17,002 matches
-
fraudare a fiscului etc. În loc să folosească aceste cunoștințe pentru a distinge lucrurile și a-și da seama că astfel de întâmplări nu pot afecta întreaga clasă politică, i cedează euristicii disponibilității și concluzionează greșit că oamenii politici sunt „putrezi”. Și jurnaliștii? Anchetatorii din cadrul redacțiilor marilor ziare au informații foarte detaliate legate de aceste scandaluri. Întreaga zi le este ocupată de obținerea de documente, reconstituirea lor, telefoane către cei implicați etc. Însă, în ciuda practicii pe care o au, sunt și ei oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
produsului. În fața anumitor stimuli, e dificil să nu ne gândim la ce am trăit la un moment dat. Autorii acestor studii au arătat totuși că e posibil să rezistăm la un astfel de efect dacă ne punem în pielea unui jurnalist al unui ziar de critică publicitară. Imaginați-vă că trebuie să scrieți un articol despre această reclamă într-un ziar de specialitate și sunteți imunizat contra acestui tip de efect. Pentru mai multe informații Baumgartner, H., Sujan, M., Bettman, J.
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
perspectiva unei întâlniri istorice. Montajul imaginilor și a vocii în off a făcut adesea să pară că este vorba despre meciul meciurilor: un duel între doi jucători excepționali, care vor încerca să câștige confruntarea și să-și arate talentul. Talentul jurnalistului este cu siguranță de netăgăduit: reușește să dea impresia unei confruntări epocale și să stârnească curiozitatea telespectatorului. Însă apoi vine meciul și cum în orice meci de fotbal sunt timpi morți, driblinguri ratate, incertitudine legată de rezultatul final și adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Failure to detect mismatches between intention and outcome in a simple decision task”, Science, 310, pp. 117-118. Capitolul 5 Reacțiile epidermice Cuprins 55. De ce preferați să priviți telejurnalul de pe canalul 1? Culorile și percepția timpului 56. De ce nu suportați ca jurnalistul să îi taie vorba invitatului său? Inferențele semantice și întreruperea cuvântului 57. De ce aveți impresia că acest prezentator de televiziune este sale tete? Tendința primei impresii 58. De ce Domnul X pare atât de credibil când vorbește despre contra-spionaj? Vocile grave
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
se adresează profund afectului nostru: creează emoții, care sunt atât de imediate și de intense că ating o parte a ființei noastre, una instinctivă și irațională, departe de spiritul cartezian care ar trebui să ne anime atunci când primim informația. Renumitul jurnalist și analist politic Christine Ockrent a mărturisit într-o zi: „Televiziunea este un mijloc media destul de brut, care a privilegiat mereu emoția” Felul în care este folosită imaginea (pentru atragerea telespectatorului suficient de mult ca acesta să memoreze reclamele) este
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
pare să fie și situația telejurnalului de pe canalul 1. Pentru mai multe informații Gorn, G. et al. (2004), „Waiting for the Web: How screen color affects time perception”, Journal of Marketing Research, 41, pp. 215-225. 56. De ce nu suportați ca jurnalistul să îi taie vorba invitatului său? Inferențele semantice și întreruperea cuvântului Unii jurnaliști au frecvent obiceiul de a-și întrerupe invitații. Procedează bine sau nu? În orice caz, provoacă o oarecare enervare venită din dificultatea de a urmări discursul, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Gorn, G. et al. (2004), „Waiting for the Web: How screen color affects time perception”, Journal of Marketing Research, 41, pp. 215-225. 56. De ce nu suportați ca jurnalistul să îi taie vorba invitatului său? Inferențele semantice și întreruperea cuvântului Unii jurnaliști au frecvent obiceiul de a-și întrerupe invitații. Procedează bine sau nu? În orice caz, provoacă o oarecare enervare venită din dificultatea de a urmări discursul, chiar o oboseală mentală. Exemplele nu lipsesc. Unul dintre ele este prezentatorul Marc-Olivier Fogiel
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
lui Paul Wermus nu era altceva decât o „întrerupere a cuvântului” organizată, în care nu se putea auzi o frază întreagă în toată emisiunea. În general, pe canalele TV din întreaga lume, întreruperea discursului este unul dintre sporturile favorite ale jurnaliștilor din platou, care nu poate să nu provoace o oarecare enervare publicului. De ce este atât de dezagreabil? Se pare că creierului uman nu îi plac întreruperile într-un discurs, pentru că încearcă, în permanență, să anticipeze sfârșitul unei fraze, pornind de la
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
with data on the validity of questionnaire measures”, Journal of Personality, 32, pp. 459-479. Index A cumpărături impulsive aderare afecte pozitive arii vizuale asociative primare amorsare cognitivă amigdală cerebrală antropomorfism abordare așa-zis centrală a informației periferică atitudinile non-verbale ale jurnalistului auto-eficiență B Tendință/fenomen de afirmare de asimilare de endogrup de optimism de alegere primei impresii C capacitate de memorare caractere sexuale secundare alegere oarbă câmp vizual condiționare asociativă confabulare congruență program publicitate continuum biologic între plăcere și durere cortex
