17,360 matches
-
iar pe masă - străchini, linguri și blide din lemn. Ușa bordeiului se numea praftoriță și era de obicei o împletitură de smicele pe dârjală, adică nuiele pe un băț, care se mai completa iarna cu o cergă sau blănuri de oaie. Vitele stăteau în ocoale sau în staul, după averea fiecăruia. La răsărit de sat, către nord față de sediul fostului CAP, au existat, până spre 1960 ,bordeiele țiganilor, ale căror urme se mai văd și acum. Între timp, foștii minoritari tind
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
de azi, din Bulgaria. Fiul său Mitrică, devenit popa Dimitrie Ionescu, după numele său oficial, a învățat popia la Episcopia Râmnicului și a fost un preot respectat și cu multă influență în sat. Logofătul ardelean Dinu Hurhuți, venind să păzească oile lui Ion cel Mic, l-a învățat carte și pe fiul acestuia, Dinu Logofătul. După Dinu Logofătul a urmat întru logofeție Petre Busuioceanu, zis Truncă, și el fost elev al lui Hurhuți, acest ardelean fiind de fapt primul învățător, neoficial
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
Amzuleștii Afumați și Amzuleștii de jos, asta prin secolul al XVIII-lea, pentru că acum este doar unul singur, Afumați. Numele de Bârca pare să fie cel mai vechi, probabil de origine dacică, precum Bârsa, Bârlad sau Bârzava, radicalul bâr însemnând oaie. Mai există și antroponimicul masculin Bârcă, cu un eventual echivalent feminin, Bârca. Numele de Siliștea Crucii arată că acolo a mai fost un sat, o seliște, conform termenului slavon, marcată de o cruce. Satul Urzica dezvoltându-se, o parte dintre
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
tot pătratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn încastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se armă puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleava și lâna de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armaturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel că profilul efectiv al puțului se reducea în final de la 2,8 x 2,8 m la 2,5 x
Praid, Harghita () [Corola-website/Science/300483_a_301812]
-
a voievodului muntean Vlad Călugărul (1482-1495) către magistratul Brașovului. Cei mai vechi locuitori ai celor șapte sate au fost „mocanii” - ciobanii locului. Sunt menționați în numeroase documente, în care se remarcă bogăția lor spirituală, culturală și materială. Dețineau mii de oi, iar satele lor erau printre cele mai prospere din zonă. În cursul procesului de transhumanță, care avea loc din Săcele până în Dobrogea, au înființat o localitate cu același nume, în județul Constanța. Obiceiurile săcelenilor dăinuie până astăzi: Sântilie, festivalurile, costumele
Săcele () [Corola-website/Science/300519_a_301848]
-
elementului moldovenesc, autoritățile ruse le-au pus la dispoziție coloniștilor bulgari și găgăuzi terenuri arabile, scutindu-i pe timp de 10 ani de plata impozitelor către stat. Coloniștii bulgari au întemeiat așezări și s-au ocupat cu agricultura și creșterea oilor. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces
Raionul Ismail () [Corola-website/Science/298623_a_299952]
-
elementului moldovenesc, autoritățile ruse le-au pus la dispoziție coloniștilor bulgari și găgăuzi terenuri arabile, scutindu-i pe timp de 10 ani de plata impozitelor către stat. Coloniștii bulgari au întemeiat așezări și s-au ocupat cu agricultura și creșterea oilor. În anul 1821, coloniștii bulgari au întemeiat orașul Bolgrad (care a devenit capitala neoficială a bulgarilor din Basarabia). În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei
Raionul Bolgrad () [Corola-website/Science/298628_a_299957]
-
Augustus. I-a menținut în funcție pe guvernatorii de provincie mult timp, recordul fiind de 25 de ani și aparținându-i lui Poppaeus Sabinus, guvernatorul Moesiei. Când perfectul Egiptului a mărit taxele, Tiberius l-a mustrat aspru, spunându-i că "oile lui să fie tunse, nu rase". A oferit fonduri consistente de ajutor Romei în urma incendiilor din anii 27 și 36. Tiberius a fost nevoit să strângă cât mai multe taxe. Relația dintre el și Senat se răcea. Chiar și cea
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
