16,589 matches
-
Este un roman neterminat, scris cu doi înainte de "Cinci săptămâni în balon" și publicat în 2003 în seria revistei GEO "Jules Verne, l’Odyssée de la Terre". Din el s-au mai păstrat doar primele douăsprezece pagini, care corespund capitolului întâi. Manuscrisul pornește de la însemnările făcute de Jules Verne cu ocazia călătoriei în Scandinavia în 1861 alături de doi dintre cei mai buni prieteni ai săi, muzicianul nantez Aristide Hignard (1822-1898) și avocatul "Émile L.", a cărui identitate a rămas multă vreme o
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
H., Émile L. și baronul de Rothschild. Acest roman neterminat a fost scris de Jules Verne în preajma anului 1870. Un an mai t\ryiu i l-a propus editorului Pierre-Jules Hetzel, dar acesta l-a refuzat, considerând acțiunea prea lentă. Manuscrisul a fost publicat în 1991 la editura Cherche-Midi. Romanul povestește despre naufragiul pe o insulă pustie al familiei Clifton și al franco-americanului Flip. Spre deosebire de situația din romanul " Le Robinson suisse" de Johann David Wyss, ei nu au la dispoziție niciun
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
lui Jules Verne pare a fi fost scrisă în jurul anului 1852. Textul a fost revizuit în totalitate de Michel Verne, care l-a făcut să apară în culegerea de povestiri "Ieri și mâine" sub titlul "Destinul lui Jean Morénas". Personaje: Manuscrisul a fost finalizat în 1897, dar a fost publicat abia în 1987, după descoperirea sa de către Piero Gondolo della Riva. La baza romanului a stat viața lui Johann Salvator de Habsburg-Toscana, fratele mai mic al arhiducelui Ludwig Salvator de Austria
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
Salvator de Habsburg-Toscana, fratele mai mic al arhiducelui Ludwig Salvator de Austria. Opera prezintă viața unui anarhist mizantrop care trăiește izolat pe o insulă. Într-o zi, pe insula respectivă eșuează o navă, ai cărei pasageri îl recunosc drept șef. Manuscrisul original a fost modificat de Michel Verne, fiul autorului, noua versiune fiind publicată în 1909 (după moartea lui Jules Verne) sub titlul "Naufragiații de pe Jonathan". În prefața romanului "Familia fără nume", Francis Lacassin indică faptul că Michel Verne a modificat
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
marfa cu ajutorul unei bărci transformate ca să le slujească scopurilor. Personajele nuvelei sunt: Acest jurnal de călătorie a fost scris de Jules Verne în 1859 pe baza excursiei întreprinse de el și de Aristide Hignard în Scoția în vara aceluiași an. Manuscrisul i-a fost propus lui Hetzel în 1862, dar acesta l-a refuzat, așa încât Verne l-a pus deoparte, folosindu-l doar pentru se inspira în descrierile făcute Scoției în romanele "Indiile negre" și "Raza verde". Textul a fost descoperit
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
că pesimismul cărții ar avea repercusiuni negative asupra carierei înfloritoare a autorului. El i-a sugerat scriitorului să mai aștepte 20 de ani înainte să o publice, dar acesta a închis cartea într-un seif și a uitat-o acolo. Manuscrisul avea să fie descoperit abia în 1989 de un strănepot al lui Jules Verne, fiind publicat pentru prima oară în 1994 la editura Hachette. În acest roman Jules Verne face unele dintre cele mai avangardiste previziuni ale sale, printre care
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
l-a reeditat, acesta devenind partea a doua a operei "Căpitanul Hatteras". Textul este o autobiografie scrisă de Jules Verne în 1890. La cererea lui Théodore Stanton, ziarist american și corespondent al agenției Associated Press la Paris, autorul îi încredințează manuscrisul. Traducerea englezească apare pe 9 aprilie 1891 la Boston sub titlul "The Story of my Boyhood". Verne reunește sub acest titlu și alte nuvele pe care speră să le publice în volum. Îi vorbește lui Louis-Jules Hetzel despre proiect, dar
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
lui Louis-Jules Hetzel despre proiect, dar acesta este reticent în a accepta, deoarece nu dorește - așa cum o făcuse tatăl său - să integreze și nuvele în ciclul Călătoriilor extraordinare. Autorul îi dă lui Stanton o versiune corectată a textului, dar păstrează manuscrisul original. Pe prima pagină se află o listă de nuvele pe care Verne încearcă să le impună editorului. Pe lângă "Souvenirs d'enfance et de jeunesse", el mai notează titluri ca Aventurile familiei Raton, Domnul Re-Diez și domnișoara Mi-Bemol sau
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
află o listă de nuvele pe care Verne încearcă să le impună editorului. Pe lângă "Souvenirs d'enfance et de jeunesse", el mai notează titluri ca Aventurile familiei Raton, Domnul Re-Diez și domnișoara Mi-Bemol sau Contele de Chanteleine. În 1931, manuscrisul este cumpărat la Londra de Fundația Martin Bodmer, care autorizează apariția sa în revista "Cahiers de L'Herne", într-un număr consacrat lui Verne.
