KorAP: Find »[drukola/base=alegător & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...650 651 652 ...661 >

16,504 matches

Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768

măsuri precum transportul public gratuit. De asemenea, el a modernizat partidul, înnoind conducerea și propunând mai multe femei și mai mulți tineri drept candidați în alegerile regionale sau naționale. Însă, aceste măsuri s-au dovedit insuficiente pentru a câștiga sprijinul alegătorilor mai vechiului SP.A, aceștia migrând la VB. În afara acestor manifeste, ascensiunea VB a avut și o influență ceva mai subtilă asupra partidelor consacrate. Înainte ca VB să devină o formațiune importantă, dezbaterile politice priveau, cu precădere teme legate de

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
le intensifice sau să le mărească aria de răspândire. Partidul funcționează ca un dispozitiv de siguranță, făcând vizibilă, pentru partidele consacrate, nemulțumirea votanților. Belgia este una dintre puținele țări din Eurapa în care votul este încă obligatoriu și prin urmare alegătorii nu pot să nu-și manifeste insatisfacția față de partidele consacrate. Din moment ce exitul nu este posibil, ei pot să-și manifeste îngrijorările doar votând partidele populiste. Hooghe et al. (2009) demonstrează că alegătorii care au o încredere scăzută în politică sunt

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
care votul este încă obligatoriu și prin urmare alegătorii nu pot să nu-și manifeste insatisfacția față de partidele consacrate. Din moment ce exitul nu este posibil, ei pot să-și manifeste îngrijorările doar votând partidele populiste. Hooghe et al. (2009) demonstrează că alegătorii care au o încredere scăzută în politică sunt mult mai înclinați să susțină VB-ul, fapt care întărește ipoteza că acest tip de electorat își utilizează votul pentru a trimite un mesaj partidelor consacrate. De asemenea, 44% dintre votanții cu

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
general, pozitivă - fiind o confirmare a ipotezei 2 formulată în introducere -, dar relativ redusă. VB canalizezează sentimentele de nemulțumire și neîncredere și le face vizibile partidelor consacrate. În încercarea de a diminua aceste sentimente și de a-i recâștiga pe alegătorii dezamăgiți, partidele belgiene și-au reformat organizațiile și și-au reorientat programele, devenind mai sensibile la opiniile cetățenilor. Cu toate acestea, partidele consacrate nu și-au schimbat atât de radical perspectiva, încât să devină suținătoarele ideii democrației populiste. Se pare

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
de New Democratic Party - Noul Partid Democratic, Partidul Reformei nu s-a bucurat de un progres electoral lipsit de dificultăți. La alegerile din 1997, sprijinul popular pentru această formațiune a cunoscut o creștere timidă, și asta ca urmare a percepției alegătorilor din afara regiunilor vestice ale Canadei, care au considerat că Partidul Reformei era fie prea conservator, fie mult prea atașat de ideologia regionalistă pentru a merita un suport mai larg. Populismul regionalist al Reformiștilor a fost cel care a contribuit decisiv

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
află în contradicție cu mesajul formațiunii de a reda puterea "oamenilor de rând". Însă, această contradicție este mai degrabă aparentă decât reală și asta pentru că, începând cu 1993, Reformiștii au redefinit astfel "poporul", încât el să excludă orice grup de alegători sau organizație, care ar pleda pentru o extindere a statului social, pentru redistribuirea resurselor de la cei mai bogați către cei săraci, sau pentru o extindere a "noilor drepturi sociale cetățenești" minorităților, populațiilor autohtone, femeilor sau homosexualilor (Laycock, 2001: 35-40). Poporul

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
populismului de dreapta radicală din vestul Europei, populismul Reformiștilor poate fi considerat chiar unul incluziv, așa cum de altfel o demonstrează implicarea în viața partidului a unor candidați vizibili și a unor activiști recrutați din rândul minorităților. Cu toate acestea, dintre alegătorii partidelor cu reprezentare parlamentară, votanții Partidului Reformei au rămas cel mai puțin receptivi la multiculturalism și cel mai puțin dispuși să accepte imigrația persoanelor care nu sunt albe și drepturile minorităților etnice (Clarke et al., 2000; Cross & Young, 2002; Gidengil

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
Republicanii s-au confruntat cu un declin dramatic al sprijinului electoral, având surpriza de a nu reuși să intre în Parlamentul Ceh. Exit-pollurile au sugerat că, spre deosebire de anii precedenți, partidul nu a mai reușit să atragă un număr semnificativ de alegători care se prezentau pentru prima dată la urne, astfel că mulți tineri, alegătorii de sex masculin mai puțin educați, care îi sprijiniseră anterior pe Republicanii, s-au reorientat, în 1998, spre Social-Democrații Cehi (Česká Strana Sociálně Demokratická-ČSSD), partid care oferise