inka. Nesul era și el o raritate. Ceaiurile curente erau cele medicinale, autohtone și ceaiul chinezesc. Ceaiul englezesc era la mare căutare. Oamenii se hrăneau în mod obișnuit cu legume, fructe și pește, toate autohtone. Carnea de pui, porc, vită, oaie, laptele, brânza, untul, smântâna și ouăle, fructele de import, cafeaua, orezul și făina lipseau în mod curent din magazine. Printre bunurile „care făceau obiectul fascinației și dorinței intense a populației”, erau și „cafeaua, portocalele, bananele, ciocolata, bomboanele «cubaneze», guma de
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
și trimiterea unui fiu la curtea ungară ca garanție, ""numai vă întoarceți în pace și vă feriți de primejdii, că de veți veni mai încoace, nu veți scăpa de dânsele"". Carol Robert răspunde cu aroganță că Basarab este păstorul tuturor oilor sale și că îl va scoate de barbă din vizuina lui. În cele din urmă, armata maghiară ajunge la Curtea de Argeș, pe care o găsesc pustie și o incendiază. Unele relatări ungurești dar și cronica lui Jan Długosz povestesc despre un
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
11 fete). Azi se invață în "Școala Generală" care funcționează într-o clădire din 1907. Satul are un tezaur folcloric vocal, port și dans popular renumit, caracteristic Câmpiei Transilvaniei.. Un obicei străvechi, apreciat în mod deosebit de străini, este "împreunatul (simbria) oilor".
Vișea, Cluj () [Corola-website/Science/299560_a_300889]
-
tot patratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armăturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel ca profilul efectiv al puțului se reducea în final de la 2,8 x 2,8 m la 2,5 x
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
se spovedește călugărilor mănăstirii Cozia spunându-le că el s-a vindecat de ""metehnele trupului"" scăldându-se într-un lac din ""câmpul lui Căliman"". Crede că acest lac are ""puteri cerești din moment ce el nu mai are dureri de spate, iar oile rănite s-au vindecat"". Călugării au verificat mărturia ciobanului și au găsit chiar în jurul mănăstirii izvoare de unde ""cură piatră pucioasă"". Meșteri în a vindeca diferite ""metehne ale trupului"" construiesc pe lângă mănăstire o ""bolniță"" (un fel de spital) unde oamenii bolnavi
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
știe să le vorbească celor din popor și folosește de minune psihologia deoarece cunoaște ca nimeni altul realitățile cotidiene; utilizează parabole simple așa cum proceda însuși Hristos pentru a se face înțeles mai ales de oamenii de rând: astfel despre o oaie tunsă el spune că aceasta nu face altceva decât să ducă la îndeplinire cuvântul evangheliei: din ceea ce ai, trebuie să dai și celuilalt. Martin înlocuiește sanctuarele păgâne cu biserici și schituri și, înțelegând extrem de bine omul de la sat și nevoile
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
Gebirgswalachen' („valahi de munte”, adică români de munte) sau 'die Tzutzuianen' (Zuzujanen). Mocanii din zona Brașov-Săcele (mai precis cei din așa-numitele „șapte sate”) sunt considerați a fi „adevărații” mocani. Prin tradiție, ei au practicat transhumanța cu turme imense de oi, iar in secolul al XIX-lea, mai ales după tratatul de la Adrianopol, care le-a îngrădit mișcarea, au fost și „cărăuși” conducând garnituri sau caravane de mărfuri pe mari distanțe, aidoma aromânilor "cărvănari". Ei nu sunt cunoscuți sub un alt
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
câteva comune situate în defileul Deda-Toplița, ca Filea, Vătava, Morăreni etc. Aceștia se mai numesc și ițani. Satele păstorești de pe Valea Gurghiului, cum ar fi Hodac, în munții deasupra căruia s-au aflat, tradițional, locuri special amenajate unde se tundeau oile mocanilor mărgineni, au ca port popular tipic „straiele” și pălăriile mocănești, iar locuitorii lor pot fi descriși de asemenea ca mocani. În anumite sate de pe versanții Munților Vrancei zonă numită și "Ținutul Vrancei", cum ar fi Răcoasa, Reghiu și altele
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
are ca personaje un baci vrâncean, distinct de cel moldovean și de cel ungurean. Cu toate că nu au fost ei înșiși transhumanți, mocanii de aici locuiau în acele sate montane vrâncene care au fost parte integrantă a așa numitelor „drumuri ale oilor” din evul mediu și o zonă de confluențe complexe. Mai la nord, în munții Bacăului, există o altă zonă mocănească bine demarcată, în care localnicii își au obârșia în sânul mocanilor ardeleni bârseni. Zona lor se cheamă uneori "mocănimea Cașinului