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
de oameni, el pleacă din New York, dar nu înainte de o ultimă plimbare prin conacul părăsit al lui Gatsby, reflectând despre optimismul acestuia și despre cum acesta a avut și a pierdut totul. Înapoi în prezent, la sanatoriu, Nick își termină manuscrisul cu titlul de "Gatsby", după care scoate un stilou și îl redenumește "Marele Gatsby". Primul trailer al filmului s-a lansat pe 22 mai 2012, cu aproape un an înainte de premiera acestuia. Cântecele apărute în diferite trailere includ: "No Church
Marele Gatsby (film din 2013) () [Corola-website/Science/329374_a_330703]
-
XVII-lea, nouă din secolul următor,douăzeci și șase din secolul al XIX-lea și douăzeci de compoziții din secolul XX. Tradițiile artistice ale ordinului au influențat și pictura sau caligrafia. Muzeul din Konya păstrează mari valori, precum acel prim manuscris împodobit cu aur al poemului Mathnawi; tot acolo se află acoperămintele brodate cu fir de aur ale mormintelor lui Rumi și apropiaților săi. În sama’, fiecare moment și fiecare element are un sens simbolic,deoarece în fond este o celebrare
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
pe atunci , "Rolling the Dice", devenind între timp un bestseller numit "Something Borrowed". Giffin și-a găsit, în 2002, un agent care a ajutat-o să semneze un contract cu editura St. Martin's Press pentru două cărți. În timp ce revizuia manuscrisul cărții "Something Borrowed", aceasta a scris continuarea numită "Something Blue". Cartea "Something Borrowed" s-a lansat în primăvara anului 2004 și a primit multe recenzii pozitive, ajungând în lista ziaului "New York Times" a celor mai bine vândute cărți. A urmat
Emily Giffin () [Corola-website/Science/329392_a_330721]
-
profesor la Universitatea din Debrețin. În anul următor, a fost condamnat la 12 ani închisoare ca fost revoluționar și este grațiat în 1857, reluându-și catedra la Debrețin. Cele mai multe lucrări ale sale din domeniul matematicii au rămas în concept sau manuscris.
Dániel Csányi () [Corola-website/Science/329405_a_330734]
-
investitura preoțească. Între anii 1603-1613 a locuit în Lublin, dar și în Poznań și Cracovia. In perioada 1614-1617 a locuit în Lvov și Jarosław. Operele lui Knapiusz scrise in latină, reprezentate pe scena din internatele băieților s-au păstrat în manuscrise. Renumele câștigat mulțumită operelor lexicografice, dar înainte de toate mulțumită dicționarului în trei volume „Thesaurus Polonolatinograecus seu Promptuarium linguae Latinae et Graecae“, apărute între anii 1621-1632 și retipărite de câteva ori în întregime sau în fragmente până la sfârșitul secolului XVII. Prima
Grzegorz Knapski () [Corola-website/Science/329410_a_330739]
-
au susținut că fatwa lui Ibn Taymiyya a fost tipărită greșit într-un ordin de “luptă” împotriva conducătorului care nu aplica legea islamică, și mai degrabă, s-ar referi la ideea de a “trata” Ei și-au explicat viziunea prin manuscrisul original din librăria Al-Zahiriyah și transmiterea lui Ibn Muflih, studentul lui Ibn Taymiyya. Ibn Taymiyya a criticat cărturarii pentru faptul că, fără a cerceta, s-au conformat ideilor primilor juriști fără a recurge la Coran sau Sunna. El a susținut
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
deși nu întotdeauna plăcut de către contemporanii săi. O bibliografie completă a sa, scrisă de către al-Maqqari și intitulată „Nafh al-Tib” nu a fost tradusă. Multe dintre scrierile lui Ibn al-Khatib au rămas nepublicate. Escorialul ( „The Escorial”) deține o importanță colecție a manuscriselor sale. Printre cele mai importante lucrări ale sale, s-au numărat :<br>
Ibn al-Khatib () [Corola-website/Science/330925_a_332254]
-
Sabbah, reafirmând mișcarea șiită ismailită ca un actor important pe scena politică a Orientului medieval. Numit de sursele creștine latine, Vetulus de Montanis (Bătrânul munților), Rașid al-Din s-a născut în proximitatea orașului irakian Basra. Din fericire, un număr de manuscrise ismailite siriene îi acordă lui Sinan la momentul morții acestuia, vârsta de 58-60 de ani. Nu se cunosc foarte multe informații cu privire la copilăria lui Sinan dar se știe că părinții lui erau șiiți duodecimani, deși zona de unde acesta provenea, între
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
se derulează și în prezent și are ca scop întocmirea unei ediții hipertext disponibilă pe internet a lucrării lui Sībawayhi în limba arabă, alături de traduceri în franceză și germană. "Kităb Sībawayhi" s-a păstrat într-un număr de 78 de manuscrise, cel mai vechi fiind un fragment din anul 962, iar cea mai veche copie completă este datată 1192-1193.
