KorAP: Find »[drukola/base=omorî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...649 650 651 ...662 >

16,540 matches

Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368

Într-adevăr așa au vorbit ei despre piesă, despre personaje, despre acțiune, ca despre ceva ce-i al lor În Întregime și nici nu poate fi altfel (Ă). În prima versiune a piesei unul din personaje, Ianco, moare. - De ce-l omori, tovarășe? - m-a Întrebat unul. E doar de-ai noștri. Nu crezi că s-ar putea Îndrepta cu ajutorul nostru? Mărturisesc că Întrebarea aceasta m-a zguduit și mi-am dat seama că am făcut o greșeală de fond. Firește am

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473

Și de acolo, numitul domn de Saint-Vidal, cu forțele sale se va fi dus să asedieze Ambert, care se afla în mîinile căpitanului Merle, unde văzînd forțele numitului Merle și rezistența pe care acesta i-o opunea, pînă la a omorî între patru și cinci sute (de oameni), în seara de 20 martie a acelui an fură constrînși să aducă tunurile de la Lyon, pentru că oricîte asalturi au dat asupra numitului oraș Ambert, nu au putut să-l recîștige, căci au fost

by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
cînd o sută, cînd două sute și pînă la patru sau cinci sute, strigînd: "Trăiască regele fără gabelă! De la un teren pe care îl plătim pentru mere, vor să ne facă să plătim zece scuzi, alții 20 de scuzi! Să-l omorîm pe comisar!" Și uneori adăugau "Trăiasă regele și domnul duce de Brissac fără gabelă! Vom avea fiecare cîte o bucată din comisar!" Și mai multe obrăznicii ajungînd pînă la a veni de cîte două, trei ori pe noapte la locuința

by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

din marina de război, intitulat O călătorie în jurul Capului Horn spre Mările Sudului, cu scopul de a extinde tunătoarea de cașaloți. în această lucrare găsim o schiță, ce se pretinde Portretul unui physeter sau cașalot, desenat după un exemplar real omorît pe coasta Mexicului în august 1793 și transportat pe punte. Căpitanul a schițat desigur acest desen veridic pentru edificarea marinarilor săi. Ca să mă limitez la un singur detaliu, voi spune că balena din acest desen are un ochi care, măsurat

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Iar dacă ești filozof, chiar așezat într-o ambarcațiune, lîngă un harpon, nu vei simți în adîncul inimii tale mai multă spaimă decît aceea pe care ai încerca-o stînd în fața focului din cămin, lîngă un vătrai. Capitolul LX STUBB OMOARĂ O BALENĂ Dacă pentru Starbuck apariția sepiei era un semn rău, pentru Queequeg era cu totul altceva. Ă Cînd vezi pe sepie, vezi îndată și pe cașalot, zise sălbaticul ascuțindu-și harponul, la prova ambarcațiunii sale readuse la bord. A

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
o clipă să privească, gînditor, enormul cadavru din fața lui. Capitolul LXI ARUNCAREA HARPONULUI încă un cuvînt despre un incident din capitolul anterior. Potrivit unui obicei al vînătorilor, fiecare dintre ambarcațiunile unei baleniere are ca timonier provizoriu pe ataman, omul care omoară balenele, în timp ce harponistul sau „priponitorul de balene“, cum i se mai spune, trage la rama din față, cunoscută sub denumirea de „babaica harponistului“. Pentru a înfige primul fier într-un cetaceu e nevoie de un braț puternic și nervos, căci

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și anume, că omul nu vrea să mănînce o creatură a mării, abia ucisă și cu atît mai puțin nu vrea s-o mănînce la lumina dată de grăsimea ei. Nu încape însă nici o îndoială că primul om care-a omorît un bou a fost socotit un ucigaș, poate c-a fost chiar spînzurat, cu siguranță c-așa s-ar fi întîmplat dacă-ar fi fost judecat de un tribunal de boi; și ar fi meritat o asemenea pedeapsă, ca oricare

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
prea apropiată de fălcile vreunui rechin deosebit de hrăpăreț, sălbaticul meu partener dispunea și de un alt mijloc de protecție: suspendați deasupra parapetului, pe una dintre schele, Tashtego și Daggoo agitau necontenit deasupra capului său două sape bine ascuțite, cu care omorau toți rechinii ce le veneau la îndemînă. Ei făceau acest lucru, desigur, într-un mod foarte dezinteresat și plin de bunăvoință. îi doreau tot binele lui Queequeg, recunosc, dar în zelul și-n graba cu care-i săreau în ajutor

