17,300 matches
-
duce la alienare, în special la consumul de droguri, ca și la delincvență și la criminalitate. Dacă e încă adevărat faptul că libertatea înseamnă capacitatea de a se conduce pe sine, putem totuși pierde această facultate dacă suntem copleșiți de pasiunile noastre, de temeri sau de circumstanțe. A. 4. Experimentare, A. 5. Relativism, A. 6. Sinceritate, A. 7. Toleranță Am regrupat aceste patru valori deoarece sunt la origi-nea unei logici pe care o putem descrie astfel: dacă individul este liber și
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
reacționează și dă legi pentru a se proteja. Nu putem spune orice despre evrei, arabi sau africani. Avem o lege care condamnă rasismul și xenofobia. Asta se întâmplă deoarece trecutul nostru încă recent ne amintește ce rezultate funeste au aceste pasiuni. De când anumite țări occidentale au fost victimele atentatelor teroriștilor islamiști, predicile imamilor extremiști sunt supravegheate, iar aceștia pot fi expulzați din țara în care propagă ura. La drept vorbind, fiecare societate elaborează un ansamblu savant de norme, uzanțe, reguli de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
a omului”, atât din punctul de vedere al stării de sănătate mintală, cât și de boală psihică. Viața omului este o permanentă alternare între „regresie” și „progresie”, între „sănătate” și „boală”. La baza „naturii umane”, E. Fromm pune nevoile și pasiunile umane considerate ca reprezentând totalitatea condițiilor de care depinde realizarea (sănătatea) sau nerealizarea (boala) acestora. Nevoile la care se referă E. Fromm sunt puterea, vanitatea, adevărul, iubirea, înfățișarea, distructivitatea, creativitatea. Satisfacerea acestora va depinde de condițiile oferite de modul de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
4) Dispoziția afectivă este rezultanta reacțiilor afective elementare, orientarea acestora, atmosfera interioară și atitudinea individului. Ea reprezintă „tonul afectiv” sau „umoarea” unei persoane într-un anumit moment și se poate manifesta prin următoarele forme: euforie, tristețe, indiferență, exaltare, neliniște. 5) Pasiunea este polarizarea afectivă pe un sentiment bine determinat care invadează și domină viața psihică și activitatea individului, aproape în totalitate, reorganizându-i și vectorializându-i viața conștientă într-un anumit sens, pentru o foarte lungă durată. Psihopatologia afectivității Tulburările vieții afective
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
H. Abramson distinge trei grupe diferite de instabilitate psiho-afectivă la copii și adolescenți, după cum urmează: 1) instabilitatea primară și esențială care cuprinde: a) cazurile de instabilitate psiho-motorie pură; b) instabilii debili. 2) Instabilitatea secundară legată de tulburările de caracter și pasiuni în care intră următoarele: a) instabilii emotivi; b) instabilii paranoici; c) instabilii mitomani și isterici; d) instabilii cu tendințe perverse; e) perverșii instabili; f) instabilii epileptoizi. 3) Instabilitatea simptomatică de natură somatică cuprinde următoarele manifestări psihopatologice: a) instabilitatea grefată pe
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale individului, considerate ca daruri. Păcatul este legat de „vinovăția morală” a individului, care, „lovit de soartă”, va fi condamnat la o existență tragică. 3) Modelul medico-moral consideră nebunii ca fiind bolnavi psihici, a căror suferință este raportată la sfera pasiunilor, menținându-se prin aceasta, în prim-plan, esența morală a nebuniei. 4) Modelul medico-biologic consideră nebunia ca pe o formă de „degenerescență”, o degradare atavică a individului, contrarie procesului de evoluție a acestuia. Ea reprezintă o „reîntoarcere” către formele primitive
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
societatea vremii. În Epoca Iluministă „Nebunia” redevine o temă de interes pentru filozofie care încearcă să-i dea o explicație rațională, da fenomen sufletesc. Terenul este pregătit de R. Déscartes care, în lucrarea sa Les passions de l’âme separă „pasiunile” de sfera moralei atribuindu-le ca obiect de studiu al psihologiei. În același timp R. Déscartes propune, în lucrarea sa Reales pour la direction de l’ésprit măsuri educativ-formative și terapeutice-curative pentru viața sufletească. Iluminismul preia și dezvoltă aceste idei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Germania de E. Kraepelin, acesta din armă fixând și „cadrele nosologice” fundamentale la care se vor raporta toate clasificările diagnostice viitoare ale bolilor psihice. O nouă „răsturnare” se va produce la sfârșitul secolul al XIX-lea când S. Freud medicalizează pasiunile transformându-le în pulsiuni pe care le localizează în inconștient făcându-le responsabile de starea de sănătate sau de boală psihică a individului. Psihanaliza va aduce o nouă formă de „înțelegere” a umanului, o nouă „interpretare” de factură dinamică a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în lucrarea sa Antropologia din 1797. Interesul lui I. Kant pentru bolile