16,895 matches
-
desființării editurii, nu va mai ajunge să fie tipărit. În 1950, la un an după absolvirea facultății (1949), este angajat secretar de redacție la „Almanahul literar”, unde lucrează împreună cu Victor Felea, Dumitru Micu, Aurel Rău ș.a. În 1952 este numit redactor-șef al aceleiași reviste, devenită, din 1954, ca urmare a propunerii membrilor redacției, „Steaua”, funcție pe care o va deține până în 1959. Ca responsabil al revistei, militează, atât în articole teoretice, cât și în selecția scriitorilor români și străini publicați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
atragă cât mulți din membrii partidului liberal rival, făceau noi aprecieri la adresa guvernului și a regimului său politic. Astfel, atacurile reciproce de la Arad și Tg. Jiu, lansate de Dinu Brătianu și Gh. Tătărescu, în septembrie 1934, i-au determinat pe redactorii ziarului "Mișcarea" să afirme că premierul fusese adus în fruntea guvernului pe neașteptate, prin încălcarea uzanțelor, potrivit cărora această funcție revenea președintelui partidului de guvernământ. Ca urmare, apreciau georgiștii, Gheorghe Tătărescu, îndatorat acelora care îi susținuseră ascensiunea politică, instaurase un
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
care a aprobat atitudinea lui N. Constantinescu-Bordeni și și-a exprimat hotărârea de "a folosi toate mijloacele pentru a descoperi pe traficanții apărării naționale"473. Cum problema anchetei parlamentare s-a aflat în atenția opiniei publice și în lunile următoare, redactorul șef al ziarului "Mișcarea", Constantin Hențescu, a prezentat puncte de vedere noi asupra acestei probleme, în august 1934. El a atras atenția asupra faptului că ancheta a fost transformată de "o voință nevăzută, dar puternică", într-un pretext pentru compromiterea
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Ion Mihalache de a forma un guvern în condițiile impuse de rege, la 17 noiembrie, Gheorghe Tătărescu a primit, din nou, mandatul 630. Fiind solicitat să colaboreze la guvern, Gheorghe Brătianu a refuzat. Potrivit declarațiilor făcute de șeful georgiștilor unui redactor de la ziarul "Universul", premierul oferise partidului condus de Gheorghe Brătianu "un minister în legătură cu problemele agricole sau muncitorești și un subsecretariat de stat". Când cel solicitat a pus în discuție problema programului de guvernare, problema întregirii partidului și cea a eventualelor
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Debutează în 1929, cu poezia Iubire, semnată Emil Soare, la „Povestea”, „foaie de expoziție literară în versuri” din Predeal-Sărari. Își continuă activitatea publicistică la „Gazeta învățătorilor prahoveni” din Ploiești (1930). Ulterior colaborează la numeroase publicații, majoritatea de stânga, fiind și redactor la „Cuvântul liber” (1933-1936), secretar de redacție la „Era nouă” (1936), redactor la ziarul „Timpul” (1936-1938), unde conduce pagina de literatură și artă, semnând cu pseudonimul Paul Scorțeanu (numele bunicului matern). În 1939 este numit șef al Biroului Presei, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
de expoziție literară în versuri” din Predeal-Sărari. Își continuă activitatea publicistică la „Gazeta învățătorilor prahoveni” din Ploiești (1930). Ulterior colaborează la numeroase publicații, majoritatea de stânga, fiind și redactor la „Cuvântul liber” (1933-1936), secretar de redacție la „Era nouă” (1936), redactor la ziarul „Timpul” (1936-1938), unde conduce pagina de literatură și artă, semnând cu pseudonimul Paul Scorțeanu (numele bunicului matern). În 1939 este numit șef al Biroului Presei, la Cluj. Redactează „Gazeta satului” (cu Ion Vințe) și face parte din grupul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
1939-1940), de orientare democratică radicală. Reîntors la București, la „Timpul” (1940-1943), reia conducerea paginii culturale și trece în aceeași calitate la „Ecoul” (1943-1944), cotidian condus de Mircea Grigorescu. După război lucrează la „Scânteia” și la „România liberă” (1944- 1946), e redactor-șef la „Revista literară” (1947), ulterior la „Almanahul literar” din Cluj (1949-1952), după care se retrage din presă până la mijlocul anilor ‘60. Acum inițiază, cu o pasiune irepresibilă, „Povestea vorbei”, supliment al revistei „Ramuri” (1966-1969). Animator literar de vocație, și-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
la Iași, în august 1940 e numit director, fiind însă nevoit să demisioneze după numai două luni. În 1941 se statornicește ca director de scenă la Teatrul Național din capitală. Debutează în 1923, la „Naționalistul” (Iași), unde este și prim-redactor, la fel ca și la „Svastica Iașului” și „Cuvântul studențesc”. A făcut reportaje, a semnat cronici teatrale și cronici plastice, omul de teatru fiind un desenator înzestrat, cu o înclinație pronunțată spre caricatural (cum spune singur - într-un interviu acordat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
