17,202 matches
-
imediat în sufletul celor care o înconjura. Figurile acestora, pline de vitalitate, ca și cea a eroinei, de altminteri, sunt admirabil desenate, „pe caracter” cum ar fi spus Ressu. Pe fețele lor aspre, muncite, în ochii lor ce strălucesc cu pasiune, tăbăcarii exprimă adeziunea lor completă, sigură de victorie, la îndemnul femeii din mijlocul lor. Această, convinsă de ajutorul celor care au facut cerc în jurul ei, întoarce capul și-și îndreaptă chemarea spre cei mai din urmă, ca să-și iuțească pasul
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
de a poseda și de a aparține. În reprezentările alegorice din Franța secolului al XVIII-lea, ca obiect feminin al dorinței heterosexuale masculine, Patria solicită îmbrățișarea pețitorilor ei bărbați, subiecții emancipați ai statului-națiune proaspăt constituit. ”Eros este liantul care leagă pasiunea privată de datoria publică.” (Landes,153) Există critici care, analizând lucrarea lui Delacroix, susțin faptul că Libertatea este în acest caz ”dezerotizată”: ”Sexualitatea ei a fost modificată. În ciuda expunerii parțiale sau totale a sânilor, ea nu stârnește atracția erotică. Schițele
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
nici o investiție erotică sau sentimentală în stat, dacă identitățile noastre ca subiecți sexuali moderni nu ar lua statul ca pe un obiect de primă instanță și deci ca pe partenerul de care depinde identitatea noastră, ce ar mai putea justifica pasiunea noastră pentru patrie?”(Sommer apud Landes, 140) 2Tabloul a fost expus până în 1832 la Galeria Luxembourg, iar apoi a fost retras, de teama că ar putea inspira noi acțiuni revoluționare. (Murray, 49) 3Unul dintre tabuurile vremii este cel al părului
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
critice ale scriitorilor clasici români, a colecției „Energia", unde regele Carol propunea tipărirea de cărți de aventură, ediții definitive ale scriitorilor contemporani. Activitatea de filolog a lui Alexandru Rosetti se întinde pe aproape șapte decenii de muncă intensă, coroborată de pasiunea sa extraordinară pentru bibliofilie. Atât în epoca interbelică, cât și în perioada comunistă, Rosetti s-a ocupat de editarea unor opere complete ale scriitorilor și cronicarilor români ca Miron Costin, Ion Neculce, Grigore Ureche sau Ion Luca Caragiale (la această
Alexandru Rosetti () [Corola-website/Science/297570_a_298899]
-
la Iași, în împrejurările tulburi ale refugiului, prin intermediul fiicelor lui Delavrancea, cu care tînăra Lilly era rudă apropiată. La rândul lor, fiicele lui Delavrancea frecventau aceleași medii ieșene pe care le frecventa și familia Teodoreanu, dată fiind, între altele, și pasiunea pentru muzică a Cellei Delavrancea, cât și a Sofiei Teodoreanu, mama viitorului scriitor. Apropierea dintre cei doi tineri s-a produs pe terenul comun al pasiunii pentru literatură, pasiune concretizată atât în setea de lectură, cât și în înclinația pentru
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
medii ieșene pe care le frecventa și familia Teodoreanu, dată fiind, între altele, și pasiunea pentru muzică a Cellei Delavrancea, cât și a Sofiei Teodoreanu, mama viitorului scriitor. Apropierea dintre cei doi tineri s-a produs pe terenul comun al pasiunii pentru literatură, pasiune concretizată atât în setea de lectură, cât și în înclinația pentru scris. La doi ani după terminarea liceului, Ionel Teodoreanu promovează, în trei sesiuni consecutive, toate examenele din cei trei ani de studii ai Facultății de Drept
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
care le frecventa și familia Teodoreanu, dată fiind, între altele, și pasiunea pentru muzică a Cellei Delavrancea, cât și a Sofiei Teodoreanu, mama viitorului scriitor. Apropierea dintre cei doi tineri s-a produs pe terenul comun al pasiunii pentru literatură, pasiune concretizată atât în setea de lectură, cât și în înclinația pentru scris. La doi ani după terminarea liceului, Ionel Teodoreanu promovează, în trei sesiuni consecutive, toate examenele din cei trei ani de studii ai Facultății de Drept de la Universitatea din
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
postul de decan al Teatrului Național din Iași. Este singura funcție oficială pe care o are de-a lungul vieții. Perioada directoratului lui Ionel Teodoreanu rămâne un moment distinct, prin calitatea sa ridicată, în istoria Teatrului Național. Conștiinciozitatea exemplară și pasiunea nedezmințită, dublată de o remarcabilă competență, caracterizează în cel mai înalt grad persoana tânărului director. Tentativele sale de emancipare, convertite în opere de distinctă originalitate sunt primite cu entuziasm de cititori. Prin compensație față de duritatea și prozaismul vieții de după primul
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
