21,363 matches
-
a intrat în „trustul ziarelor centrale de partid”, ajungând adjunct la Scînteia și, în ultima perioadă a dictaturii, membru în comitetul central, a desființat literalmente romanul, artistic și mai ales politic, subliniind ne-atașamentul autorului la „regimul nostru”, ca și accentele sale vădit dușmănoase. Cum avea s-o facă, câțiva ani mai târziu, Titus Popovici, „doborând în flăcări” romanul Bunavestire!Ă; Aurel Martin, critic literar ardelean, directorul Editurii Albatros și fidel, slugarnic comentator la ordinele și „sugestiile” secției de propagandă și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și astăzi o moștenire. "Luminătorul trupului este ochiul", citim în Evanghelia lui Matei (VI, 22). De ce n-o fi descris el și cadrul și contemporanii? Ascultăm un Isus invizibil. Credința intră prin ureche. De aceea îl și putem recunoaște după accent deși n-a prea făcut să se vorbească despre el și nici n-a fost prea multă vreme sub luminile rampei (n-a lăsat nicio urmă în arhivele judiciare și politice ale epocii). Ne este însă imposibil să ne reprezentăm
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
repus pe șine în ziua Învierii? Se omoară între ei oamenii din ziua de azi cu mai puțină râvnă decât pe vremea fariseilor? Să te crezi diferit de predecesori numai pentru că ești purtător al unui cuvânt dintr-o limbă cu accente un pic cam ciudate, această complezență față de propria persoană, acest narcisism al prezentului servește drept metodă Coué* pentru cei beți de speranță. Și dacă umilința creștină ar arunca o manta a lui Noe peste lăudăroșenia comună celor trei Revelații: aceea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
l-ar fi proclamat religie de stat? Ar fi rămas, probabil, la rangul de sectă pitorească. Dar wahhabismul fără casa regală a saudiților? Umma însăși, comunitatea credincioșilor musulmani, nu s-a spart în bucăți oportuniste, păstrând fiecare, și astăzi, un accent iremediabil autohton, după cum avem de-a face cu paștuni, anatolieni sau marocani? Fără îndoială, un profet care se fixează într-o anume glie renunță la aripile-i profetice. A închide istoria mânturii universale într-un Landerneau* reduce economia divină la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
liberei circulații a vehiculelor, au avut loc și încăierări. Cu timpul, ordinea publică a trebuit să capituleze. Ce poate un regulament municipal contra halakha*? Sacru (de la latinescul secernere, a separa, a pune la o parte) înseamnă "aparte". Iar cu un accent fariseu, "separat". A ține ceea ce e impur la distanță înseamnă a face o operă de binefacere, și după numărul de persoane excluse din cercul celor puri se poate măsura gradul de religiozitate individuală la ultraortodocși. În concursurile destinate să stimuleze
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de mediu intern zgomotelor de fond, și "cu cât o funcție e mai precoce, cu atât ea are mai multe șanse să fie fundamentală". Înăuntrul și înafara, pentru a deosebi ceea ce e al meu de al tău, după miros, după accent, după pipăit, nu se mai confundă decât în moarte. Comunitate este numele dat astăzi acestui noi-pielea. Un zid de opt metri înălțime, plin de senzori și de captatori electronici constituie o anvelopă cutanată mai curând antipatică și moralmente contestabilă. Această
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Cu bâta mai lungă decât el, șuerând oile, când mai ascuțit, când dulce, înnăbușit, îndemnându-le cu glasul, când răsunător, când din gâtlej, coboară cu turma în urma noastră și ne răspunde vesel, cu un glas vioiu în care pătrunde un accent ștrengăresc. Răspunde scurt, frumos și repede. Da pe popa din Bălțătești îl cunoști? Cine-i popă acolo? Acolo? părintele Gavril Enăchescu. Bătrân tare e? Ei nu, nu-i tocmai bătrân. Cum nu-i bătrân? Apoi nici nu i-a crescut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui, plângând cu lacrimi dând din mâni; omul tot înălța și cobora o furcă cu colți plini de sânge. Și bocete, și tânguiri, că un vecin i-a ucis cu furca asta iapa, pentru că intrase și rupsese câțiva păpușoi. După accent par Ruși. Se crămăluesc și se tânguesc multă vreme. Proprietarul zice că va vesti autoritățile. El nu știe de asta: "Dumneata ești tata nostru, noi pe dumneata cunoaștem". După patru zile, azi, la 14 Octomvrie, jandarmul nu s-a arătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
săvârșit-o și vede că trebuie să se predea justiției. Se duce la judecător. Dar nu îndrăznește. Continuă a pieri pe picioare, dar nu mai are puterea să se "elibereze". Nu mi se datorește, dar mi se cuvine. ORTOGRAFIE a) Accentul grav se suprimă pretutindeni. b). Se păstrează u final la nume: traiu, scaiu. Adjective: vechiu. Nu se scrie u final la perfectul simplu persoana II: aflai, la adverbe, numai. c). Se scrie: a obișnui, pașnic, veșnic, în loc de pacinic etc. d