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cam slabă. Ă Da, intendentule! exclamă Stubb. O să te-nvățăm noi cum se tratează un harponist! Cară-te de-aici, cu hapurile tale de spițer! Vrei să ne otrăvești, ai? Ne-ați asigurat pe viață și vreți acum să ne omorîți pe toți și să încasați primele de asigurare? Ă Nu eu, ci mătușa Charity a adus ghimberul ăsta pe corabie! se dezvinovăți intendentul. Și mi-a poruncit să nu dau niciodată harponiștilor vreun strop de spirt, ci numai zeama asta

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
mînă o sticlă fumurie, iar în cealaltă un fel de cutie de ceai; prima, conținînd spirt, îi fu înmînată lui Queequeg, iar cea de-a doua, cuprinzînd darul mătușii Charity, fu azvîrlită cu generozitate valurilor. Capitolul LXXII STUBB ȘI FLASK OMOARĂ O BALENĂ NORMALĂ, APOI VORBESC DESPRE EA Să nu se uite că, în tot acest timp, deasupra bordului corabiei Pequod atîrna capul prodigios al unui cașalot. Trebuie să-l lăsăm să mai atîrne acolo, pînă vom găsi un prilej de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
carte, deși am auzit de ca. Dar ia spune-mi, Stubb, crezi că diavolul despre care mi-ai vorbit adineauri e același care zici că-i acu la bordul corabiei noastre? Ă Ia spune sîntem sau nu cei care au omorît balena asta? Păi, nu-i oare diavolul veșnic? cine-a auzit ca diavolul să fi murit vreodată? Ai văzut tu oare vreodată vreun popa să poarte doliu după diavol? Iar daca diavolul are un șperaclu ca să intre în cabina amiralului

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
craniu. Ideea că vertebrele sînt niște cranii nedezvoltate este de origine germană, dar cred că nu ei au observat, primii, această ciudată similitudine exterioară. Un prieten din străinătate mi-a arătat într-o zi scheletul unui dușman pe care-l omorîse și din ale cărui vertebre tocmai își cioplise un soi de basorelief pentru prova ascuțită a luntrei sale. Consider că frenologii au omis un fapt esențial limitîndu-și investigațiile la cerebel în loc să le extindă asupra canalului medular, căci după părerea mea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
balenierelor și-a înfipt harponul în monstru, slobozind-o pe fată, pentru a o lua apoi de nevastă. A fost o performanță cu adevărat artistică, rareori egalată de cei mai destoinici harponiști din zilele noastre. Căci pomenitul leviatan a fost omorît din prima lovitură. Să nu se îndoiască nimeni de această poveste străveche, deoarece în antica cetate Joppa, numită astăzi Iaffa, de pe țărmul sirian, s-a păstrat veacuri de-a rîndul, într-unul din templele păgîne de-acolo, enormul schelet al

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Joppa, numită astăzi Iaffa, de pe țărmul sirian, s-a păstrat veacuri de-a rîndul, într-unul din templele păgîne de-acolo, enormul schelet al unei balene, despre care legendele cetății, precum și toți locuitorii ei, afirmau că e însuși scheletul monstrului omorît de Perseu. Cînd romanii au cucerit Joppa, ei au dus în Italia acel schelet, ca pe-un trofeu. Ceea ce mi se pare cel mai ciudat și mai grăitor lucru din această poveste este faptul că Iona a pornit pe mare

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
nu o dată în fața unui călăreț solitar. Gîndiți-vă de asemenea la oamenii dintr-o sală de teatru care, la cea mai mică alarmă de incendiu, dau buzna spre ieșire, înghesuindu-se, călcîndu-se în picioare și îmbrîncindu-se fără milă, mai-mai să se omoare unii pe alții. De aceea, n-are rost să ne mirăm de balenele astea „înnebunite“, fiindcă nu există nebunie a dobitoacelor pămîntului, care să nu fie întrecută cu mult de nebunia omului. Cu toate că numeroase balene păreau agitate, precum am mai

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
un harpon. Drugul e folosit mai cu seamă împotriva balenelor „înnebunite“, căci în asemenea momente ești înconjurat de mai multe decît ai fi în stare să vînezi dintr-o dată. Cum nu te întîlnești cu cașaloții în fiecare zi, trebuie să omori cît poți mai mulți, cînd îi găsești; și, cum nu poți să-i omori pe toți deodată, trebuie să-i priponești, ca să-i poți omorî în voie după aceea. Iată de ce, în asemenea ocazii, marinarii se folosesc de drug. Ambarcațiunea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
momente ești înconjurat de mai multe decît ai fi în stare să vînezi dintr-o dată. Cum nu te întîlnești cu cașaloții în fiecare zi, trebuie să omori cît poți mai mulți, cînd îi găsești; și, cum nu poți să-i omori pe toți deodată, trebuie să-i priponești, ca să-i poți omorî în voie după aceea. Iată de ce, în asemenea ocazii, marinarii se folosesc de drug. Ambarcațiunea noastră avea trei drugi; primul și al doilea fură lansați cu succes, căci cașaloții