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
complet străine pentru occidentali, Transilvania și Principatele Române au devenit cu-noscute după izbucnirea Războiului Crimeei, în 1850, când erau considerate mărul discordiei dintre turci, ruși și austro-ungari. Astfel s-a născut interesul pentru acest tărâm îndepărtat și primitiv, vizitat de jurnaliștii vestici din curiozitate și din dorința de a cunoaște și descrie locuri exotice. Una dintre primele mărturii despre Transilvania este un articol cu titlul ,,The Wallachs in Transylvania", publicat în Frazer's Magazine în noiembrie 1850. Este un articol bine
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
potcoava Carpaților 86. Atât în articole, cât și în roman, Transilvania este surprinsă ca un tărâm la marginea lumii, unde orice este posibil, spre deosebire de lumea din centrul și vestul Europei, în care modernitatea și civilizația erau pregnante. La fel ca jurnaliștii, Stoker accentuează "diferențele extreme dintre Vest și Est, dintre Anglia civilizată și Transilvania primitivă, dintre raționalism și superstiție, dintre progres și stagnare"87. Acesta ar putea fi unul din motivele pentru care Dracula apare ca aparținând unei alte rase, la
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
mai înalt, fără exigența diplomei (teoretic, bacalaureat + 4 ani de facultate, în timp ce majoritatea nu au diplome superioare, Moulin, 1992). În plus, sunt asociate profesiilor din domeniul "informării, artei și spectacolelor". "Profesii în domeniul informării, artei și spectacolelor" (recensământ din 1990) jurnaliști, secretari de redacție (29 000); autori literari, dialoghiști, scenariști (6 000); bibliotecari, arhivari, conservatori (12 000); cadre din presă, editare, audiovizual și spectacole (11 000); cadre artistice din spectacole (6 000); cadre tehnice din realizarea spectacolelor live și audiovizuale (9
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cuvânt al creatorilor pe lângă colecționari și muzee; editorii de cărți, aflați la granița dintre lumea eco-nomică și lumea simbolică, sunt conștienți de funcția pe care o monopolizează, de valorizare a muncii autorului; nu ezită să-și aroge alura unor "dive"; jurnaliștii sunt conștienți de puterea lor de a face sau desface notorietăți și de a legitima unele semnături; prin stăpânirea scriiturii sau a imaginii catodice și difuzarea lor masivă, tendința lor este de a considera că sunt intelectuali ai "penei", uneori
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
atunci, această problemă a fost mult aprofundată de sociologia anglo-saxonă a profesiilor (cf. Dubar și Tripier, 1998, Heinich, 1991, pp. 34-35), care a studiat cele mai suple forme de activități (hoț, delincvent...) și pe cele mai structurate (medici, profesori, juriști, jurnaliști etc.). Criteriile profesionalizării sunt următoarele: existența unei structuri asociative care permite impunerea anumitor reguli interne și afirmarea unei autonomii în raport cu eventualele presiuni străine; dezvoltarea unei expertize, a competențelor specifice, care necesită adesea organizarea unui învățământ îndelungat și sistematic și, deci
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de muzeu (Octobre, 1999, și Heinich, 2002, pp. 18-42) erau simpli cunoscători și iubitori de artă care, grupați în societăți de prieteni, au inventat treptat o meserie și au reușit să organizeze, împreună cu autoritățile publice, drepturile de intrare în profesie; jurnaliștii, care s-au dotat și ei, treptat, cu sindicate, apoi cu reguli deontologice și, în fine, cu o definiție înscrisă în lege (1935) ce separă clar amatorii ocazionali de profesioniștii ce desfășoară o activitate regulată. Remiterea anuală a unei legitimații
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Editorilor de Muzică), dispun de un corp de inspectori repartizați în spațiul național pentru a strânge drepturile de autor (Pontier et alii, 1996, p. 181); ordinele profesionale reglează integrarea în corpurile închise ale arhitecților și evaluatorilor; comisiile, precum cele ale jurnaliștilor, au ca misiune să controleze drepturile de intrare în profesie și să impună o deontologie; școlile de aplicație, care recrutează prin concursuri naționale (Școala Națională de Patrimoniu); asociațiile profesionale, ca AICA (Asociația Internațională a Criticilor de Artă), care reunește din
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Becker din Outsiders (1985) arată că muzicienii de jazz se autodefinesc prin opoziție cu plebea, denumire devalorizantă care desemnează ansamblul muzicienilor care se grăbesc să răspundă cerințelor publicului. Această rezistență se înscrie în tradiția lui Voltaire, care-i disprețuia pe jurnaliști, acești reprezentanți ai "scriiturii industriale". Ea se prelungește astăzi în modul în care Bourdieu critică media sau în voința de a organiza o corporație internațională a intelectualilor, în cadrul căreia artiștii ar ajunge să joace un rol important (cf. Pierre Bourdieu