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am zis Domnia mea. Scris Octomvrie 24, leat 7125. *1 Unui adevăr crud, adesea preferăm o mângâiere. *1 Celui care se plânge de femeia rea și urâtă: "Ți-a căzut un ciolan la împărțeală. N-ai ce face: roade-l." Accent pe ultima silabă: Basma para saca baclava oca tara maca pușlama baccea canapea imanea sofa cafea daira pașa aba hazna canara chisea halva beltea boccea baccea farfara mangafa iofca zalhana zahara musaca ciulama sarma iocma lichea zurba iarma belea halca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1909 că pubertatea socială nu trebuie suprapusă peste cea fiziologică, un astfel de termen putând induce în eroare cercetarea. Dacă în culturile primare prin scenariile sângeroase se urmărea crearea unui sentiment de apartenență la colectivitatea tribului, în desfășurarea alegorică românească accentul cade pe integrarea în mit a individului, și prin el a întregii comunități. Istoria culturală a Europei nu permite determinantul tribal, ci doar ideea de arhaic, de aceea inițierea tribală nu ar constitui un termen potrivit analizei. Schemele simbolice implicate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fragmente ce utilizează simboluri fonetice pentru fenomene precum africatizarea, palatalizarea și altele, dar și texte care au o transpunere minimalistă a pronunției subdialectale. Considerând aspectul transcrierii periferic intenției noastre și aferent unei abordări din exterior a mentalității arhaice, vom pune accent pe informația semantică a operelor populare și pe libera lor transmisie. „Recitarea orală a textelor sacre devine astfel un act hermeneutic, cuvânt întăritor, permițând să se dea un sens prezent literei moarte”. Capacitatea ordonatoare a recitării și teatralizarea ca efect
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
gura șarpelui. Calul acestuia este tot șarg și vine din cea mai însorită zonă românească: „Tare-m' vine, frate dragă,/ Să vez', d-un mic moldovean/ P-un cal galben, dobrogean/,/ Coama-i galbenă șiofran,/ Coama-i bate bocnița” (Giurgiu). Accentul apăsat pe descrierea calului sugerează forța numinoasă cu care este încărcat și tocmai această energie solară va înfrânge bestia ofidiană. Atât șarpele, cât și eroul înghițit pe jumătate, repetă structura poetică referitoare la cal și călăreț, de unde reiese funcția de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
el, că a și dat crengi noi” ar fi enunțul care, pierzând puterea de evocare egală în valoare cu „spectacolul” însuși, ar explica ritualul vegetațional. Același rol de mărire a vitezei de derulare a discursului poetic o are și inversiunea, accentul căzând pe obiectul transformării („câmp pârlit, când l-au văzut”), pe statutul inițial al materiei. Timpurile verbale așază în opoziție prezentul etern al gestului arhetipal și receptarea lui, iremediabil marcată de timp și de trecere, vizibilă la nivel morfologic prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
octavă de ă și î, apoi o, a, e, iar cea mai înaltă vocală, i, are 7200 de vibrații simple. Vocalele principale sunt i, a și u, celelalte având poziții intermediare. Schema ce a rezultat în urma acestei poziționări muzicale a accentelor arată un perfect acord între realitatea semantică și structura fonetică a semnificantului. Cele patru elemente-cheie ale saltului revigorant al armăsarului și finalitatea lui sunt crângul uscat, crângul înverzit, piatra și podul de aramă. Profilul de ansamblu arată prin vocalele accentuate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fixe: „Iovan Iorgovan/ Braț de buzdugan”. El este însoțit de animale de nădejde, și ele alese: „Boldei/ Și dulăi,/ Șoimei/ Ș-ogărei,/ Șoimi de la Bogaz,/ Ogari din Provaz,/ Boldei de la munte/ Și dulăi de frunte,/ Cu Vijla-nainte,/ Să le ia aminte”. Accentul puternic cade pe multitudinea câinilor care îl însoțesc, numărul lor dând măsura vânătorii. Rolul psihopomp al câinelui nu trebuie neglijat, căci Iovan pornește spre Celălalt Tărâm, unde domnește șarpele cosmic și, de aceea, are nevoie de ghizi pricepuți. Conducătoarea „alaiului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
arată că animalul e unul social, din planul profan, dar a călătorit deja Dincolo odată cu tatăl și e un inițiat în tainele lumii tenebrelor - iată călăuza de care are nevoie Mistricean. În cazul lui Bogdan-Dimian din balada cu același nume, accentul pare să cadă în mai multe variante pe frăgezimea vârstei: „Vai, cu Bogdan-Dimian,/ Băiețăl de la Ardealî”, „Micul Dălea - Dămean,/ Prunc de doisprezece ani”. Pragul pe care l-a atins eroul este important de două ori: cifra doisprezece conține sugestia unui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
