165,466 matches
-
făcute. Deși neplăcutul incident a fost rezolvat cu superficialitate, partea română s-a declarat satisfăcută. În centrul satului Naslavcea (nordul Republicii Moldova) se află un monument dedicat victimelor insurecției de la Hotin din anul 1919. O statuie a generalului Poetaș a fost ridicată cu donații venite din partea întregii armate, în piața centrală a orașului Soroca. Monumentul - dezvelit pe 31 octombrie 1921, a fost o operă a sculptorului George Dimitriu, fiind turnat din bronz și postat pe un piedestal de granit. În anul 1940
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
sau de la stațiile de pompare. O provocare pentru modelarea hidraulică a fost încă de la început modelarea mișcării lichidelor cu suprafață liberă. Dacă pentru curgerile permanente modelarea fizică nu este prea complicată, curgerile nepermanente în albiile râurilor cu o geometrie neregulată ridică mari probleme de modelare. Modelarea numerică a reușit în mare parte să rezolve problema simulării pentru mișcări cu suprafață liberă unidimensionale și bidimensionale. Pentru mișcări tridimensionale elaborarea modelelor de calcul întâmpină însă și în prezent mari dificultăți. Dificultățile sunt atât
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
aprilie 2013, selectiv, asigurând posibilitatea înlăturării deficiențelor înregistrate. Finanțarea lucrărilor de organizare și de efectuare a recensământului, de generalizare și de publicare a rezultatelor se efectuează din contul mijloacelor bugetului de stat, precum și din surse externe, costul total al exercițiului ridicându-se la 89 de milioane de lei. Conform datelor preliminare oferite de BNS, cu o zi înainte de încheierea recensământului, 81% din populația țării și 87% din locuințe au fost recenzate. Conform datelor preliminare oferite de BNS la o conferință de
Recensământul populației și al locuințelor din 2014 (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/328036_a_329365]
-
această problemă locativă, luând în considerare chiar și închiderea temporară a reprezentanței. Tot în condiții improprii s-a desfășurat activitatea reprezentanței și în perioada 1953-1956 la adresa din strada Dimitrie Obrescu nr. 7. In anul 1955, după ce reprezentanța Austriei a fost ridicată la rang de legație, statul român a pus la dispoziție clădirea actuală a ambasadei, situată în strada Dumbrava Roșie. În schimbul unei derogări de creanță asupra casei din str. I. Dobrescu Demetru, Republicii Austria i-au fost transferate drepturile de proprietate
Ambasada Austriei la București () [Corola-website/Science/328039_a_329368]
-
conducerea sau pentru a influența revolta; în cele din urmă, protestul a fost unul anarhic și violent împotriva guvernului rus. Tensiunile au continuat să crească, și în seara de 21 sau 22 iunie (sursele diferă), muncitorii răsculați au început să ridice baricade și să atace patrulele militare și de poliție, ucigându-i pe cei care se predau. Circa o sută de baricade au fost construite pe parcursul următoarelor câtorva zile. În zona străzii Wschodnia, muncitorii au deschis focul asupra unei companii de
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
anarhist radical, Rewolucyjni Mściciele, etichetat ca fiind „cea mai extremistă grupare teroristă din istoria Poloniei”. Revolta a fost relatată în presa internațională și a fost recunoscută de activiștii socialiști și comuniști din toată lumea. În memoria insurecției din 1905 au fost ridicate mai multe monumente. Unul din ele este Monumentul acțiunii revoluționare din Lodz, proiectat de Kazimierz Karpiński și dezvelit la data de 22 iunie 1975 într-o ceremonie la care au luat parte membrii ai Politburo-ului polonez, în frunte cu președintele
