17,991 matches
-
mâna lui Charles Wolcott Balestier, un tânăr american prietenos și energic, care abordase relativ noua meserie de agent literar la Londra. Îl simpatiza și avea Încredere În el, Încântat să scape de sordida povară a negocierilor financiare. — Când? Și unde? fură următoarele lui Întrebări. Vom da primul spectacol la Grădina de Iarnă din Southport, În ianuarie, veni răspunsul. Euforia lui Henry se mai desumflă. — Abia la anul? — Avem nevoie de timp. La o piesă nouă sunt multe de făcut, o să vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
femeilor. — Fii serioasă, Fenimore, nu e adevărat, protestă el. Recunosc că doamna St George e un tiran. Dar ai putea la fel de bine să spui că e o calomnie la adresa bărbaților. Gândește-te la trădarea prin care St George i-o fură pe fată protejatului lui, după moartea soției. — Dar este influențat de materialismul soției lui. Iar la sfârșit, fata e la fel de rea. N-are rost să protestezi, Henry, morala povestirii e limpede: pe femei nu le interesează decât să-și asigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
premieră. Schimbătoarea, disperata, blestemata Paula Tanqueray constituia un rol excepțional, care Îi oferi dnei Patrick Campbell, susținută abil de Alexander În rolul soțului devotat, șansa de a demonstra că era o mare actriță. Publicul era vrăjit și aplauzele de la sfârșit fură furtunoase. Henry nu se mai aflase niciodată Într-o sală În care sentimentul „succesului“ să fie atât de palpabil - aproape fizic, ca o aromă puternică, adusă de la un bachet cu mâncăruri delicioase. O inspiră flămând, căci Îi trezea apetitul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
oribilitate... dar atât de Îndepărtată, că era greu să-ți mai stârnească vreun sentiment. Coloana „Poliției“ conținea articole infinit mai banale, dar de un mult mai ridicat interes uman. La tribunalul din Marylebone, o femeie elegant Îmbrăcată era acuzată că furase umbrelele altor două doamne, În timp ce erau ocupate În confesionalele din bisericile romano-catolice din West End. La Clerkenwell, Ernest Henry Peckham, În vârstă de 33 ani, funcționar, era acuzat de comportament indecent pe strada St Paul, joi dimineață. Martore, două fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dar simți cum sala Își Încordează atenția, captivată de scenele de final. Când Marion Terry, rămasă pe scenă, cu speranțele spulberate la fel de iute cum se născuseră, Își lipi semnificativ fața de stâlpul verandei și cortina căzu la sfârșitul actului, aplauzele fură prea spontane și prea puternice pentru a fi atribuite numărului mare de prieteni ai autorului printre spectatori. — Nu-i așa că a fost grozav!? Îi spuse Florence Bell la ureche, bătând energic din palme. — Grozav, aprobă Elizabeth. Ce păcat că Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scurtă vreme după aceea, arestat pentru sodomie și comportment indecent. Opinia publică se Întoarse categoric și agresiv Împotriva sa. Anglia mic-burgheză era dornică să se răzbune pentru deceniile de când Îndura spiritele tăioase și anatemele estetice ale lui Wilde și puțini fură cei dispuși să Îi mai ia apărarea acum, sau să se lase văzuți ca susținători ai operei lui. Wyndham suspendă Soțul ideal la mijlocul lui aprilie, În timp ce Alexander scotea numele lui Wilde de pe afișele și reclamele la Importanța de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întunecându-i orizontul cu enormitatea și vulgaritatea sa. A devenit pur și simplu o imensitate sonoră, bâzâitul smintit al unui milion de jurnale și zarva iresponsabilă a zece milioane de guri bârfitoare. Plăcutului sentiment al muncii Împlinite i-a fost furată toată dulceața, toată intimitatea, toată solemnitatea. Frenezia americană a fost, desigur, cea mai zgomotoasă, scoțând parcă la iveală dovezi monstruoase de dezorganizare; s-ar spune că ea l-a prezentat unui continent cu șaptezeci de milioane de locuitori ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mult aștepți la altar, a visului mireasă, Ideal de frumusețe într-un spațiu ireal, Plângi o mângâiere, poate o durere Plângi tu fericirea, în cinstea ta lacrimile celorlalți, Și te plângi pe tine, petalele-ți una câte una. Ți-au furat cununa Soarele și Luna E mai bine așa, ești frumoasă simplă Simplitatea ta-i aleasă, de crăiasă. Tu ești migală, nu poți fi simplă./ În delir și tremur dulce de prigoană Viața merge, steaua cade, nebunia nu mai contenește, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
