17,708 matches
-
reabilitării Căpitanului. Probele juridice erau așa de categorice, încât chiar fără admirabilul talent al lui Horia Cosmovici - demisionat din postul de Subsecretar de Stat la Președinție pentru a putea pleda - hotărârea nu putea fi îndoielnică pentru nimeni. Tribunalul militar își rostise sentința infamă de „trădare”, pentru că se găsiseră la Căpitan câteva circulări și ordine jandarmerești privind propaganda (sau mai bine zis oprirea propagandei) legionară - ca și cum n-ar fi fost cel mai firesc lucru pentru un conducător politic să fie informat despre
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
făcut cuvenita întrebare la Legația Germană din București, „regimul” legionar fusese îndepărtat, iar Legația a răspuns că n-ar fi oportună alegerea, deși profesorul Gamillscheg mi-a spus că referatul său ar fi fost favorabil. Cred însă că anumite cuvinte rostite de mine în Ianuarie 1941, pe care le voi aminti la locul cuvenit, îl vor fi determinat și pe el la o anumită rezervă... La Berlin am revăzut cu acest prilej pe [230] vechiul prieten din anii de student, Ciordaș
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mi-am văzut liniștit de lucrările de la Muzeu, iar seara m-am dus direct acasă. Manifestația legionară de pe Calea Victoriei și de la Președinție cerea într-adevăr menținerea Generalului Petrovicescu la Ministerul de Interne, însă apărea limpede că acesta din urmă își rostise singur sentință, vorbind în ajun la radio despre Corneliu Codreanu și mărturisindu și crezul legionar. În dimineața zilei de Marți 21 Ianuarie - data „oficială” a începutului așa-zisei „rebeliuni” m-am dus la Minister, iar la ora 9 i-am
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
înțeles că fusesem trași pe sfoară, firește cu ajutorul Legației Germane. Căci ordinul lui Sima s-a citit o singură dată, iar apoi au reînceput tiradele împotriva „rebelilor”. A doua zi, anunțând intenția că toți „vinovații” vor fi pedepsiți, speaker[-]ul rostea sentențios: „De la Horia Sima până la ultimul borfaș”. Odată cu această lepădare a măștilor și odată cu confirmarea trădării Legației Germane - care ne ceruse să încetăm rezistența pentru „aplanarea” lucrurilor -, se introdusese și noul termen, întrebuințat apoi multe luni de zile drept sinonim
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
despre vizita lui Antonescu la Berlin, în Ianuarie 1941 pentru că aceasta ar însemna recunoașterea implicită a vinovăției lui Antonescu și a trădării germane față de Legiune. Bine înțeles, din aceleași motive nimeni nu vrea să-și reamintească despre discursul lui Hitler rostit la începerea războiului împotriva Sovietelor, când a vorbit despre „legionarii comuniști” autori ai „rebeliunii” la instigația Moscovei. Oricine va reciti însă acest discurs își va putea da seama despre ceea ce a putut spune Antonescu la Berlin în Ianuarie 1941 și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
2000 Partea a III-a Cetățenii și guvernanții Retorica autosacrificiului În 11 martie 1998, domnul deputat Mureșan ne-a impresionat profund cu memorabila expresie: „Aș vrea să văd un român care muncește cât domnul prim-ministru Ciorbea!”. Ea a fost rostită la un clasic talk-show de noapte. Unii dintre noi or fi început să-și facă mustrări de conștiință: ne petrecem serile comod, în singurătate sau în familie, butonând canale cu talk-show-uri ca să ne explicăm nefericirea personală prin cea colectivă, în timp ce
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
din Țara de Jos. Cu privirile ascunse sub ochelari și concentrând tăcere în trăsături, figura profesorului de limba și literatura română era a unui țăran. Impunea la dânsul precizia gândirii și exigența profesorală. Își punea pe catedră ceasornicul de buzunar, rostind cuvântul de închidere pe sunetul clopoțelului, ceea ce contribuia enorm la prestigiul lui ca profesor. Citea cărțile nou apărute pe care, cu talent oratoric, le recenza la librăria Bendit. O dată pe săptămână, această dugheană își transforma salonul cu cărți în sală
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
deșiratului Corduneanu iar cel al Ziței, nebunaticii Lia Cocârță. Cum am spus, Veta era interpretată în notă dramatică de Silvia Verdeș. În chip original, regizorul gândise câteva efecte, producând un preambul care rezuma acțiunea. În fața cortinei, fiecare interpret ieșea ca să rostească o singură replică, cea mai faimoasă a rolului său. Primul apărea în fața pânzei, prin tăietura de la mijloc, Rică Venturiano care, înclinându-se în fața publicului, saluta cu un gest larg cu jobenul, sclipind din pince-nez. Anunța: „O noapte furtunoasă, de I.L.