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
în 1678 de Ioan III Sobieski. Clădirea colegiului iezuit din Poznan a fost proiectată în anii 1701-1733 de arhitectul italian Giovanni Catenazzi. Cea mai înaltă apreciere a unei Universități ar fi trebuit însă să vină din partea papalității, care nu a ridicat însă colegiul iezuit din Poznan la același rang cu Universitatea Jagellonă din Cracovia. Odată cu suprimarea Ordinului iezuit în 1773, Colegiul din Poznan s-a unit cu Academia Lubranskia pentru a forma Școala voievodală (Wojewódzka Szkoła Wydziałowa). În urma celei de-a
Colegiul iezuit din Poznan () [Corola-website/Science/328086_a_329415]
-
a deținut în România titlul de consul general. În data de 5 octombrie 1947 a înmânat Ministrului pentru Afaceri Externe de la acea vreme, Gheorghe Tătărescu, scrisoarea de acreditare. Reprezentanța austriacă la București a rămas până în 1955 una pur politică, nefiind ridicată la rang de legație sau ambasadă la cererea României. Motivul ce a stat la baza acestei atitudini rezervate a fost situația juridică incertă a Austriei, până la restabilirea independenței statale în 1955. O evaluare a relațiilor cu Austria între anii 1944
Relații diplomatice dintre Austria și România () [Corola-website/Science/328084_a_329413]
-
două bazine suplimentare artificiale, care au servit, după cât se pare, unei „instalații industriale”, probabil de înălbire a inului. Se crede că producția industrială locală pe care se bazau în mare masură veniturile locuitorilor, este cea care a permis locuitorilor să ridice o sinagogă de proporții relativ mari. Posibil ca locuitorii să fi furnizat îmbrăcăminte vecinilor înstăriți din orașele Susita (în vremea romană Hippos) și Beit Saida (în vremea romană Julia). Sătenii s-ar mai fi ocupat cu agricultura, cu creșterea oilor
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
Cinematografică București. Regizor secund a fost Ion P. Ion, iar regizor colaborator Hortensia Cajal. Au cântat Mircea Florian, Angela Stoenescu, Eva Kiss și Iuliu Merca, acompaniați de grupurile conduse de Horia Moculescu și Radu Goldiș. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 3.688.000 lei. Numele scenaristului Paul Everac nu a fost înscris pe genericul filmului, el aflându-se în conflict public cu realizatorii. În versiunea finală s-a folosit un comentariu semnat de dramaturgul Teodor Mazilu și
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
expediției sunt dispuși să treacă peste orgoliile și animozitățile lor și să se dedice trup și suflet proiectului de comunicare prin intermediul bioundelor. Înțelegând cât de mult greșiseră față de Valer, pe care l-a considerat prea naiv și nepriceput ca să se ridice la înălțimea lor și asistând la durerea Despinei pentru pierderea celui căruia nu a apucat să îi mărturisească dragostea, Vlad decide să îi ceară alter-ego-ului pe care îl proiectează în "Valea de cleștar" să creeze acolo un alter-ego al defunctului
Șarpele blând al infinitului () [Corola-website/Science/328074_a_329403]
-
Janda), care este arestată și torturată de poliția secretă pentru a mărturisi o crimă despre care nu știe nimic. Natura evident anticomunistă a filmului a făcut ca acesta să fie interzis timp de peste șapte ani. În 1989, interdicția a fost ridicată după răsturnarea guvernului comunist din Polonia, iar filmul a fost prezentat în cinematografe pentru prima dată la sfârșitul acestui an. Filmul este încă lăudat astăzi pentru curajul cu care prezintă cruzimea regimului stalinist, mulți artiști temându-se de persecuții în
Cinematografia poloneză () [Corola-website/Science/328095_a_329424]
-
