18,160 matches
-
principiu tradus alegoric decât un personaj bine articulat. 2. Monocheroleopardaliprovatolicoelefas-ul Evocat cu pioșenie de fiul său, Inorogul, chiar la jumătatea Istoriei ieroglifice, Monocheroleopardalul reprezintă cel mai straniu hibrid al cărții. În alcătuirea sa, Cantemir nu mai ține cont de nici o logică a combinațiilor posibile, dorind să creeze o imagine a perfecțiunii absolute. Oricum, se observă din start că autorul nu se mai mulțumește să preia ființe hibride plăsmuite de imaginația medievală, ci creează el însuși una, pe care o înzestrează cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de vedere al alcătuirii lor fizice, încadrabile într-un sistem al naturii), ci răstoarnă cu totul echilibrul firii, el plasându-se în proximitatea altor "mutanți" din categoria diabolică, malefică: Struțocamila, Camilopardalul ș.a.m.d. Exista, încă din Antichitate, o anumită logică și în crearea acestor ființe hibride: pentru a fi nu neapărat credibile ori plauzibile, ci convingătoare ca motive, ele trebuiau să respecte cât de cât o anumită ordine a naturii. În Arta poetică, Horatius comenta alcătuirea lor, pe care o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a pururi./ Știm, și această-nvoire o-ntărim, cum la fel o și cerem,/ Dar să nu fie-nsoțite de fiare animalele blânde,/ Nici să se-mbine cu șerpi zburătoare, și tigrii cu mieii"5. Horatius cere, prin urmare, o anumită logică și în crearea acestor hibrizi, respectarea unor minime reguli ale naturii, a unei potriviri între firi. Aleatoriul nu este recomandabil în artă, unde totul trebuie să se supună unui bun-simț care este cel al tradiției. Prin urmare, amestecul între tagme
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
virtuți inaccesibile nici unui alt personaj nu face decât să confirme această teorie umanistă. Mai corect ar fi să spunem că lucrurile stau, de fapt, invers: teoria nu are altă pricină decât să consolideze construcția epică imediat următoare, să confere o "logică" universală alcătuirii hibride a Monocheroleopardalului și să-l așeze în opoziție ostentativă față de ceilalți hibrizi. Nobila făptură se construiește pe sine, în urma unui proces de elevare spirituală, pe când ceilați hibrizi pomeniți nu sunt decât exemple de nepotrivire, căci aliajul din
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
alegorică a accederii lui Constantin Cantemir de la statutul de simplu răzeș la cel de domnitor (e drept, o "carieră" unică în epocă, dar atât de comună în istoria Bizanțului, de pildă), cred că limităm semnificațiile personajului și sensurile cărții.11 Logica Istoriei ieroglifice este una care aproape și-a câștigat independența de factologia istoriei. În această nouă ordine a alegoriei, era nevoie de un astfel de părinte ilustru, simbol al perfecțiunii neștirbite, pentru a legitima pretențiile Inorogului, el însuși un exemplar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de factologia istoriei. În această nouă ordine a alegoriei, era nevoie de un astfel de părinte ilustru, simbol al perfecțiunii neștirbite, pentru a legitima pretențiile Inorogului, el însuși un exemplar moral care continuă ireproșabil opera începută de perfectul său părinte. Logica narațiunii devine una mai curând mitologică decât strict istorică. Monocheroleopardalul are o origine întru totul modestă: "Acesta din părinții săi oaie zămislit și născut era, deci întâi, și la chip și la fire, mielușel. Iară după ce la mai mare vârstă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
la cale întreaga șaradă politică, tiranul Corb. Distanța dintre Monocheroleopardal, pe de o parte, și Strutocamilă și Corb, pe de alta, duce la acea năruire a ordinii lumii, al cărei recul se resimte până la nivel cosmic. Sigur, dacă aș păstra logica celorlalte capitole despre fiecare personaj din Istoria ieroglifică, ar trebui să fac istoria fiecărui simbol care alcătuiește acest personaj. Nu are însă rost, mai ales că nu aici rezidă esențialul, ci în capacitatea combinatorie, în luciditatea de a alege ceea ce
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
simbol al perfecțiunii absolute, pe care doar condiția de muritor îl desparte de cea zeiască. 3. Lupul filosof Dacă în bestiarul lui Cantemir unele animale sunt reprezentate cu fidelitate față de modelul lor fixat prin tradiție, altele sunt denaturate conform unei logici conflictuale a cărții, fără să se mai țină seama de ipostazele impuse încă din Antichitate și mai ales sedimentate în Evul Mediu sub atenta observație dogmatică a bisericii. În unele cazuri însă, atunci când "celebritatea" unui animal este mult prea notorie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