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
musca. În timpul acesta Labiș, care era mic de statură, se furișă de pe podium și, înșurubându-se printre bănci, o zbughi glonț pe ușa deschisă. Cu aer de căpcăun în stare să roadă oase, Cățeaua urcă la catedră, deschise catalogul și rosti peltic: - Eh! Ia să poftească la lecsie, Cârsiu Adrian... Labis Nicolae (cu o satisfacție drăcească, vocea ei deschidea aici o acoladă de subînțelesuri). Pierzând de mult nădejdea de a promova, bietul Cârciu sforăia la ora aceea în patul lui de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Pierzând de mult nădejdea de a promova, bietul Cârciu sforăia la ora aceea în patul lui de repetent de la cămin. Între timp, în goană, Labiș străbătea curtea. Ridicându-și ochelarii pe frunte, domnișoara Braunstein aruncă clasei o privire severă și rosti apăsat: - Am zis! Cârsiu Adrian, Labis Nicolae ! Timizi, colegii se uitau unii la alții dar, în cele din urmă, îndrăzniră: - Absenți... Coborât de pe catedră, Țâmpoc își dezlipea buza. - Mă, mă, da’ eu l-am ascultat... Înțelegând ce se întâmplase, cu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
feriți-vă de luptele sterile și pătimașe. Manifestați-vă doleanțele, dar să fie bine chibzuite și just apropiate. Spiritul de răzbunare și împroșcare să nu fie cu voi. Apărați Biserica și instituțiile Bisericii, că vrăjmași mulți sunt. Dumnezeu cu voi...” Rostit în urmă cu aproape opt decenii, „sfatul părintesc” al mitropolitului Nectarie Cotlarciuc, capătă sens și astăzi. Într-o lume zdruncinată de necazuri, într-o societate în care valorile sunt umbrite de non-valori, în sufletele mărunte, tulburate de ambiții și pofte
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
cei ce au nevoie de o mână de ajutor în vindecarea deznădăjduirii lor. Astfel de cuvinte, care te încurajează și îți rămân în minte mult timp după ce le-ai citit, nu te pot lăsa indiferent în fața celui care le-a rostit. Este adevărat, s-a scris puțin despre Nectarie Cotlarciuc, mitropolitul Bucovinei, dar aceasta nu înseamnă că nu este o personalitate marcantă a Bisericii noastre. Cum ar putea fi un urmaș al lui Hristos fără valoare? Cum ar putea fi un
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
în timpul celei mai cumplite crize economice i-au agravat ori chiar provocat nemiloasa boală căreia i-a căzut jertfă ca un fel de credincios mucenic al greutăților slujbei sale, încât - dacă o clipă i-ar reveni glasul stins, desigur ar rosti: «acuma m-am odichnit și am aflat ușurare multă...Doamne! Slavă Ție!». Acum - ușurat de grelele sarcini ale înaltei sale deregătorii, scăpat de suferințele trupești și de sufleteștile zbuciumări - rugăm pe milostivul Dumnezeu cu cuvintele Evanghelistului Luca: «Acuma, Doamne, lasă
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și nici după vicleșugul născocirilor lor”. Apoi le răspunde printr-o cuvântare ținută în Senat la 14 decembrie 1926, care a fost publicată în broșură, la Imprimeria Statului, în 1927, cu titlul În contra calomniilor, iar în 10 octombrie 1932 a rostit un discurs în același Senat despre Împrumutul Fondului Bisericesc, publicat și acesta în broșură. Despre conținutul acestor cuvântări și apărarea lui Nectarie se va vorbi la capitolul dedicat activității cărturărești a mitropolitului. Bunul Dumnezeu a rânduit ca toți cei care
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
dureroase știri, mitropolitul Nectarie suspendă imediat, în semn de doliu, ședința în curs a Consiliului Eparhial și trimite telegrame de înștiințare Regelui, Patriarhului Miron Cristea, tuturor mitropoliților și episcopilor, miniștrilor, publicate de asemenea și acestea în paginile revistei. Din necrologul rostit în ziua înmormântării, reținem: „Moartea, ce nu cruță pe nimeni ni l-a răpit din mijlocul nostru, din mijlocul familiei și al păstoriților săi [...]. Tot așa și morții i- a trebuit ani întregi, ca încetul cu încetul să dărâme acest
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
senină, unde nu pătimește ura și pisma și mânia, roagă-te lui Dumnezeu și pentru noi și ne dă tărie de suflet ca și noi să lucrăm cu aceeași râvnă în via Domnului”. De o mare importanță sunt și cuvântările rostite de mitropolit în ceea ce privește împrumutul Fondului Bisericesc al Bucovinei (vezi capitolul IV - despre Fondul Bisericesc Național) și răspunsul pe care îl dă contra celor care îi aduceau fel de fel de acuze și calomnii (vezi capitolul IV - despre activitatea politică a