române o operă deja semnificativă, un român, foarte multe piese și câteva volume de poezie. Intra în cultura franceză prin poezie, "Le sage à l’heure du thé" este distins cu premiul " Cea mai bună carte de poezie din 1984". Pasiunea să se hrănește din literatura pe care a citit-o, încă din copilărie. Este îndrăgostit și influențat de Franz Kafka, Fiodor Dostoievski, Edgar Allan Poe, Lautréamont, Jorge Luis Borges, Anton Pavlovici Cehov, Samuel Beckett. Iubește suprarealismul, dadaismul, teatrul absurdului sau
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
romanului "Peripețiile bravului soldat Švejk" de Jaroslav Hašek, publicată in 1956. Textul acestei traduceri a fost republicat de mai multe ori, bucurându-se de un deosebit succes. Neîndoielnic, savoarea acestei traduceri se datorează geniului satiric al lui Al. O. Teodoreanu. Pasiunea sa de gurmand și iubitor de vinuri se baza pe calitățile sale gustative remarcabile. Este îndeobște cunoscut faptul că era chemat întotdeauna să arbitreze orice dispută în domeniul identificării și categorisirii degustării produselor obținute din struguri, adică vinuri și coniacuri
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
pe scena literară cu un aparent anodin și inofensiv roman pentru tineret, socotit de unii critici literari „roman de consum”, anume "Toate pînzele sus!" publicat în anul 1954. Romanul, scris cu mare talent narativ și descriptiv, este puternic influențat de pasiunea pentru aventură a autorului și devine aproape instantaneu un succes răsunător la publicul de toate vârstele, aprinzând imaginația a milioane de tineri români pentru câteva generații. Descrie călătoria pe care Radu Tudoran nu a mai putut să o facă în
Radu Tudoran () [Corola-website/Science/297622_a_298951]
-
bătrâni care încearcă să-și ascundă trecutul rușinos. George Călinescu observă că, în special în "Năluca", Sadoveanu începe să exploreze tehnica discontinuității în contribuțiile sale literare. „Mijlocul tehnic, de pe acum caracteristic al autorului, de a sugera mocnirea sub cenușă a pasiunilor e o respirație contemplativă în care se evocă un element stătător: natura vie ori moartă.” Următoarea colecție de povești scurte, "Dureri înăbușite", se bazează pe natura moartă și duce opera sa în direcția realismului socialist și a naturalismului (Călinescu presupune
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
multe expoziții și simpozioane organizate de MLR. Evenimente similare au loc și în alte orașe, precum simpozionul „Pe urmele lui Sadoveanu” care a avut loc în luna martie a anului 2006 la Piatra Neamț. Începând cu anul 2003, pentru a sărbători pasiunea pentru șah a lui Sadoveanu, are loc concursul anual de șah din cadrul „Festivalului Internațional de Șah Mihail Sadoveanu”. Un liceu și o librărie din București îi poartă numele, precum și mai multe străzi din Iași, Fălticeni, Timișoara, Oradea, Brașov, Galați, Suceava
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
românească: Revenit intre timp la București întâmpină o serie de greutăți financiare: Am sosit cu 300 de lei în buzunar... Și aici... aici... aici începe un capitol întunecat al vieții mele, o epocă grea, de luptă dârză cu mizeria și pasiunea de scriitor. [...] Am venit în contact cu toți corifeii literaturii de atunci. Gârleanu mai ales era marele prozator al epocii. În vremea aceea, am încercat acest gen nou de nuvele, care nu prea era înțeles de gingașii povestitori din jurul meu
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Sf. Sava“, învață cu cei mai de seamă profesori ai Capitalei din acea vreme (D.A. Laurian, Anghel Demetriescu, Vasile Ștefănescu), fiind remarcat pentru talentul și capacitatea sa de asimilare. Atmosfera din internatul de la „Sf. Sava“ și imaginea adolescentului vibrând de pasiune vor fi evocate în nuvela "". Din această perioadă (1876 - 1877) datează și primele lui încercări literare. Din 1877 devine student la Facultatea de Drept. Adevărata „producție poetică a liceanului“ poate fi identificată mai târziu, în 1878. După ce începe să publice
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
la altul în căutarea unui public nou, asemenea unui Minnesänger din evul mediu. Alături de Dimitrie Onofrei și Traian Grozăvescu, a fost unul din cei mai mari tenori români. Idealul unui artist se recunoaște numaidecât în timbrul vocii sale și în pasiunea temperamentului" (Emil Marinescu)
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
XX-lea. Se naște la Varșovia, într-o perioadă în care țara se afla sub stăpânirea Rusiei țariste, într-o familie de profesori, care îi insuflă de timpuriu dragostea pentru învățătură. Astfel, încă din tinerețe își manifestă interesul pentru studiu, pasiune moștenită probabil de la tatăl ei, Vladislav Sklodowski, profesor de matematică și fizică la un liceu, care a studiat la Universitatea din Sankt Petersburg. Acesta era un bărbat inteligent care excela în aproape orice domeniu, inclusiv lingvistică și istorie. Mama sa