Sibawayh () [Corola-website/Science/330948_a_332277]
-
cel Bătrân și fiul cel mai mare a celei de-a doua sa soție, Ælfflæd. Cronica Anglo-saxonilor afirmă că a murit la scurt timp după moartea tatălui său, pe 17 iulie 924, iar aceștia au fost îngropați împreună la Winchester. Manuscrisul specifică faptul că el i-a supraviețuit tatălui său cu doar 16 zile. Cu toate acestea, o listă de regi din secolul al XII-lea îl menționează ca succesor al tatălui său și cu o domnie de patru săptămâni. Conflictele
Ethelweard () [Corola-website/Science/331027_a_332356]
-
recordman la proba de 4 x 100 m individual, Korodi G.J. handbalist în divizia “A“ la “U” Cluj, Kicsid Gábor membru al Lotului Național de Handbal, multiplu campion european și mondial. 1. „Organizarea moderna a sportului în școlile medii” - 1937 (manuscris); 2. „Teoria educației fizice în institutele pedagogice” (manuscris); 3. „Rolul atletismului în dezvoltarea fizica generală a elevilor claselorV-VII, metodica predării săriturilor” - 1960 (manuscris); 4. „Studiul creșterii performanțelor fizice în clasele IX-XII și problema probelor de control în licee” - 1968 (manuscris
Bako Arpad () [Corola-website/Science/334947_a_336276]
-
individual, Korodi G.J. handbalist în divizia “A“ la “U” Cluj, Kicsid Gábor membru al Lotului Național de Handbal, multiplu campion european și mondial. 1. „Organizarea moderna a sportului în școlile medii” - 1937 (manuscris); 2. „Teoria educației fizice în institutele pedagogice” (manuscris); 3. „Rolul atletismului în dezvoltarea fizica generală a elevilor claselorV-VII, metodica predării săriturilor” - 1960 (manuscris); 4. „Studiul creșterii performanțelor fizice în clasele IX-XII și problema probelor de control în licee” - 1968 (manuscris); 5. „Istoria educației fizice la Aiud” - 1986 (manuscris
Bako Arpad () [Corola-website/Science/334947_a_336276]
-
Național de Handbal, multiplu campion european și mondial. 1. „Organizarea moderna a sportului în școlile medii” - 1937 (manuscris); 2. „Teoria educației fizice în institutele pedagogice” (manuscris); 3. „Rolul atletismului în dezvoltarea fizica generală a elevilor claselorV-VII, metodica predării săriturilor” - 1960 (manuscris); 4. „Studiul creșterii performanțelor fizice în clasele IX-XII și problema probelor de control în licee” - 1968 (manuscris); 5. „Istoria educației fizice la Aiud” - 1986 (manuscris, două volume).
Bako Arpad () [Corola-website/Science/334947_a_336276]
-
manuscris); 2. „Teoria educației fizice în institutele pedagogice” (manuscris); 3. „Rolul atletismului în dezvoltarea fizica generală a elevilor claselorV-VII, metodica predării săriturilor” - 1960 (manuscris); 4. „Studiul creșterii performanțelor fizice în clasele IX-XII și problema probelor de control în licee” - 1968 (manuscris); 5. „Istoria educației fizice la Aiud” - 1986 (manuscris, două volume).
Bako Arpad () [Corola-website/Science/334947_a_336276]
-
manuscris); 3. „Rolul atletismului în dezvoltarea fizica generală a elevilor claselorV-VII, metodica predării săriturilor” - 1960 (manuscris); 4. „Studiul creșterii performanțelor fizice în clasele IX-XII și problema probelor de control în licee” - 1968 (manuscris); 5. „Istoria educației fizice la Aiud” - 1986 (manuscris, două volume).
Bako Arpad () [Corola-website/Science/334947_a_336276]
-
locul unde a fost înmormântat. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în ședința sa din 4-5 martie 2003 canonizarea Cuviosului Vasile, cu data de prăznuire la 25 aprilie. Starețul Vasile de la Poiana Mărului a copiat o serie de manuscrise în limba slavonă și a scris câteva lucrări originale în slavona bisericească: înainte-cuvântări („Cuvânt-înainte sau înainte-călătorie celor ce vor să cetească această carte a Sfântului Grigorie Sinaitul și să nu greșească înțelegerea ce iaste într-însa”, „Înainte cuvântare spre capetele
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]