atinge ușor Vise de dor, vise de agonie. Noaptea-i pustie Când zâmbetul tău e aproape Murmur de noapte, Șoapte de noapte, E treaz trupul de extaz, Trupul e lin, Lumina cade dulce, De tine aminte-mi aduce, Însă mă fură departe un gând Departe de tine, de lângă tine. Acum îmi simt pleoapele ușoare. De trudă și de dor. Nu pleca, stai lângă mine ușor Să-ți simt lipsa mult mai bine. Îmi fuge sufletul mai liber Și eu sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spus măcar un cuvânt la plecare, Ai fi putut realiza că nicăieri, Oriunde mergi în lumea asta mare Nu vei găsi nimic mai bun de te hotărăști să te oprești. Așa ai fi putut rămâne aici, cu mine, Să te fure vraja mea, Să-ți fie drag și cald și să te simți și plin La gândul că vei pleca un mâine, Numai așa ai fi fost fericit pe deplin. Dar dacă tot ai plecat spre alte zări Ți-ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
peste hrana sa până când aceasta se transformă într-un inel fermecat. Și inelul începu să se rostogolească până ce se izbi de un copac vrăjit, înflorit. Prințul luă și sorbi, la povața lupului, din flori și își potoli setea. Petalele îi fură hrană ce îl unse la inimă de fragede și bune ce erau. Merseseră ei ce mai merseseră și în cale le apăru o fată preafrumoasă care îi întâmpină. Prințul îi răspunse respectuos la salut și o întrebă dacă nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
logodnă și rugând lupul să-i facă și lui un inel la fel, își puse și sieși semnul sfânt. Încât cei doi fură binecuvântați și de lupul negru. Nuci nu terminară bine micuța ceremonie, că un balaur intră pe geam, fură fata și nevăzut se făcu. Prințul se chinui foarte tare, însă, nepierzând timp, începu să-și lucreze o sabie impecabilă. Reuși acest lucru și porni numai decât în căutarea fetei Găsind balaurul se luptă cu el, îl învinse și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a căzut din ochi ruina, Unde mi-am lăsat podoaba, unde mi-am pierdut merinda? Unde duce mutul capra, unde s-a pierdut insecta, Arde creanga, arde luna, arde troscul sub picior, Unde mi-am lăsat podoaba, cine mi-a furat cununa, Cum de s-au furat pe cer Soarele și Luna? Vine ziua Trece noaptea Singurătatea cade lin, Curcubeul strălucește Dincolo de cer senin, Soba arde lemne domol Și căldura răbufnește, Cerul mi-a furat cununa, Piatra rece s-a închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mi-am lăsat podoaba, unde mi-am pierdut merinda? Unde duce mutul capra, unde s-a pierdut insecta, Arde creanga, arde luna, arde troscul sub picior, Unde mi-am lăsat podoaba, cine mi-a furat cununa, Cum de s-au furat pe cer Soarele și Luna? Vine ziua Trece noaptea Singurătatea cade lin, Curcubeul strălucește Dincolo de cer senin, Soba arde lemne domol Și căldura răbufnește, Cerul mi-a furat cununa, Piatra rece s-a închis, Creanga mi-a furat cununa. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
am lăsat podoaba, cine mi-a furat cununa, Cum de s-au furat pe cer Soarele și Luna? Vine ziua Trece noaptea Singurătatea cade lin, Curcubeul strălucește Dincolo de cer senin, Soba arde lemne domol Și căldura răbufnește, Cerul mi-a furat cununa, Piatra rece s-a închis, Creanga mi-a furat cununa. Cine oare, cine oare Cine mi-a văzut podoaba? Să pătrund aerul de mister ce te înconjoară ca un fum de țigară ofilit. Mă rog la rugul crucii tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
s-au furat pe cer Soarele și Luna? Vine ziua Trece noaptea Singurătatea cade lin, Curcubeul strălucește Dincolo de cer senin, Soba arde lemne domol Și căldura răbufnește, Cerul mi-a furat cununa, Piatra rece s-a închis, Creanga mi-a furat cununa. Cine oare, cine oare Cine mi-a văzut podoaba? Să pătrund aerul de mister ce te înconjoară ca un fum de țigară ofilit. Mă rog la rugul crucii tale. Aerul își schimbase mirosul și în textura sa era impregnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plină de tot felul de insecte și de tot soiul de înflorite flori. Nu le văzurăți? Pe unde s-au dus? Nu ne spuse nimeni să plecăm în sus, ci noi singuri decisem să