feminin- masculin. Întâlnirea la mijlocul drumului marchează ieșirea din spațiul ordonat al lumii, iar faptul că întruparea negativă se află acolo arată primejdia în care se află universul uman. Mutilarea călătorului pe acest drum între lumi este similară celei inițiatice și accentul puternic pus pe starea anterioară a omului lovit de boală dezvăluie modificarea fundamentală: „A plecat Ion pe cale,/ Pe cărare,/ Gras și frumos,/ Teafăr și sănătos;/ Când la jumătate de cale,/ S-a-ntâlnit cu lupu/ Șî lupoaica,/ Ursu și ursoaia,/ Potcoiu și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
călătoria inițiatică își întâlnește rudele moarte care devin ajutoare în incursiunea lui. Drumul pe celălalt tărâm este secondat de sufletele inițiate devenite ghid, și tocmai de la acestea află neofiții adevărurile sacre. Aceeași imagine se află în basmul Pipăruș Voinic, cu accent pe rătăcirea inițiatică și pe spațiul mitic pe care îl străbate fata de măritat: „Zice că odată o fată s-a pierdut de casă; mergând prin pădure și trecând peste câmpii, s-a pierdut și nu mai știa merge acasă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bogăția. Cu toate acestea ei nu bănuiesc scenariul, „nu au minte de om”. Inocența amendată de instanța populară este de fapt condiție a inițierii, căci face posibilă glisarea dimensiunilor într-o irumpere a fantasticului în real, a sacrului în profan. Accentul care cade în baladă pe înghițirea cu totul, fără distrugerea trupului, oferă un alt indiciu al sensului ei ritual: „Ăl mai mare ce-mi făcea?/ De haine se dezbrăca/ Și-n găleată s-așeza,/ Drumu-n puț frate că-ș da,/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai ales din faptul că animalele lunare pot transcende cele două lumi, căci în imaginarul uman noaptea are drept corespondent onto¬logic moartea. Izomorfismul mormânt - leagăn, cu multe implicații inițiatice emergente din simbolistica funerară, a fost semnalat de Gilbert Durand. Accentul în descrierea bourului cade pe coarnele sale, suport cu încărcătură mitică pentru leagănul feminin. „Coarnele bovinelor sunt simbolul direct al «coarnelor» semilunii, morfologie semantică ce se consolidează prin izomorfismul cu coasa sau secera Timpului Cronos, instrument de mutilare, simbol al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
miresei: „Căci am venit/ Cu târnăcoape de argint,/ Sî scoatem/ Floricica din pământ,/ S-o scoatem cu rădăcină,/ Șî s-o răsădim/ Lamparatu-n grădină,/ Acolo locu-o să-i priiască,/ O să crească,/ Să-nflorească/ Și să nu mai vestejească” (Albele - Bacău). Accentul apăsat pus pe dezvoltarea fetei - floare ajunse într-un impas magic redă cursul existențial necesar atât la nivel individual, cât și la nivel macrocosmic. Floarea ofilită risipește capacitatea de rod a lumii, pe care o înglobează în totalitate fecioara transfigurată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
urmărește traseul eroului mai ales prin detalierea întâlnirilor miraculoase și se încheie cu remedierea situației inițiale prin găsirea obiectului căutării. Vom numi primul drum inițiatic incursiune, fiindcă el are mai puțin caracterul unei transmutații spațiale și temporale a eroului, punând accent mai mult pe eroismul lui. O astfel de structură se întâlnește în Bogdan Dimian I(10), Scorpia I (8), Șarpele I(7), Iovan Iorgovan I(6), Vidros I (11). O incursiune socială face alaiul nunții până la casele Letinului bogat, unde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
până-n seară./ Se luară a doua oară,/ Zi de vară până-n seară”. Efortul cu care se măsoară forțele egale dintre neofit și fiara haosului necesită o transpunere poetică adecvată: perfectul simplu transmite o încordare prelungită, superioară redării prin perfect compus. Accentul pe vocala a mărește durata confruntării tergiversate de echivalența energiilor, răsfrântă unitar asupra adver¬sarilor, după cum sugerează forma reflexivă a verbului. Determinarea temporală a acțiunii războinice dă o coordonată precisă percepției dilatate a momentului. Reluarea versului Zi de vară până-n
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apele germinative și nu doar un răsărit din seria mișcării de rotație a pământului luminează tabloul poetic. Anterioritatea adjectivelor are ca emițător instanța cunoscătoare a evenimentelor sacre, care își realizează menirea de a transmite informația sacră prin semnale lingvistice. Mutarea accentului frazei pe gradul de tensiune descriptivă este un indicator pentru însemnătatea mesajului poetic. Adjectivele apreciative apar în structura frazei într-o relație sintactică de incidență ce vorbește despre același discernământ naratorial cu rol de ghidare a ascultătorului: „Crșșt’e-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]