1820, la vârsta de 20 de ani. În 1823, tatăl său a succedat ca Duce de Oldenburg după decesul vărului său Wilhelm, Duce de Oldenburg iar Augustus a devenit prinț moștenitor. Deși Oldenburg, ca multe alte ducate germane, a fost ridicat de la ducat la mare ducat în 1815 la Congresul de la Viena, tatăl său a ales să continue să folosească titlul de Duce în loc de cel de Mare Duce. Ca prinț moștenitor el a participat intens la guvernarea ducatului. La 24 iunie
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
numai la decorarea bisericii, neprecizând data și numele autorilor ansamblului. Nici despre preotul menționat în pisanie, Gavrilă Stănciulea, nu se cunosc multe date. Este consemnat că a fost sfințit în Ardeal, în 1793, fiind paroh la Sărata când s-a ridicat biserica. Terminată în 1806, biserica a fost pictată în întregime la interior, probabil până în 1808. Deși nu se păstrează mărturii scrise, pictura bisericii din Sărata a fost realizată de zugravii din prima generație a familiei Grecu din Săsăuș. Pictura nu
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
decât al bisericii și are muchiile impuse de forma absidei. Deasupra intrării, pe turn, se găsește un chip al Maicii Domnului, pe tron, cu pruncul Isus în brațe, între doi îngeri zugrăviți întregi. În pronaos, în vârful cupolei, Maica Domnului, ridicând mâinile în sus, în atitudine de adorație. Pe pieptul Maicii Domnului, în medalion, pruncul Isus binecuvântând cu amândouă mâinile. De jur împrejurul Maicii Domnului sunt îngerii, grupați în cete, pe un paviment cenușiu, având la spatele lor bolta înstelată. Sub cetele îngerești
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
cutremur din 1689 a cauzat bisericii o serie de daune. Biserica a fost reconstruită în stil baroc între anii 1717 și 1724 în conformitate cu planurile lui Johann Jakob Herkomer și Johann Georg Fischer. În anul 1904, Parohia orașului Innsbruck a fost ridicată la rangul de prevostie, iar prevostul (rectorul) a primit împuterniciri speciale. El îndeplinea acum rangul de pronotar apostolic ad instar participantum și avea dreptul de a purta mitră, cruce pectorală și inel. În 1944 biserica a fost avariată de bombardamentele
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
tot mai mult dificultățile economice dar și cele politice. În decembrie 1970, creșterea preturilor au dus la o serie de proteste. Guvernul a introdus un program economic care a fost preluat într-o mare măsură după cel occidental, care a ridicat nivelul de trai însă programul a stagnat datorită crizei petrolului din 1973. Spre sfârșitul anilor 1970, guvernul condus de Edward Gierek a fost obligat să crească prețurile, acest fapt a dus la o altă serie de proteste publice. Acest ciclu
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
au făcut apariția Diviziile Armate 10 și 19, susținute de Corpurile 2 Armate și Diviza 4 de Infanterie. Cyrankiewicz a încercat să le inducă teamă protestatarilor. În discursul său larg mediatizat, amenința: orice provocator sau lunatic care va îndrăzni să ridice mâna împotriva conducerii poporului să fie sigur că această mână va fi tăiată. Zdruncinată din temelii, a VII-lea Ședință Plenară al Comitetului Central care s-a desfășurat în iulie 1956 s-a divizat în două facțiuni neoficiale, cea „etno-naționalistă
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
Wolbórz-ului. Având puternice înclinații spre sferele reformatoare (în special, cele calviniste), devine în pericol de a fi acuzat de erezie și îi sunt luate titlurile ecleziastice. Însă, luând în considerare meritele și cunoștințele sale excepționale, în anul 1555 regele îi ridică răsplata anuală la 200 de zloți. Un an mai târziu, pe 6 decembrie 1556, devine membru al Seimului, primind imunitate din partea regelui. În ciuda faptului că era duhovnic, în anul 1560 se căsătorește cu Jadwiga Kamieńska. A avut trei copii - Andrzej