are de ceea ce Saussure a numit "arbitrarietatea semnului lingvistic", dar care reușește, și cu aceste instrumente pe care azi le considerăm primitive, oricum depășite, să susțină riguros un punct de vedere pe care acțiunea romanului nu-l dezminte. Asta pentru că logica sa și cea a autorului sunt una și aceeași. Sigur, dacă ar fi avut responsabilitatea afirmării în public a propriilor opinii, cuvântul său ar fi căpătat autoritate. Dovadă faptul că el este considerat periculos. Dovadă faptul că ideile sale, diseminate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Cantemir și, după el, personajele favorite, o stăpânesc atât de bine. De altfel, întregul roman este construit conform unei structuri retorice, nu epice, cum s-a mai spus. Șoimul se dovedește nu doar un inițiat în ale filosofiei, eticii, retoricii, logicii, dar și un orator desăvârșit, de mare talent și convingere. Rolul său nu este cel de a-l convinge pe Corb, ticălos irecuperabil, ci pe cititor. De aceea, discursul său face apel la teme și motive la care, din aceeași
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dezvolte, precum majoritatea confraților, într-o direcție negativă. Mai ales că, de regulă, în mai toate fabulele sau povestirile alegorice cu și despre animale, fiarele vărsătoare de sânge nevinovat primesc obligatoriu o astfel de funcție. Dar nu aceasta este și logica lui Cantemir. El are alte socoteli și de regulă preferă să răstoarne bestiarul devenit, în literatura alegorică medievală, literă de lege. Ciacalul din Istoria ieroglifică intervine în dezbaterea privind "hirișia" Strutocamilei într-un moment critic, imediat după ce Corbul emanase "siloghismul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
doi fiind impulsionați de un natural magnetism care îi atrage către adevăr și dreptate). Prin gura lor adevărul iese la iveală și răscolește conștiințele. Discursul Ciacalului este unul bine articulat, trădând o "deprindere ritoricească" și o gândire ordonată de studierea logicii, un lucru rar, dar cu atât mai prețuit printre animalele lui Cantemir. Înainte de a-i da cuvântul, se mai cere observat un lucru, care își are tâlcul său: în această lume a bestiarului cantemirian, care este una a rapacității, a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
are curajul să-l înfrunte. Ciacalul demonstrează ceea ce, de fapt, cam toată lumea știa: că Strutocamila nu este nici pasăre, nici dobitoc și că merită, cu atât mai mult decât Vidra, exilul din cele două regnuri. El se folosește de noțiunile logicii aristotelice, dar și de lecturi filosofice, din care recunoaștem, de pildă, ecouri din relatarea de către Diogene Laertios a dezbaterii despre om, în care Diogene cinicul demontează definiția lui Platon, confirm căreia omul ar fi singura ființă bipedă și fără pene8
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să ezităm: cunoscător al persanei, al arabei, Cantemir a apreciat culegerile de fabule care prelucrau Panciatantra; în prefața la traducerea celebrei cărți de înțelepciune indiană, Th. Simensky schițează câteva date despre răspândirea și versiunile acestei culegeri de fabule înlănțuite conform logicii povestirii în ramă, specifică spațiului cultural și mentalității orientale. Astfel, a existat o traducere în pehlvi, vechea persană literară, intitulată, după numele celor doi șacali care sunt protagoniștii primei cărți a Panciatantrei, Karațaka și Damanaka. A mai existat însă și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Cum este posibilă filosofia în estul Europei, pp. 33-43. 34 Are dreptate Ștefan Afloroaei să tempereze ipotezele lui Dan Bădăru: "... nu ar trebui să vedem un contrast radical între aceste pagini și cele din Micul compendiu asupra întregii învățături a logicii (scris la puțin timp după Metafizica) sau din Istoria ieroglifică, așa cum propune Dan Bădăru. În consecință, "întunecata rațiune", din Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago și "lumina rațiunii", din Mic compendiu asupra întregii învățături a logicii, înseamnă una și aceeași rațiune omenească
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Micul compendiu asupra întregii învățături a logicii (scris la puțin timp după Metafizica) sau din Istoria ieroglifică, așa cum propune Dan Bădăru. În consecință, "întunecata rațiune", din Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago și "lumina rațiunii", din Mic compendiu asupra întregii învățături a logicii, înseamnă una și aceeași rațiune omenească, însă privită din două perspective distincte. Există, firește, o evoluție a gândirii lui Cantemir în această chestiune, însă nu e vorba despre un gen de metanoia petrecută imediat ce încheie Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Cum este posibilă filosofia în estul Europei, p. 33-43. 196 Are dreptate Ștefan Afloroaei să tempereze ipotezele lui Dan Bădăru: "... nu ar trebui să vedem un contrast radical între aceste pagini și cele din Micul compendiu asupra întregii învățături a logicii (scris la puțin timp după Metafizica) sau din Istoria ieroglifică, așa cum propune Dan Bădăru. În consecință, "întunecata rațiune", din Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago și "lumina rațiunii", din Mic compendiu asupra întregii învățături a logicii, înseamnă una și aceeași rațiune omenească