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
de a nu reuși să intre în Parlamentul Ceh. Exit-pollurile au sugerat că, spre deosebire de anii precedenți, partidul nu a mai reușit să atragă un număr semnificativ de alegători care se prezentau pentru prima dată la urne, astfel că mulți tineri, alegătorii de sex masculin mai puțin educați, care îi sprijiniseră anterior pe Republicanii, s-au reorientat, în 1998, spre Social-Democrații Cehi (Česká Strana Sociálně Demokratická-ČSSD), partid care oferise soluții mai credibile și mai profesioniste la problemele economice, resimțite presant de astfel

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
ar există o competiție democratică reală, considerând că celelate partide sunt simple vehicule pentru elitele corupte (Sládek, 1992: 90). Sládek a vorbit despre niște "pretinse partide noi și de (...) un spectru politic fictiv în Cehoslovacia. Scopul acestuia fiind să arunce alegătorii în confuzie și să lase impresia că există, într-adevăr, un sistem multipartinic" (Sládek, 1992: 71). Astfel, luările de poziție ale Republicanilor cu privire la democrație sunt cel mai adesea, simultan, luări de poziție privind democratizarea, adică cum se poate construi un

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
care Forumul Civic a lui Havel a procedat în timpul Revoluției de Catifea. Propunerile Republicanilor cu privire la tipul de democrație pe care intenționau să-l introducă, după reformarea sistemului politic sunt oarecum vagi și incoerente. Printre reformele instituționale propuse se numără: dreptul alegătorilor de a-i destitui pe parlamentari, reprezentarea proporțională fără prag electoral, descentralizarea puterii la nivelul de comună, revenirea la structura provinciilor din perioada interbelică și reducerea guvernului central la doar 7 ministere (Sládek, 1992: 30, 65,70, 1995 :43-8). Potrivit

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
perioada 1990-1991 și rapida sa înlocuire cu partide convenționale, care au devenit apoi actori dominanți în procesul politic, a ridicat semne de întrebare suplimentare. Deși stabile, formal democratice în organizarea lor internă și capabile să articuleze poziții programatice clare pentru alegători, numărul scăzut de membri ai partidele cehe, le-au transformat în organizații inchise, vulnerabile la influența informală a grupurilor de interese. În plus, consolidarea rapidă a Občanská Demokratická Strana-Partidul Civic Democrat (ODS), care s-a format în 1991, din aripa

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
clare la guvernare. Cooperarea pragmatică între partidele importante de centru-stânga și centru-dreapta, care a rezultat în urma acestei situații electorale, a fost văzută de critici ca generând un model clientelar de politică de partid, care nu ar ține cont de votul alegătorilor și ar impiedica participarea cetățenilor la viața politică și dezvoltarea societății civile (vezi Green & Leff, 1997; Hanley, 2008; Kitschelt et al., 1999; Pehe, 2010; Roberts, 2003; Vachudová, 2008). 4.3.1 Efecte pozitive asupra democrației? Cum se încadrează Republicanii cehi

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
problemă a țiganilor"). De asemenea, Republicanii au mobilizat și angajat politic un anumit segment al societății cehe: tinerii, slab educați, cu precădere de sex masculin, care, altfel, ar fi fost dezangajați politic. Într-un sens mai profund, pentru mulți dintre alegători, naționalismul, autoritarismul și fidelitatea față de etatismul economic și față de marele stat social din perioada comunistă afișat de partid, au reprezentat mijloace care au permis acestora să își exprime sprijinul pentru valorile și politicile fostului regim comunist, declarându-se totodată împotriva

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
mai mare sprijin în Republica Cehă. Cu toate acestea, Partidului Muncitorilor pare că s-a îndepărtat de modelul populismului "republican" (republikánstí) de dreapta radicală a lui Sládek, în favoarea unui stil mai deschis neofascist. Pentru a ajunge la o masă de alegători nemulțumiți, acest partid se concentrează direct asupra străzii și subculturilor politice, mai degrabă decât asupra campaniilor electorale. Protestele agresive ale Partidului Muncitorilor, în zonele locuite de mulți rromi și paradele în stil paramilitar, care au adus notorietate formațiunii, par să

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
represiunile și intimidările venite din partea PRI, după anul 1988, iar întregul partid fusese victima unor fraude electorale repetate, atât la nivel național, cât și local. Toate acestea generaseră scepticism cu privire la corectitudinea alegerilor. Chiar înainte de alegeri, atât candidații PRD, cât și alegătorii acestei formațiuni erau mai înclinați, față de suporterii celorlalte formați, să se îndoiască că alegerile vor fi libere și corecte (Bruhn & Greene, 2009: 120-1; Camp, 2009 : 49)7. Răspunsul lui López Obrador a depăsit cadrul unui simplu protest. În iulie, imediat

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
laturi ale populismului sunt prezente. În comportamentul lui López Obrador a fost evidentă o atitudine foarte relaxată față de de legi și instituții, începând cu scrutinul organizat în cel de-al treilea an de mandat al său, pentru a afla dacă alegătorii îl mai doresc sau nu în funcție. Așa numitul "mandat revocabil" a reprezentat-o încercarea de a crea o legătura directă între lider și popor, la limita atât a funcționării PRD, cât și a legii mexicane (care prevede că mandatul