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Locotenentul, în fața privirii interogative și a încremenirii caporalului, îi răspunse cu o recomandare paternă să fie mai prudent pentru a nu risca închisoarea. «Altă dată - povestea don Calabria - , m-am impus cu hotărâre ca să aplic consemnul unui soldat care a rostit o înjurătură. Dar, mai apoi, regândind cu calm, m-am întrebat: „Oare voi reuși ceea ce îmi stă mie la suflet? Adică, voi reuși să-l fac să nu mai înjure?“. Și așa, am crezut că-i mai bine să-i
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sale asupra tuturor preoților. E imposibil să citezi toate scrierile care dezvoltă acest subiect: articole în Rivista del Clero sau scrisori personale către clerici, către preoți, către ierarhiile ecleziastice. Ceea ce a scris e doar o mică parte din ceea ce a rostit prin viu grai. Iubea imens Biserica, Trupul mistic al lui Cristos. O voia sfântă, imaculată, fără defecte. Dar sfințenia sa - spunea - depinde de sfințenia preoților și a religioșilor». Clericului Pedrollo, care se mai afla încă în seminarul din Vicenza, îi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și a speranței ca de un zid de netrecut, dar mai apoi, cu tenacitate și disperare, striga: «Gesù, Gesù, siatemi Gesù!» (Isuse, Isuse, ai milă de mine!). Într-o zi, don Calabria, celebrând o sfântă Liturghie pentru cei bolnavi, a rostit aceste cuvinte: «Cei sănătoși celebrează Euharistia stând în jurul altarului. Cei bolnavi sunt pe altar». Am adunat un mic florilegiu de expresii ale lui don Calabria referitoare la suferință și la cei suferinzi. Dacă ar fi fost spuse de un om
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
-te și pentru noi, binecuvântează-ne, dar nu ne aminti în sfânta Liturghie!». Acel strigăt i-a răsunat dureros în suflet. A fost o mică gafă, pardonabilă pentru că se înțelegea că nu era cu nici o intenție precalculată și a fost rostită cu spontaneitate. Iar ele, care îl iubeau, l-au înțeles și au continuat să aibă relații bune cu el. La funeraliile lui don Calabria a fost și doctor Weiss Levi, rabinul Veronei, în numele comunității ebraice veroneze. În 1955, decenalul eliberării
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Și Tatăl nostru a răsunat pentru prima oară pe pământ. Și voi, ridicați mâinile, și spuneți împreună cu mine marea rugăciune. Ea va împrăștia orice profanare hulitoare din acest loc sacru al durerii“. Toți l-au imitat pe don Calabria și au rostit rugăciunea lui Isus. Ni se părea că ne aflăm într-adevăr în jurul lui Isus și că ne rugăm cu El. După câteva zile, am scris sub Răstignit: „Aici se iubește, se speră, se roagă și... - am adăugat - nu se înjură
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
medicul Parolari și fratele medic Antonio Consolaro. Profesorul Belloni nu a recomandat terapia cu cordiazol sugerând, în schimb, sedative asemănătoare celor deja folosite, dar mult mai energice. Don Calabria, văzându-se înconjurat de toți medicii aceștia și înțelegând vreun cuvânt rostit în șoaptă, se temea că îi vor fi administrate sedative care îl vor face zăpăci și îl vor face incapabil să înțeleagă. I-a spus lui don Pedrollo: «Vreau să rămân stăpânul facultăților mele mintale». Între 17 septembrie și 28
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
închise automat de semnalul de alarmă, primii deputați care se repeziseră să scape se treziră opriți la ușă, o masă viermuind fără putința de a ieși, în timp ce colegii lor, văzînd situația, se opriseră din avîntul lor, iar Dupuy, în picioare, rostea cuvintele "Ședința continuă" pe un ton coborît, mai aproape de reflexul automat al repertoriului obișnuit decît de tonul trîmbițat pe care l-a înregistrat mai tîrziu istoria Parlamentului. Valul de terorism a dus pînă la asasinarea președintelui Sadi Carnot aflat în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
fericire, traversarea cu barca s-a desfășurat fără incidente. Eroul sărbătorii, moștenitorul tronului, care încă nu chelise așa cum îl arătau primele fotografii ca suveran, era un adolescent zvelt și dezghețat, cu o figură plăcută. Ne-a uimit ușurința cu care rostea diferite alocuțiuni, de bună calitate. Mi-a explicat că, primit la masă încă de la vîrsta de cinci ani, tatăl său îl obliga să mulțumească în termeni aleși și mereu noi pentru fiecare fel de mîncare. Dresaj al viitorului suveran care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
sofort ohne Prozess gehängt werden!), altfel în mai puțin de o jumătate de oră va primi de la Viena medalia de argint "pentru merite deosebite!" (Sonst, in einer halben Stunde, wird er die Silberne Verdienst Medaille von Wien bekommen!). Cuvinte îngrozitoare rostite de un om care simțea că în spatele său, pe ascuns, conspirații politice servite de josnice manevre polițienești încearcă să-i distrugă planurile de viitor, punîndu-i chiar viața în pericol. Și ca o ultimă tușă la acest sumbru tablou de la Sarajevo
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]