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Micul compendiu asupra întregii învățături a logicii (scris la puțin timp după Metafizica) sau din Istoria ieroglifică, așa cum propune Dan Bădăru. În consecință, "întunecata rațiune", din Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago și "lumina rațiunii", din Mic compendiu asupra întregii învățături a logicii, înseamnă una și aceeași rațiune omenească, însă privită din două perspective distincte. Există, firește, o evoluție a gândirii lui Cantemir în această chestiune, însă nu e vorba despre un gen de metanoia petrecută imediat ce încheie Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sociale, diferită de cea pe care o cunoaștem, a hrănit de multă vreme imaginarul filozofilor, inaugurând o nouă branșă în trunchiul imaginarurilor. Dar aceasta din urmă se dezvolta sub forma unui discurs care aducea în discuție realitatea socială printr-o logică argumentativă, și nu printr-o povestire. Fără îndoială, Platon este primul care, prin Republica, apoi prin Legile își imaginează un model social mai satisfăcător decât cel în care trăiește, un model mai coerent. Dar aceste texte de Platon sunt pur
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
capabili să intre în contact real cu entitatea prin mijloace logice și științifice umane fiindcă ei consideră oceanul drept un "obiect". Au refuzat să creadă că acesta putea fi un subiect capabil de inițiative. Desigur, entitatea-ocean nu acționează după canoanele logicii și raționalității, pretins specifice științei occidentale și deci universal valabile. Totuși, Oceanul va lua contact, cum făceau zeii de demult, în afara cadrului unei logici științifice și umane. Va acționa prin inconștientul astronauților și va interveni în felul său în viața
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
creadă că acesta putea fi un subiect capabil de inițiative. Desigur, entitatea-ocean nu acționează după canoanele logicii și raționalității, pretins specifice științei occidentale și deci universal valabile. Totuși, Oceanul va lua contact, cum făceau zeii de demult, în afara cadrului unei logici științifice și umane. Va acționa prin inconștientul astronauților și va interveni în felul său în viața oamenilor prin intermediul viselor, alcătuite din amintirile lor. Dar nu este vorba de limbaj, iar Oceanul se comportă, în felul lui, tot ca un cercetător
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
englezii față de indigenii din Tasmania. Sunt totuși niște extratereștri inteligenți: au inventat călătoria interplanetară, au pus la punct arme cu o mare putere de distrugere. Dar actele lor sunt oare cinice, sau marțienii aceștia acționează pur și simplu după o logică pe care noi n-o înțelegem, ca avatarurile lor burlești din Atacul marțienilor (Tim Burton, 1996) sau cele, mai tragice, din romanul lui Thomas M. Disch, The Genocides ⁄ Genocidurile (1965)? Xipehuzii (Rosny, 1887) constituie un alt exemplu, la fel de remarcabil, legat
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
găsească situații-limită în care ele sunt, în aparență, dejucate de roboți, dar al căror deznodământ arată că nu este așa. 1.2. Roboți și androizi Figura robotului asimovian permite SF-ului să inventeze conflicte și deci să genereze povestiri între logica deterministă a unei programări pentru sarcini precise și libertatea de alegere pentru mașină. În cadrul acestei tematici, sunt abordate diverse teme: • exploatarea "maselor lucrătoare": romanul Terre siècle 24 / Terra, secolul 24 (B. R. Bruss, 1959) ne prezintă "creieli" (creiere electronice) gata
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
care doicile le istorisesc. Aluziile la literatura și universul SF sunt deci foarte prezente în opera lui Serge Brussolo, dar nu sunt făcute în cadrul unei speculații de tipul unei extrapolări tehnice sau științifice. Ele se desfășoară în cadrul unei poetici, în logica unei fantasmagorii, care totuși nu se desparte complet de universul SF-ului clasic, în exemplul de față din cauza unor personaje precum doicile cibernetice. • O ordine secretă sub exuberanța manifestă Autorii de SF actuali, ca Greg Bear, de exemplu, își derivă
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
vorba aici de o genială intuiție, ci mai curând de o genială și laborioasă asamblare a datelor clinice anterioare cu progresele biochimice ale timpului și mai ales cu rezultatele minuțioaselor sale experimente, care, urmărite în succesiunea lor, indică existența unei logici precise, ce a condus, în final, la descoperirea insulinei. În 1920, în volumul II al „Tratatului de Fiziologie Medicală”, publicat în limba franceză, atunci când avea la dispoziție aproape toate datele experimentale ce vor fi publicate în anul următor (întârziate 5
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]