a montat poartă amprenta unui fel al său de a vedea, dominat de valențele plasticității. Intervențiile lui, de un radicalism ce nu se dezminte, apar în „Universul literar”, „Lumea” (Iași) „Opinia”, „Manifest”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Democrația”, „România”, unde a fost redactor și director tehnic, „Lumea”, „Veac nou”, „Jurnalul de dimineață”, „Teatrul” (Iași), „Rampa”; sporadic, semnează și în „Apărarea națională”, „Spectacolul”, „Teatrul Național”, „Viața”, „Bilete de papagal”, „Femeia și căminul”. A folosit pseudonimele Țepeș, Vercingetorix, Vig, Vix. În octombrie 1937 a scos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
1 februarie 1892 și 1 ianuarie 1893. În luna ianuarie 1892, studentul C. Berariu scotea publicația litografiată „Tinerimea română”, cu participarea colegilor săi Șt. Bodnărescu și I.G. Toma. O lună mai târziu, ei izbuteau să editeze Î.l., la care redactor responsabil era Șt. Bodnărescu, republicând o parte din materialul literar și politic aflat în revista litografiată. Prin program, noul periodic se situa în linia tradițională a gazetăriei din Transilvania și Bucovina, propunându-și să militeze pentru apărarea drepturilor naționale ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287539_a_288868]
-
anunțuri" și-au făcut apariția schimburile de locuință, anunțurile pentru închirieri de balcoane și locuințe, aflate (după toate presupunerile) pe traseul trupelor care urmau să intre în localitate. În memoriile sale intitulate Lélekvesztő (Bărcuța, 1941), Kacsó Sánor, la vremea aceea redactor la Brassói Lapok (Foi Brașovene), descrie momentul. Astfel, primul semn concret după modificarea frontierei - dincolo de metamorfozarea atmosferei generale a străzii - a fost că soției sale i-a căzut pe umeri toată treaba din casă, până și spălatul vaselor - aproape toate
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
ea. În primul rând, trebuie să menționăm că textul pare unul profesionist, în care nu se promovează idei foarte alarmante; totuși, în text se ascund nenumărate specificări a căror punere în aplicare a condus direct către aberații diabolice. În introducere, redactorul precizează că modalitatea redobândirii Transilvaniei trebuie să servească drept model pentru organizarea "noii împărății ungare". Nu ar fi putut exista vreun abuz, în schimb exista, din nou, un puternic spirit comunitar și național, o răfuială cu trăsăturile destructivei dominații românești
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
BANATUL, revistă culturală apărută la Timișoara în 1994. Redactor: Adrian Dinu Rachieru. Publicația reia programul revistei „Banatul” din 1926-1930, în sensul promovării tradiției culturale și publicistice locale, dincolo, însă, de un provincialism îngust, tradiție căreia caută să-i păstreze specificul. În acest sens, sunt publicate cele mai importante studii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285597_a_286926]
-
IX.1934, Bazargic), poetă, traducătoare și editoare. Este fiica unui contabil. A absolvit liceul la Constanța (1951) și timp de un an a lucrat ca reporter. A urmat apoi, până în 1957, Facultatea de Filologie din București și a activat ca redactor, mai întâi la „Gazeta literară”, apoi la Editura pentru Literatură, în cele din urmă la Editura Eminescu, până la pensionare. A debutat cu versuri în revista liceului, „Flori albastre” (1950), iar prima ei carte, Balade pentru orele de seară, apare în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285671_a_287000]
-
După absolvirea, ca „stipendist” al Fondurilor Arhidiecezane, a liceului la Brașov (1895), se înscrie la Universitatea din Budapesta, unde studiază filologia și istoria. Lipsurile materiale, dar și pasiunea luptei politice pentru afirmarea idealului național îl determină să se angajeze ca redactor la „Tribuna” din Sibiu. Intrând, însă, în conflict cu unii conducători ai partidei naționale, părăsește Sibiul și ajunge la București, unde va lucra, grație sprijinului acordat de Aurel C. Popovici, ca redactor la ziarul „Dreptatea” al lui Nicolae Fleva, condus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
idealului național îl determină să se angajeze ca redactor la „Tribuna” din Sibiu. Intrând, însă, în conflict cu unii conducători ai partidei naționale, părăsește Sibiul și ajunge la București, unde va lucra, grație sprijinului acordat de Aurel C. Popovici, ca redactor la ziarul „Dreptatea” al lui Nicolae Fleva, condus de Anton Bacalbașa (1897-1898). Un ajutor din partea Societății Transilvania îi înlesnește continuarea studiilor la Cluj (1898-1899). Se înscrie la Facultatea de Drept. Mai mult decât la Budapesta, el devine acum liderul studențimii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
Lazăr”, apoi ca profesor titular de limba și literatura germană la Seminarul Central și la Seminarul Nifon. Elev fiind, debutase în 1893, la „Gazeta de Transilvania”, cu articolul Codrul în poezia poporală română. Cooptat în 1905 de N. Iorga ca redactor la „Sămănătorul”, devine sufletul revistei, a cărei viață încearcă să o prelungească după demisia, în anul următor, a istoricului. Din 1908 devine și redactor al cotidianului „Minerva”, alături de Ioan Slavici. În 1916, la solicitarea sa, este angajat „ofițer voluntar pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