psihice se înscrie în primul rând în sfera preocupărilor sale morale, nebunia constituind un argument al tezelor susținute de acesta. Pentru I. Kant, sursa bolilor psihice o constituie pasiunile care tulbură sufletul omului, liniștea sa interioară. Urmările acestora vor fi atât medicale, cât și morale. Pe aceste considerente cunoașterea bolilor psihice se impune atât pentru medici, cât și pentru filozofi și moraliști. Pasiunile care stau la baza „nebuniei” sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Kant, sursa bolilor psihice o constituie pasiunile care tulbură sufletul omului, liniștea sa interioară. Urmările acestora vor fi atât medicale, cât și morale. Pe aceste considerente cunoașterea bolilor psihice se impune atât pentru medici, cât și pentru filozofi și moraliști. Pasiunile care stau la baza „nebuniei” sunt, în primul rând, orgoliul și cupiditatea. Ele pot da naștere la halucinații, divagații sau delir. I. Kant, clasifica „bolile capului” sau „nebunia” în două categorii: a) debilitatea sau idioția, b) inversiunea sau grupa tulburărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
categorii: a) debilitatea sau idioția, b) inversiunea sau grupa tulburărilor mintale în care intră: - halucinațiile, - dereglările facultății de a judeca sau delirul, - inversiunea rațiunii sau mania (delirul, mania și demența). Ultimul în această serie este Ph. Pinel, „medicul-filosof” care, medicalizând pasiunile și incluzând definitiv „nebunia” în sfera medicinei ca „boală psihică”, recunoaște următoarele forme de tulburări: melancolia, mania, demența, idioția, ipohondria, somnambulismul și hidrofobia. Nosologia medico-psihiatrică Nosologia psihiatrică înregistrează progrese importante în cea de a doua jumătate a secolul al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale secolului al XVIII-lea, la Kant, Hobbes, Rousseau și Hegel. Putem afirma că raporturile omului sau ale grupelor umane cu statul, se exprimă prin acțiunile pe care le exercită asupra acestora corpul politic și statul. Corpul politic reunește „instincte, pasiuni, reflexe, un dinamism și structuri psihologice inconștiente; tot acest ansamblu fiind supus nevoilor prin constrângere legală, comandată de o idee și de decizii raționale”, afirmă J. Maritain. Spre deosebire de acesta, „Statul este acea parte a corpului politic al cărui obiect special
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Delacroix, H., Les grandes formes de la vie mentale, F.Alcan, Paris, 1934. Delay, J., Pichot, P., Abrégé de psychologie, Masson, Paris, 1969. Deniker, P.; Lempérière, Th.; Guyotat, J., Précis de psychiatrie clinique de l’adulte, Masson, Paris, 1990. Déscartes, R. Pasiunile sufletului, Ed. Științifică, București, 1984. Deshaies G., Psychopatologie générale, Puf, Paris, 1967 Deutsch, H., Problèmes de l’adolescence. Payot, Paris, 1970. Dide, M., L’hysterie et l’évolution humaine, Flammarion, Paris, 1935. Dide, M.; Guiraud, P., Psychiatrie du médecin praticien
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de a pune la dispoziția copilului mijloace moderne de învățare și recreere. Eleva M.R. a dovedit de-a lungul timpului o anumită înclinație către artele plastice, iar familia nu a ezitat să îi creeze condiții pentru a-și cultiva această pasiune. Astfel, fetița beneficiază de calculator conectat la Internet, televizor cu D.V.D., combină audio etc. 1.7. Climatul educativ din cadrul familiei: Bunicii fetei sunt interesați de instruirea și educarea copilului, însă posibilitățile acestora sunt limitate. Deși îi acordă elevei o atenție
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
și cu simple note, anecdote, cugetări malițioase. Supusă în general contingențelor, opera aceasta se impune prin unitate. Fragmente de forme și dimensiuni diferite se îmbină și construiesc întregul. Înrudirile dintre Jupân Dumitrache și Leonida sunt clare, ceea ce îi apropie fiind pasiunea pentru gazeta liberală și, deci, limbajul politic și savant, practicat cu sfială de primul, căci se confruntă cu competențele superioare ale lui Ipingescu și Venturiano, și cu îndrăzneală de către Leonida, care are ca interlocutor pe Efimița. Dar mediul se schimbă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de drepturi politice și se ocupau mai mult cu „răsfoirea“ politicii locale - cum este cazul coanei Joițica -, decât cu descifrarea programelor politice. Zoe se agită politicește nu numai pentru a recupera scrisoarea compromițătoare, dar și în calitate de femeie cu influență. La pasiunea politică a eroilor lui Caragiale se adaugă un alt element de aceeași importanță și anume pasiunea dragostei. De remarcat că elementul feminin pasional nu este foarte real. Veta apare ca un personaj comic, ca și Zița, sora ei mai tânără
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Joițica -, decât cu descifrarea programelor politice. Zoe se agită politicește nu numai pentru a recupera scrisoarea compromițătoare, dar și în calitate de femeie cu influență. La pasiunea politică a eroilor lui Caragiale se adaugă un alt element de aceeași importanță și anume pasiunea dragostei. De remarcat că elementul feminin pasional nu este foarte real. Veta apare ca un personaj comic, ca și Zița, sora ei mai tânără. Caragiale nu precizează vârsta exactă a Vetei, dar bănuim că este mai mare decât Zița. Ea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
