea mai importantă descoperire arheologică de la Manuscrisele de la Marea Moartă
Manuscrisele de plumb din Iordania () [Corola-website/Science/322467_a_323796]
-
biserică, grup catalogat ca fiind comunist și terorist de către guvern. Participă în aceea seară la o întâlnire secretă organizată a acestui grup. Membrii grupului ascultă un seminar plin de idei radicale. De exemplu, extratereștrii sunt acuzați pentru creșterea dioxidului de carbon și a emisiilor de metan din atmosferă: „"Ei transformă atmosfera noastră în atmosfera lor!”" Cu ajutorul colaboratorilor umani etichetați trădători de către acest grup, extratereștrii, de asemenea, sunt responsabili pentru epuizarea atât de rapidă a resurselor planetei (așa cum este de fapt și
They Live () [Corola-website/Science/325469_a_326798]
-
cade pe lamă., dar nu există dovezi care să susțină aceste afirmații. O echipă de cercetare din Germania în 2006 a publicat un raport despre faptul că într-o lamă de oțel forjat de Damasc s-au găsit nanotuburi de carbon. Publicate în "National Geographic" și în "New York Times". Deși oțelurile moderne depășesc aceste săbii, reacțiile chimice microscopice în procesul de producție puteau să fi conferit lamelor pentru timpul lor proprietăți extraordinare. Unii experți se așteaptă să descopere mai multe nanotuburi
Oțel de Damasc () [Corola-website/Science/325896_a_327225]
-
hidroliză, obținându-se acid fosforos și acid clorhidric prin, după reacția: Prin reacția dintre clorul gazos și triclorura de fosfor se obține pentaclorura de fosfor, o substanță solidă alb-gălbuie. Triclorura de fosfor dizolvă fosforul și se dizolvă în sulfură de carbon. Triclorura de fosfor se prepară prin arderea fosforului alb într-un curent de clor. Experiența se realizează numai sub nișă, după reacția: Reacția mai poate fi scrisă și astfel: Purificarea substanței se poate face prin distilare fracționată. Triclorura de fosfor
Triclorură de fosfor () [Corola-website/Science/325989_a_327318]
-
Tetraclorura de carbon (cunoscut în chimia organică și sub numele de tetraclorometan) este o sare a carbonului cu acidului clorhidric cu formulă chimică CCl. Se obține direct prin combinarea sulfurii de carbon cu clor în prezența pentaclorurii de stibiu drept catalizator: La origine
Tetraclorură de carbon () [Corola-website/Science/325988_a_327317]
-
Tetraclorura de carbon (cunoscut în chimia organică și sub numele de tetraclorometan) este o sare a carbonului cu acidului clorhidric cu formulă chimică CCl. Se obține direct prin combinarea sulfurii de carbon cu clor în prezența pentaclorurii de stibiu drept catalizator: La origine, compusul a fost sintetizat de chimistul francez Henri Victor Regnault în 1839, în urma reacției
Tetraclorură de carbon () [Corola-website/Science/325988_a_327317]
-
Tetraclorura de carbon (cunoscut în chimia organică și sub numele de tetraclorometan) este o sare a carbonului cu acidului clorhidric cu formulă chimică CCl. Se obține direct prin combinarea sulfurii de carbon cu clor în prezența pentaclorurii de stibiu drept catalizator: La origine, compusul a fost sintetizat de chimistul francez Henri Victor Regnault în 1839, în urma reacției dintre cloroform și clor, dar astăzi se obține în principal în urmă reacției de tetraclorurare
Tetraclorură de carbon () [Corola-website/Science/325988_a_327317]
-
de stibiu drept catalizator: La origine, compusul a fost sintetizat de chimistul francez Henri Victor Regnault în 1839, în urma reacției dintre cloroform și clor, dar astăzi se obține în principal în urmă reacției de tetraclorurare fotochimica a metanului: Tetraclorura de carbon este un lichid incolor, cu miros caracteristic, neinflamabil, volatil care prin piroliza generează fosgen. Actualmente este în general recunoscută ca fiind deosebit de toxică, utilizarea sa fiind din ce in ce mai restrânsă că solvent, agent de curățire, etc. Tetraclorura de carbon se absoarbe pe
Tetraclorură de carbon () [Corola-website/Science/325988_a_327317]
-
metanului: Tetraclorura de carbon este un lichid incolor, cu miros caracteristic, neinflamabil, volatil care prin piroliza generează fosgen. Actualmente este în general recunoscută ca fiind deosebit de toxică, utilizarea sa fiind din ce in ce mai restrânsă că solvent, agent de curățire, etc. Tetraclorura de carbon se absoarbe pe toate căile uzuale de expunere: - respiratorie - trancutanata - mai rar digestiva Datorită faptului că este liposolubila se depozitează în țesutul adipos, ficat și rinichi. Eliminarea se realizează predominant pe cale pulmonară (50-80%), 4% sub formă de dioxid de carbon
Tetraclorură de carbon () [Corola-website/Science/325988_a_327317]