de Transilvania”, cu articolul Codrul în poezia poporală română. Cooptat în 1905 de N. Iorga ca redactor la „Sămănătorul”, devine sufletul revistei, a cărei viață încearcă să o prelungească după demisia, în anul următor, a istoricului. Din 1908 devine și redactor al cotidianului „Minerva”, alături de Ioan Slavici. În 1916, la solicitarea sa, este angajat „ofițer voluntar pentru serviciile de informație”, translator, în cadrul Cartierului General al Armatei a II-a, acționând în sudul Transilvaniei și, ulterior, în Moldova. Războiul îi zdruncină profund
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
ziarist la „Universul”. Este fratele lui Paul B. Marian. Urmează la București Liceul „Matei Basarab” (1931- 1939), după absolvirea căruia se înscrie la Facultatea de Drept, luându-și licența în 1947. Lucrează ca ziarist la „Timpul” și „Rampa”, apoi ca redactor la secția de scenarii a Studioului Cinematografic „Al. Sahia” și la secția de limbă spaniolă a Redacției emisiunilor pentru străinătate a Radiodifuziunii Române (1954-1989). Debutează în „Tribuna poporului” (1944). După câteva traduceri realizate în colaborare cu Paul B. Marian, publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288019_a_289348]
-
rezistă decât câteva săptămâni în postul de casier la o berărie ținută de I. L. Caragiale. Bolnav, se retrage la Brăila, să se îngrijească. Găsește încă resurse de a răspunde cu entuziasm chemării revistei „Lumea nouă”, care îi oferă o funcție de redactor. Se prăpădește în urma unei banale infecții. În 1948 a fost ales membru post-mortem al Academiei RPR. Lirica, de o anume melodicitate, a lui P.-P., adunată postum, în 1896, este aceea a unui melancolic timid și însingurat, pierdut în reverii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
scurt scenariu după romanul Bietul Ioanide de G. Călinescu, carte brusc interzisă). Va urma Școala de Literatură „M. Eminescu” (1954-1955), după care va fi student la Facultatea de Filologie din Universitatea București, secția critică literară și proză (1955-1959). Lucrează ca redactor la „Contemporanul” (1959-1968), cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1960-1996), redactor-șef al „Revistei de istorie și teorie literară” (1974-1979). După 1990 a fost, între altele, președintele Partidului Pensionarilor. A editat și prefațat numeroase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
M. Eminescu” (1954-1955), după care va fi student la Facultatea de Filologie din Universitatea București, secția critică literară și proză (1955-1959). Lucrează ca redactor la „Contemporanul” (1959-1968), cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1960-1996), redactor-șef al „Revistei de istorie și teorie literară” (1974-1979). După 1990 a fost, între altele, președintele Partidului Pensionarilor. A editat și prefațat numeroase ediții ale unor scriitori precum A. Bădăuță, G. Călinescu, Vladimir Streinu, Al. O. Teodoreanu ș.a., a alcătuit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
folosește tocmai noțiunea contrară, avantajoasă victimei: "inteligentisim""158. Așa cum spuneam, întâlnim la Caragiale și ironie de tipul anticatastazei. De pildă, într-o Cronică, în care ia forma hazului de necaz, prin fantazările deghizate în confesiuni legate de confortul și avantajele redactorilor de la "Ghimpele". Dejunurile copioase, cadourile extravagante din partea patronului "o pereche de butoni de mâneci cu câte o piatră de briliant mareață cât o alună turcească"159, "un cronometru superb de aur"160, "un cal de călărie arab, alb"161, "o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
titluri sugestive precum Parada paiațelor, Cutia cu maimuțe, Mascarada, însă rămasă necunoscută, deși a fost publicată postum. Silvia Cucu, în monografia George Mihail Zamfirescu și teatrul, precizează sursa unui astfel de demers dramatic oarecum inedit în cazul acestui scriitor: "În calitate de redactor la Adevărul și Dimineața, obligat prin profesie să fie un observator al moravurilor politice, George Mihail Zamfirescu avea la dispoziție un bogat material faptic atunci când a simțit nevoia să scrie o piesă în care să condamne demagogia politicienilor burghezi"100
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
TRIBUNA LITERARĂ, periodic apărut la Huși, bilunar, între 15 aprilie și 15 iulie 1931. Colectivul redacțional nu este menționat. „Libertatea scrisului fiind adevărata manifestare a artei”, redactorii revistei „nu tind să formeze un curent în literatura românească și nu-și obligă colaboratorii a respecta prin scris o anumită școală sau gen literar” (Cuvânt înainte). Poezie publică Emil Răteanu, Tudor Vania, O. D. Șendre. Cu proză colaborează George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290252_a_291581]