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
recurge la spații largi în care include o mare cantitate de elemente - oameni, animale obiecte - într-o combinație irațională a raporturilor și deformare a realității. În 1929 o întâlnește pe Gala Diaconov, soția poetului Paul Éluard, pentru care face o pasiune ce nu se va stinge tot restul vieții lui. Reușește să o despartă de Éluard, Gala devenindu-i nu numai soție, dar și muză inspiratoare, reprezentând-o în multe din picturile sale. Grație Galei, Dalí va cunoaște în cele din
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
temă religioasă. Din 1963 până în 1966 Ingmar Bergman este directorul Teatrului Regal de Stat din Stockholm. Opera sa cinematografică se axează acum asupra psihicului personajelor feminine. Filme tipice pentru această perioadă sunt "Persona" (1966) cu Liv Ullmann și Bibi Andresson, "Pasiunea Annei" (1969), "Atingerea" (1970) și "Strigăte și șoapte" (1972), film încununat cu un Oscar pentru cea mai bună imagine (Nykvist) în care sunt reprezentate diverse ipostaze ale naturii feminine, având-o ca model pe mama regizorului. Bergman începe să producă
Ingmar Bergman () [Corola-website/Science/297706_a_299035]
-
Un isteric", semnat Sapho, în „România Literară și Științifică”, 1, V, 1895. "O seară la Macedonski," semnat Ștefan Petică, în „Capitala”, I, nr. 34, 4 decembrie 1898. "O scrisoare," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 118, 6 aprilie 1900. "Pasiunea", semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 120, 8 aprilie 1900. "Sub cerul liber," semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 124, 15 aprilie 1900. "În cimitirul săracilor," semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 124, 16 aprilie 1900. "Visul
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
și grijile familiale au înnegurat viața genialului muzician. În pofida greutăților și a climatului muzical cu totul impropriu unei creații de larg orizont, Bach scrie în ultima perioadă a vieții sale cele mai mari și mai valoroase lucrări: cantatele „tragice”, Magnificat, Pasiunile și Missa în si minor. Cu ocazia vizitei făcute la Berlin (1747) regelui flautist Friedrich al II-lea al Prusiei, (la curtea căruia funcționa ca clavecinist fiul său K. Philipp Emanuel) Bach a improvizat o magnifică fugă pe searbăda temă
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
sale laice ne arată cât de mult a influențat stilul de operă muzica sa. Se știe că la Hamburg, opera germană crease un gen de operă biblică, favorizând pătrunderea stilului dramatic în muzica religioasă. Acest fapt va fi resimțit în Pasiuni, „Magnificat” și în „Missa în si”. Stilul operei italiene este vizibil în cantata-solo „Amorul trădător” și în „Nu știu ce-i durerea”. Unele fragmente din cantatele profane le-a întrebuințat și în cele religioase. Astfel, cantata omagială „Se înalță cu bucurie” a
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
atmosfera bucuriei sincere, iar în arii găsim linii melodice ce au simplitatea cântecului popular. Este o muzică care exprimă bucuria comuniunii cu Dumnezeu, smerenia omului evlavios și speranța sa în milostivirea cerească. Dacă în „Magnificat” domină o muzica însorită, în Pasiuni găsim pagini de o adâncă tensiune dramatică, ele fiind, de fapt, oratorii scrise pentru Vinerea din preajma Paștelui, când și în biserica protestantă se celebrează Patimile lui Christos. Creată de H. Schütz, în secolul al XVII-lea, Pasiunea a devenit tradițională
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
muzica însorită, în Pasiuni găsim pagini de o adâncă tensiune dramatică, ele fiind, de fapt, oratorii scrise pentru Vinerea din preajma Paștelui, când și în biserica protestantă se celebrează Patimile lui Christos. Creată de H. Schütz, în secolul al XVII-lea, Pasiunea a devenit tradițională în muzica religioasă germană. Tema ei constă în nararea Patimilor lui Christos, răstignit pe cruce, subiectul oferind compozitorilor un bogat material pentru zugrăvirea unor intense trăiri umane. Pătimirile cumplite ale Fiului lui Dumnezeu, supus unor atroce schingiuiri
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
schingiuiri, durerea Fecioarei Maria care își vede Fiul răstignit, scena judecării Sale, cu participarea maselor care cer grațierea unui delincvent, toate sunt elemente ale unei drame care vor genera o muzică de un adânc dramatism. În biserica protestantă textele acestor Pasiuni nu erau exclusiv biblice. Traduse, ele alternau cu intervenții poetice ale autorilor libretului. Caracteristică pentru pasiune este prezența unui recitator, reprezentând evanghelistul, care redă pasajele narative prin recitativ. Se pare că Bach a scris cinci Pasiuni, dintre care s-au
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]