o facem. Și unde credeți că furăm? Piticile și curatele stele puncte erau și când ieșirăm la ele. Stăteau calme și liniștite într-o continuă stare privilegiată, căci ele stelele cerului erau, cusute cu platină fir erau și puse pe întunecata pânză nocturnă pentru înveselirea noastră, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îmi sărută mâna. Privii elegant o clipă în jos, așa cum făceam pentru a lăsa o impresie bună despre educația mea. Și reușii, pentru că invitându-și musafirii să se simtă ca la ei acasă, îmi ceru onoarea unui dans. Ulterior îl furai pe Angi, care părea că se simte prea bine în compania Améliei (ce nume urât) pe ring. Și deși totul începu răutăcios, în brațele lui Angi mă simțeam atât de bine, totul trecu și nu puteam să nu -mi facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Angi nu băgă de seamă, Amélie mă privea cu reproș: Și dacă se întâmpla ca Angi să o surprindă țintuindu-ne cu privirea, se prefăcea că se uită în gol. Și tot așa era atmosfera, când era pace. Căci mai fură dăți când între toți existau reproșuri, ieșeau la iveală frustrări mai vechi, cum ar fi de pildă între Françoise și Eduard. Și astfel investii bine, încheie el o conversație despre afaceri. Măcar atât ai putut și tu să faci, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
că a fost frumos. Iată că vine Adi! Ce fac frumoasele mele? Adi, ce plăcere să te revăd. Plăcerea e a mea, spuse, sărutându-mi galant mâna. Dar haideți și voi la dans, nu stați aici singurele. Să nu vă fure cineva. Ai suferi și mult în acest caz, nu? îl iscodi Emilie. Și pe la club mergeam de câte ori lectura nu-mi părea un remediu suficient pentru acea tristețe ce mă cuprindea când mă gândeam la Angi. Amélie aflase că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lui fierbinți erau în același timp fermecătoare. Noi ne zâmbeam neîncetat. Nu mai conteneam să ne privim, să ne iubim! El era într-un costum negru, eu fiind îmbrăcată într-o rochie frumoasă cum nu mai văzusem. Verighetele din aur fură simbolul iubirii noastre, iar noi plecaserăm departe, undeva unde nu existau probleme și nici griji. Plecaserăm în propriul nostru paradis, unde el să fie Soare, eu Lună și să trăim împreună noapte de noapte și zi de zi. 7 iulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o maturitatea într-o armonie și o înțelegere de invidiat. Apoi începură cu toții să moară unul câte unul. Afară era furtună. Durerea trecu imediat și nu-și mai aminti de ea până în acea seară. Câți mai rămaseră din familie îi fură apropiați. Ținuse la toți. Tex îi fusese mentor. În clipa morții îl rugă pe Doru să îl găsească și să aibă grijă de Alex, fratele său. Era același Alex. Dumnezeu știe ce face. O cabană. Totul se vedea din elicopter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
depășit toate limitele, am trecut dincolo de toate, prinzând o viteză extraordinară, în nimic). Taci! Nu-i rosti numele. Zi-i omul ăla, persoana respectivă, individul în cauză, oricum, dar nu pe nume. Unei soții: Să lămurim ceva: eu nu-ți fur bărbatul, de când ne-am întâlnit nu te-a mai atins, el e al meu. (căsnicia catolică e sacră, și până la moarte). E vorba de puritatea ta. Ce depinde și de el adulterul său punând capăt căsniciei. Te poți recăsători ) N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
simțind aceeași libertate, și în acest fel de dragoste o continuare a primului, respect, libertate și intimitate, care însă era acum mai senzual. Apoi ne dădurăm drumul amețind și trezindu-ne după ce, mult mai târziu, delirasem de plăcere. Ce urmă fură zorii ca o trezire lentă, și noi ne ignoram iubindu-ne, fără a fi atenți, și odihnindu-ne. El făcu, după mai multă lenevire pe canapea, cafea, și lenevia continuă. Mă hotărâi apoi să mă îmbrac, iar el mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
micul dejun și te tratează ca pe logodnica ce trebuie impresionată, sau când fugi de el, căci vrea să-ți facă mozol și când te prinde te cruță, dar îi faci tu lui, și pe urmă te prinde și-ți fură un sărut, însă așa cum îți place ție. · Furtuna s-a oprit. Acum a ieșit soarele. Furtuna s-a oprit târziu în noapte. Și noaptea a rămas goală și pustie și îmi era mai frig ca oricând. Și dimineața a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]