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pp. 17-18). Fiecărui tip de bun îi corespund întotdeauna mai multe piețe segmentate: în industriile culturale, intermediarii sunt difuzori de masă integrați în grupuri mari; în pictura istorică, sunt experți, instituții și funcționari ministeriali; în producția contemporană, îi găsim pe jurnaliști, animatori, mediatori de tot felul, "comunicatori". La rândul lor, artiștii, chiar dacă sunt în luptă pentru a-și impune producțiile, care sunt tot atâtea "viziuni ale lumii", nu se implică direct în înfruntare: lupta este simbolică și mai ales sistematic mediatizată
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în societate". Luc Boltanski și Laurent Thévenot, 1991, p. 11. Economism Se poate estima că logica economică este omniprezentă în principiul generalizat al "distincției", care acoperă explicația acțiunilor în câmp, scopul fiecărui producător cultural (intelectual, om de știință, artist, scriitor, jurnalist, critic de artă) fiind să obțină monopolul legitimității și al instanțelor de legitimare. Ideea că trebuie să se distingă întotdeauna, să se diferențieze, să inoveze amintește crezul teoriei economice, care merge de la Veblen (1899) la Schumpeter. Acest punct de vedere
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
public modern preocupat de cîteva chestiuni fundamentale privind interacțiunea practică și discursivă: semnificare/vs/comunicare, cod/vs/mesaj, cunoaștere/vs/acțiune, verbal/ vs/non verbal. Avem în primul rînd în vedere studenții la comunicare, teatru, filosofie, litere, limbi străine și jurnaliștii, artiștii, intelectualii acestui sfîrșit de secol dornici să situeze evenimentele și să se situeze într-o hartă actualizată a epocii, conștientizînd însă faptul că harta (semiotică) nu este teritoriul, ci reprezintă doar o cale (regală am putea spune parafrazîndu-l pe
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și spectacularizării și * dezvoltarea comunicării de întreprindere (publică și privată) implicînd de asemenea filtrarea și "organizarea" evenimentelor ce urmează să fie difuzate. Or, într-o "societate a aparențelor", a "teledemocrației" ce se substituie formelor clasice de deliberare și reprezentare, rolul jurnalistului continuă să fie cel de promotor al misiunii de servicii publice, de mediator al forumului democratic (B. Dagenais & F. Sauvageau, 1996: 144-145). A existat tentația de a asimila cultura "postdatoriei" (Gilles Lipovetsky) cu un grad zero al valorilor, apoteoză a
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mediatică datorată liberalizării prețurilor, crizei econo-mice generalizate. Presa se orientează mai mult spre prezent: încearcă să explice tendințele și modelele tranziției, să reflecteze asupra statutului său social (este perioada dezbaterilor privind utilitatea unei legi a presei, a codului deontologic al jurnaliștilor). Această perioadă este marcată de diminuarea dramatică a tirajelor (datorată crizei economice și pierderii credibilității): "Adevărul" scade la 1.537.000 exemplare (martie 1990), la 600.000 în 1991, la 175.000 în 1992 și la 120.000 în 1997
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de schimbare socială care presupune un ansamblu de cerințe: * un cadru legislativ apt să ofere garanții libertății și autonomiei presei (legea copy-right-ului, lege anti-monopol etc.); * specializarea și diferențierea mediilor în funcție de nevoile unui public diferențiat (minorități etnice, sociale, sexuale, religioase); * profesionalizarea jurnaliștilor (prin instituții academice de profil, școli vocționale și module intensive de reciclare profesională); * demonopolizarea mediilor electronice. În ceea ce privește mesajul mediatic, trebuie menționat faptul că bine cunoscutul principiu grician al cooperării cu maximele cantității, calității, manierei și pertinenței informației a fost sistematic
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
evident simplificatoare a peisajului mediatic post-comunist vom prezenta principalii parametri ai triunghiului comunicațional emițător-mesaj-receptor sau în limbajul retoricii antice ethos-logos-pathos. Vom încerca să punem în evidență caracteristicile mesajelor (noua logică a sistemului mediatic), ca și schimbările actanțiale (statutul și rolul jurnalistului, orizontul de așteptare al publicului). Mass-media comunistă Mass-media postcomunistă * presă controlată și subvenționată de stat * presă controlată de piață " Sfîrșitul subvențiilor publice, creșterile de preț la hîrtie, precum și la costurile de producție, spiritul unei concurențe sălbatice au contribuit la crearea
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pentru scopuri politice, economice, etc. și apărarea "cuceririlor revoluționare" de presupuse amenințări imperialiste (cf. Gross, 1996:20). * mass-media română se confruntă cu imense provocări tehnologice, economice, manageriale pe care nu este pregătită să le gestioneze (cf. infra stadiul preprofesionist al jurnaliștilor și managerilor), * viziune maniheistă despre lume (utopie pozitivă pentru societatea socialistă; utopie negativă pentru cea capitalistă). * viziune plurală despre lume, în care totul devine scriptibil (Barthes) sau productibil (Fiske). Pentru România însă mediile internaționale oferă o viziune trunchiată, unilaterală, de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]