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
noaptea. Prada lor tipică constă în diverse animale forestiere și cele care trăiesc în câmpuri, cum ar fi șoareci, iepuri, cerbi, saigale, coluni și diverse specii ale păsărilor. Uneori consumă și animalele domesticite, cum ar fi găini, rațe, gâște, curcani, oi ș.a.m.d., atacând chiar câini când se simte primejduit. La nevoie este necrofag, deși în mod obișnuit îngroapă prada pe care nu a putut-o mânca. Râșii se mișcă repede și fără zgomot, ceea ce le permite să atace prada
Râs (animal) () [Corola-website/Science/299722_a_301051]
-
audă sunete de trâmbiță, de parcă cineva se pregătea să-l atace. S-a oprit cu ostașii ce-l însoțeau sub acest stejar, gata să facă față unui eventual atac dușman. Nu erau însă dușmani, ci bacii localității care-și chemau oile la muls la amiază prin trâmbițele pe care le folosesc la fel și astăzi. Auzind ce oaspete de seamă este venit, sătenii, cu mic cu mare, au îngenuncheat după datină și l-au primit cu caș în loc de pâine și cu
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
judecarea proceselor în apel și pentru examinarea preoților cu privire la cunoștințele lor în legătură cu sfintele taine, căci cei mai mulți dintre ei erau neștiutori de carte” În 1650, Popa Lupu din Moisei avizează Bistrița că din cauza omătului mare nu a putut să meargă cu oile la muntele lor. În 1672, boierii din Maramureș poftesc călugării din Putna la sfințirea Mănăstirii Moisei, afiliată Putnei, iar egumenul Sava din Putna cere Bistriței pașaport pentru doi călugări, care fiind trimiși să asiste la sfințirea Mănăstirii Moisei, nu pot
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
fost refăcut în jurul anului 1340, iar bisericile Sân Nicoară și Sfântul Neculai Domnesc fuseseră deja ridicate, cel puțin în ceea ce privește zidăria. Istoricul Nicolae Iorga socotește că, similar voievozilor următori, lui Basarab i se cuveneau toate dijmele produselor locale și vămile din oi, albine și porci. La acestea se adăugau gloabele (amenzile), darea calului și muncile prestate în folosul domniei. Monezile, nu prea multe, proveneau în special din comerțul cu străinii, căci local tranzacțiile - chiar și cele de anvergură - se făceau prin troc
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
uz, folosită fiind doar în spectacolele folclorice pentru sublinierea specificului local. Mijlocul, femeile și-l înfășoară cu cingătoare tricolor, țesută în război, lată de cca 8-10 cm. Iarna, femeile îmbracă cojoace muierești, lungi până către genunchi, confecționate din piei de oaie. Partea decorativă, realizată sub formă de "flori de cojoc" este plasată pe părțile expuse vederii: în față pe cei doi piepți și pe clinii dispuși lateral. Cojoacele se poartă întotdeauna cu cârpe groase de lână. Pe vreme friguroasă sau ploioasă
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
în Dumnezeu este o dovadă că ai fost deja ales și de aceea credința singură este suficientă („sola fide”). Se ignoră astfel cerința facerii de fapte bune, cerință formulată în mod repetat de Iisus Hristos (un exemplu este pilda cu oile și caprele, care arată clar importanța faptei bune: „Când va veni Fiul Omului întru slava sa, și toți sfinții îngeri cu el, atunci va ședea pe tronul slavei sale. Și se vor aduna înaintea lui toate neamurile și-i va
Bisericile celor șapte concilii () [Corola-website/Science/299846_a_301175]
-
Când va veni Fiul Omului întru slava sa, și toți sfinții îngeri cu el, atunci va ședea pe tronul slavei sale. Și se vor aduna înaintea lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împaratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații tatălui meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și mi-
Bisericile celor șapte concilii () [Corola-website/Science/299846_a_301175]
-
slava sa, și toți sfinții îngeri cu el, atunci va ședea pe tronul slavei sale. Și se vor aduna înaintea lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împaratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații tatălui meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și mi-ați dat să mănânc; însetat am
Bisericile celor șapte concilii () [Corola-website/Science/299846_a_301175]