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
să vînezi dintr-o dată. Cum nu te întîlnești cu cașaloții în fiecare zi, trebuie să omori cît poți mai mulți, cînd îi găsești; și, cum nu poți să-i omori pe toți deodată, trebuie să-i priponești, ca să-i poți omorî în voie după aceea. Iată de ce, în asemenea ocazii, marinarii se folosesc de drug. Ambarcațiunea noastră avea trei drugi; primul și al doilea fură lansați cu succes, căci cașaloții atinși o luară la fugă împleticindu-se, împovărați de enorma rezistență

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
liber al parîmei de care era prinsă sapa se încurcase în saula de harpon încolăcită în jurul cozii monstrului, încît acesta, înnebunit de durere, bătea violent apa cu coada-i mlădioasă, izbind în jur cu sapa, care-i rănea și-i omora pe propriii săi tovarăși. Acest spectacol înfiorător păru să smulgă turma din apatie. Cașaloții de la marginea lacului nostru începură să se îmbulzească unii într-alții, împinși parcă de niște valuri venite de departe, apoi lacul însuși începu să se umile

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pomenita lege este încă în vigoare, oricît de curios ar fi acest lucru. Se pare că niște marinari cinstiți din Dover, din Sandwich ori din vreun alt port dintre cele Cinci Porturi, au izbutit, la capătul unei vînători anevoioase, să omoare și să tragă la țărm o balenă frumoasă, observată inițial foarte departe în larg. Cum cele Cinci Porturi se află, parțial, sub Jurisdicția unui lord-gardian - un soi de jandarm sau vătaf desemnat, pare-se, de însăși Coroana engleză, el este

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
că, odată, m-am furișat înapoia arborelui trinchet și am mîncat o bucată: ei bine, avea gustul pe care ar fi putut să-l aibă un cotlet regal tăiat din coapsa lui Ludovic cel Gros, dacă acesta ar fi fost omorît chiar în prima zi a sezonului de vînătoare, care ar fi coincis cu o neobișnuit de bună recoltă a podgoriilor din Champagne. Există și o altă substanță care iese la iveală în cursul operațiunilor de pregătire - o substanță foarte stranie

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
încotro și pentru că nici n-am știut că ea mi-l înghițise. Dar al doilea braț nu i-l dau! M-am săturat de balene albe! M-am dus după una odată și-mi ajunge. Știu că acela care-ar omorî-o s-ar acoperi de glorie și mai știu că are o încărcătură întreagă de spermanțet prețios, dar, între noi fie vorba, cel mai bun lucru este s-o lași în pace. Nu crezi, căpitane? adăugă el privind spre piciorul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Vest, din acel Vest sălbatec în ale cărui asfințituri continuă să se aprindă sorii focurile de tabără, dar care pe atunci era un pămînt virgin și pustiu, un număr egal de oameni, însă călări și încălțați cu mocasini, ar fi omorît, în același număr de luni, nu patruzeci, ci patruzeci de mii de bizoni, dacă nu și mai mulți; e o realitate care, la nevoie, ar putea fi verificată și prin statistică. Dacă ne gîndim bine, nu constituie un argument în favoarea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
a-și îndrepta prova spre patrie. Cei trei marinari din vîrfurile catargelor sale purtau la berete lungi panglici roșii, fîlfîitoare; la pupa era atîrnată, cu fundul în jos, o ambarcațiune, iar la bompres era prinsă falca lungă a ultimei balene omorîte de echipaj. Semnale, fanioane și drapele multicolore, fluturau în greementul corabiei. De-o parte și de alta a fiecăreia din cele trei gabii erau agățate cîte două butoaie cu spermanțet, deasupra lor, pe crucete, se vedeau butoiașe pline cu același

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
puțină briză proaspătă și astfel, deși osteniți pînă atunci, să ne simțim, cu bucurie, pînzele umflîndu-se. Așa păru că se-ntîmplă și cu „Pecjuod“. A doua zi după întîlnirea noastră cu Burlacul cel vesel, am reperat un cîrd de balene șiam omorît patru - dintre care una atinsă de harponul lui Ahab. Era tîrziu după-amiază; cînd se sfîrșiră toate fazele sîngeroasei lupte, iar soarele și balena mureau în tăcere, plutind pe bolta și pe marea scăldate în frumoasa lumină a asfințitului Ăîn văzduhul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]