Andrzej Frycz Modrzewski () [Corola-website/Science/328112_a_329441]
-
Vatra Veche (care, peste ani, se va numi cartierul Nedelcu P. Chercea). În anii 1918-1919, începe să schimbe față satului Vatra Veche, construind, timp de nouă ani, mai multe clădiri de interes general (școală, biserica, primărie, dispensar). În 1922, a ridicat clopotnița bisericii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din centrul Brăilei. În 1924 a donat Comunității Israelite din Brăila un corp de clădiri pe strada Regală, pe care l-a transformat în dispensar. În anul 1928 se termină construcția Bisericii “Sfanțul
Nedelcu P. Chercea () [Corola-website/Science/328151_a_329480]
-
mare parte din cele 330 de călugărițe fecioare. Atunci, părintele Ioan Frățilă a exhumat rămășițele marelui filantrop și le-a așezat în cripta construită de el însuși, la subsolul bisericii „Sf. Mină", unde se află și astăzi. În 1936 a ridicat un monument în memoria eroilor care au căzut pe câampurile de luptă în Primul Război Mondial, pentru întregirea neamului, Obeliscul din cartierul Chercea are gravat următorul mesaj: Din 1928 până în 1944 în fața "Școlii de băieți și fete" se aflau două
Nedelcu P. Chercea () [Corola-website/Science/328151_a_329480]
-
fost construit între anii 1637 și 1641, urmând ca între anii 1765 și 1795 să devină reședința "Corpului de Cadeți al Școlii de Ofițeri", iar din 1824, sediul Universității din Varșovia. În prezent, palatul poartă numele regelui Kazimierz. A fost ridicat între anii 1637 și 1641 cu rol de palat de vară numit “Villa Regia”, după proiectul arhitectului italian Giovanni Trevano. Urmând dorința regelui Władysław al IV-lea, palatul a fost construit în stil baroc timpuriu. Palatul a fost reconstruit în
Palatul lui Kazimierz () [Corola-website/Science/328141_a_329470]
-
rămâne în proprietatea regelui Jan al III-lea Sobieski. În 1695, clădirea a fost distrusă în întregime de un incendiu. Începând cu anul 1724, palatul intră în proprietatea regelui August al II-lea. Poarta dinspre strada Krakowskie Przedmieście a fost ridicată în aceeași perioadă, iar în curtea interioară au fost construite opt clădiri de cazarmă plasate transversal palatului. În anul 1735, clădirea intră în proprietatea contelui Alexander Sulkowski, sub ordinile căruia sunt construite fabrica de cărămidă, fabrica de cuptoare și berăria
Palatul lui Kazimierz () [Corola-website/Science/328141_a_329470]
-
Cadeți al Școlii de Cavaleri, renovând interiorul după planul lui Dominic Merlini. În 1794, ca urmare a nereușitei insurecției lui Kościuszko, școala a fost desființată. În anul 1814, un incendiu a nimicit clădirile saxone, cazarme ale palatului, în 1816 fiind ridicate în locul lor două pavilioanele proiectate de Jakub Kubicki. În același an, palatul devine sediul Universității din Varșovia. Din 1817 până în 1831 aici își are sediul și Liceul din Varșovia. Urmează o extindere paralelă a două pavilioane spre Krakowskie Przedmieście între
Palatul lui Kazimierz () [Corola-website/Science/328141_a_329470]
-
pavilioane spre Krakowskie Przedmieście între anii 1818 și 1822, în cadrul proiectului lui Michał Kado. În anul 1824, palatul urmează să fie reconstruit complet în stil clasicist sub îndrumarea lui Hilar Szpilowski și a lui Waclaw Ritschel. În jurul anului 1820, sunt ridicate următoarele două pavilioane ca aripi ale aceleiași clădiri a palatului, urmând ca între anii 1840 și 1841 să se construiască urmatoarele pavilioane în cadrul proiectului lui Antoni Sulimowski. Clădirea Bibliotecii a fost construită între anii 1891 și 1894 în curtea interioară
Palatul lui Kazimierz () [Corola-website/Science/328141_a_329470]