tânără. Caragiale nu precizează vârsta exactă a Vetei, dar bănuim că este mai mare decât Zița. Ea se apropie de vârsta la care, acum un secol, femeile erau considerate „trecute“ și, astfel, trăiește, cu intensitate, ultima și poate unica ei pasiune. Comedie de moravuri politice, O scrisoare pierdută este dominată de personalitatea puternică a Zoei, a coanei Joițica, alarmată de perspectiva publicării scrisorii de dragoste a lui Tipătescu și, prin urmare, a compromiterii ei totale. Drama ei nu este personală, ci
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ajungă deputat sau chiar ministru. E la fel de firesc ca amorul lui pentru Zița, angelul radios, să-i uimească și să-i măgulească. În felul acesta prostia celorlalți, pierduți în propriile preocupări și interese, pare mai izbitoare. Jupân Dumitrache are o pasiune ingenuă pentru politica liberală și o încredere totală în slova scrisă a gazetei liberale care îl înrudește cu pensionarul Leonida. Nu are aerul savant al acestuia. În dezbaterile înalte, în interpretarea textelor lui Rică Venturiano, el se află în postura
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Prin scena ziarului, Caragiale își propune să sublinieze deformarea grosolană - în cazul lui Jupân Dumitrache -, fantazistă - în cel al lui Rică Venturiano (autorul articolului) - a noțiunilor și ideilor din sfera politicii, când totul se făcea fără discernământ, clarificare sau sistematizare. Pasiunea pentru politică este deci firul conducător al piesei O noapte furtunoasă, dar și al celorlalte două principale comedii ale marelui dramaturg: Conu Leonida față cu reacțiunea și O scrisoare pierdută (citate în ordine cronologică). Ce este Jupân Dumitrache dacă nu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Acesta se pune în serviciul partidului pe care el însuși se sprijină, recrutând forțat până și bolnavi, cum este cazul lui Tache Pantofarul de la Sf. Lefterie, special vizat, ca finul lui Popa-Tache. 2.5. Sentimentul dragostei în comedia politică Dincolo de pasiunea pentru politică, observăm un alt element de aceeași importanță, și anume dragostea, de la care nu face excepție nici una dintre eroinele acestei piese politice. Modesta Veta, având un soț cu atâtea idei și principii, se consolează cu Chiriac, tejghetarul și omul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Remarcăm că totul este condus cu o mână expertă; valorile teatrale ale capodoperei nu sunt amenințate de un asemenea deznodământ, deoarece comedia nu trebuie să alunece pe făgașul dramei. Din acțiunea piesei se întrevede și o altă trăsătură a protagonistei: pasiunea pentru politică. Zoe nu e numai soția șefului organizației guvernamentale județene și amanta prefectului, ea este o femeie puternică, dispusă să lupte împotriva prefectului și a partizanilor lui pentru a impune candidatura lui Cațavencu. Mai mult, ea îl amenință pe
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Agamiță Dandanache este odios; Cațavencu devine până la urmă aproape simpatic, atunci când îl vedem la picioarele Joițicăi sau când ciocnește paharul de șampanie cu Tipătescu. Ralea are dreptate și atunci când spune că: „Ceea ce surprinde iarăși la acești eroi e superficialitatea lor. Pasiunile sau poftele nu le sunt adânci. Ei n-ar comite nelegiuri ori crime ca să le satisfacă.“ Eroii lui Caragiale, continuă Ralea, nu sunt răutăcioși. Iată și argumentul său: „Ei rezumă psihologia, momentul istoric de atunci: mentalitatea în fond bucolică, caracteristică
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ca să le satisfacă.“ Eroii lui Caragiale, continuă Ralea, nu sunt răutăcioși. Iată și argumentul său: „Ei rezumă psihologia, momentul istoric de atunci: mentalitatea în fond bucolică, caracteristică regimurilor cvasi-feudale, și apoi psihologia etnică a românului, lipsită de rancună și de pasiune.“ De altfel, eseistul nu exagerează nici când afirmă că: Sunt puține pagini literare care mai pot da astăzi atâta bucurie ca ale lui Caragiale. Prin „astăzi“ se înțelege anul 1931, cu puțin timp înainte de înscăunarea lui Hitler în postul de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Țeposu, într-un portret ce nu și-a pierdut pertinența, drept un critic „serios fără morozitate, sistematic fără ticuri, bine informat”, „un glosator subtil și malițios” care „are mereu grijă să-și împartă admirația pentru literatură între respectul civilizat și pasiunea inocentă”. Neocolit de subtilitate, dar ocolit de partipriuri generaționiste, mobil în regim polemic, dar atent la civilitatea tonului, S. este un critic solid, urmărind programatic, prin augmentări succesive ale sumarelor, sinteza și panorama. Fundamental un spirit canonic, el modulează totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]