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
cu 37% dintre uporterii PAN care aveau această credință. Un nucleu consistent de 42% dintre perredistas considerau că alegerile nu vor fi "deloc" corecte sau chiar că vor fi fraudate. În al doilea rând, mult mai alarmant este faptul că alegătorii independenți sunt aproape de îndepărtați și neîncrezători în instituțiile politice pe cât sunt perredistas. La fel ca perredistas, cetățenii care declarau că nu au o afiliere politică considerau că alegerile nu vor fi corecte, chiar dacă doar un procent mai mic se aștepta

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
mai puțin înclinați decât membri celorlalte partide să aibă încredere în IFE, să privească Mexicul drept o democrație, să creadă că alegerile vor fi corecte sau să creadă că starea democrației se va îmbunătăți în timpul mandatului lui Calderón. Față de perredistas, alegătorii independenți erau mai înclinați să spere într-o îmbunătățire a calității democrației în timpul președintelui Calderón, însă erau mai puțin înclinați decât aceștia să considere că alegerile au fost corecte sau să așeze Mexicul în rândul democrațiilor. Deoarece 30% dintre mexicani

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
nu erau de acord cu afirmația: "în țara noastră alegerile sunt corecte" (www. encup.gob.mx). Cu toate acestea, o majoritate consistentă afirma că are măcar un "oarecare" grad de încredere în IFE, mulți dintre aceștia fiind suporteri PAN. Între alegătorii neafiliați politic și perredistas, 40% din populație avea dubii serioase în privința existenței unor instituții democratice. Chiar dacă, deocamdată, nivelul de neîncredere nu este la fel de mare ca în Peru sau Venezuela, țări care au trecut printr-o criză profundă a sistemului politic

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
impactul pe care l-au avut alegerile din 2006 și afirmațiile lui López Obrador, potrivit cărora a fost vorba de o conspirație a celor bogați, în apariția unei atât de dramatice schimbări negative de opinie în rândul anumitor segmente de alegători. Concluzii Acest capitol a sugerat că populismul poate reprezenta o amenințare la adresa democrației, atât din opoziție cât și de la putere. Într-adevăr, teoriile conspirației lansate de AMLO și identificarea politicii cu un conflict perpetuu au fost probabil mai nocive pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
a competiției interpartinice dintre blocul guvernamental (ÖVP-FPÖ) și blocul de opoziție (SPÖ-Verzi), prin conflicte puternice cu privire la politicile neoliberale ale guvernului și prin dezordinea din interiorul FPÖ. Pentru că nu a reușit să se ridice la înălțimea așteptărilor membrilor săi și a alegătorilor, funcționarii nemulțumiți ai partidului (inspirați de Haider) au declanșat o revoltă împotriva conducerii partidului federal și a echipei guvernamentale, care a grăbit prăbușirea primei coaliții ÖVP-FPÖ în 2002. În alegerile generale care au urmat, partidul a obținut doar 10% din

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
părți largi din noua lege a azilului, în special interzicerea azilanților de a mai aduce noi argumente în timpul apelului și posibilitatea expulzării lor înainte de încheierea procedurilor judiciare (Fallend, 2005: 951). În 2005, BZÖ, aflat sub presiunea de a se înfățișa alegătorilor într-o lumină care să-i garanteze supraviețuirea în următoarele alegeri generale, s-a pronunțat în favoarea unei legi a azilului mult mai restrictive. Până la urmă, Parlamentul (prin voturile ÖVP, BZÖ și a celor mai mulți parlamentari SPÖ) a adoptat o nouă lege

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
popular consultativ pe tema convocării unei adunări constituante. Deși la referendumul din luna aprilie au participat doar 37,8% dintre persoanele cu drept de vot, Chávez a obținut permisiunea neîndoielnică de a-și pune în aplicare planurile, 86,4% dintre alegători votând în favoarea alegerii unei adunări constituante (vezi Tabelul 7.3). Aceste alegeri au avut loc în iulie 1999, într-o formulă electorală pluralistă care a permis susținătorilor lui Chávez să solicite 121 din totalul de 131 de mandate ale adunării

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
2 Mobilizarea și reprezentarea grupurilor excluse " Efectul de incluziune" al populismului este foarte dificil de evaluat în cazul Slovaciei. Pare relativ minor sub raportul impactului, dar este îndeaproape legat de dimensiunile competiției politice. În perioada lansării lui Mečiar în politică, alegătorii slovaci se prezentau la urne în număr extrem de mare (într-un procent de aproape 85%), cu niveluri mari ale participării, dincolo de diferențele etnice, religioase, regionale și de vârstă. Devreme ce, în 1992, numărul susținătorilor lui Mečiar se suprapunea aproape perfect

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]