16,386 matches
-
moralei s] credem c] este așa. Fenomenologia să ține de a o considera obiectiv]. În cuvintele regretatului John Mackie, suntem îndemnați s] d]m moralei un caracter obiectiv, considerând c] ea ne este impus] și c] nu ține de liberul arbitru (Mackie, 1979). Astfel, ne supunem regulilor ei. Dac] atunci cand interacționez cu cineva îmi dau seama c] pot s] renunț la înțelegere pur și simplu în condițiile în care doresc, voi face acest lucru imediat ce va fi nevoie. Ins], dac] cred
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
să oferim soluția la întrebarea: Este identitatea moștenită, esențială și perenă, sau este în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată? Răspunsul se poate obține dacă lăsăm la o parte atât poziția extremă esențialistă (deterministă) ce îngrădește ideea liberului arbitru și transformă indivizii în marionete 2 -, cât și pe cea extremă constructivistă (postmodernă) care de fapt deconstruiește realitatea socială și induce, in extremis, solipsismul. El este pe cât de simplu, pe atât de paradoxal: identitatea este în același timp ceva esențial
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
același pișicher personaj. Antrenorul oaspeților e, de regulă, mai agitat, mai agresiv (cu elevii lui de pe gazon). Acum două săptămîni, unul din aceștia, un piticuț tuciuriu, se zbătea cumplit ca-ntr-o lesă (tot de el ținută). Încă puțin și arbitrul l-ar fi trimis în tribună. Ieșea glonț din cușca lui, gata să calce tușa, se zvîrcolea, țipa cu mîinile pîlnie, se lăsa pe vine, amenința pe unul de-ai lui, de la apărare: mă, te mănînc! Tribuna-l ținea în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
măsură, la vindecare. Pentru că, ieșind din condiția de pacientă, Sabina Spielrein se dedică, la rîndu-i, psihanalizei în așa măsură încît, la un moment dat, devine parteneră de notorietate a celor doi corifei ai momentului, Freud și Jung. Parteneră, dar și arbitru, atunci cînd relația dintre cei doi se deteriorează. Un arbitru de mare subtilitate (feminină), cu efecte dacă nu "structurale", în orice caz importante, oricum, de neeludat în destinul celor doi. Devenită, ea însăși, nu numai clinician aplicat, dar și teoretician
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Spielrein se dedică, la rîndu-i, psihanalizei în așa măsură încît, la un moment dat, devine parteneră de notorietate a celor doi corifei ai momentului, Freud și Jung. Parteneră, dar și arbitru, atunci cînd relația dintre cei doi se deteriorează. Un arbitru de mare subtilitate (feminină), cu efecte dacă nu "structurale", în orice caz importante, oricum, de neeludat în destinul celor doi. Devenită, ea însăși, nu numai clinician aplicat, dar și teoretician de marcă al bolii mintale, Sabina Spielrein speculează cu acribie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
apere; nu fuge pentru a nu fi ajuns și călcat în picioare, sau poate suportă loviturile ca să-i dovedească decoltatei virilitatea. Ceea ce mă oripilează nu e prelungirea acestui pugilat unidirecțional, nici iminența spargerii parbrizului, cît "echidistanța" damei, rolul ei de arbitru mut și cinic. Primo tempo. Secondo tempo. Mai știm noi un pîlc ce și-a jucat la fel de decoltat echidistanța după Revoluție. Nesinchisindu-se de croșeurile de dreapta și intrînd echipă în Academie. Îmi este relatat episodul final al unui pugilat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
financiare pe anul anterior la organele fiscale competente, cu excepția acelora înființate în anul pentru care se solicită finanțarea; ... c) să prezinte raport de activitate pentru anul anterior, din care să rezulte numărul de concursuri organizate în anul anterior, numărul de arbitri și instructori sportivi, precum și alte date necesare susținerii pe anul anterior; ... d) să facă dovada atragerii și altor surse de finanțare necesare desfășurării activităților pentru care solicită finanțare; e) să nu se afle în litigiu cu instituția finanțatoare. Articolul 7
EUR-Lex () [Corola-website/Law/154071_a_155400]
-
În lume, este acest potențial mai bine satisfăcut dacă cineva e separat de ceilalți și Înconjurat de granițe teritoriale, sau dacă este Într-o comuniune profundă cu alții pe un teren comun? Testul „patului de moarte” este cel mai bun arbitru pentru a decide care dintre cele două definiții ale libertății este mai aproape de realitate. Să comparăm o persoană care și-a petrecut viața strângând posesiuni și urmărind autonomia, cu una care și-a petrecut-o explorând relații În căutarea intimității
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a sfârșit prin a deveni legislator și paznic. Stabilește directivele care guvernează jocul, Îi adună pe jucători și facilitează procesul politic Între părți. Uniunea Europeană este primul stat cu rol pur de reglementare, a cărui funcție este să servească ca un arbitru Între forțe rivale. Se spune adeseori că Statele Unite ale Americii sunt unice printre națiuni, deoarece Își datorau existența unei idei - credința În dreptul inalienabil al persoanelor la viața, libertate și căutarea fericirii. Uniunea Europeană este un experiment politic și mai eteric. Legitimitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
opri hemoragia care ducea la o deconstrucție pe scară largă a activităților guvernamentale. Exista o teamă reală printre liderii politici, În anii ’80 și ’90, că guvernul era pe cale să implodeze și că piața capitalistă ar putea să devină singurul arbitru al relațiilor umane. Mulți au avertizat că noțiunea de democrație era Întoarsă cu susul În jos și că opțiunile politice, care În mod tradițional se realizau prin vot de către cetățeni, depindeau din ce În ce mai mult de consumatorii pe piață. Neoliberalii și libertarienii
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
eterne. Moderniștii au ajuns să creadă că piața este izvorul spiritului uman, iar cultura este beneficiarul acesteia. Au dat Întâietate muncii, și au substituit valorile intrinseci cu cele ale utilitarismului. Materialiștii văd piața ca pe o instituție socială esențială și arbitru principal al relațiilor umane. Problema este că analiza lor intra În contradicție cu istoria dezvoltării umane. Nu cunosc nici un singur exemplu În care oamenii s-au adunat pentru a forma piața, a face schimburi, pentru ca numai apoi să adopte o
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
trebui să Începem cu regândirea termenului cetățenie. În mod tradițional, drepturile de care oamenii se bucurau decurgeau din statutul lor de cetățeni ai unei țări suverane. În anii recenți totuși dreptul statului de a conferi cetățenia și de a fi arbitrul final al drepturilor fiecărui cetățean, a fost erodat În mod continuu. Răspândirea identităților multiple a slăbit În mod semnificativ hegemonia statului asupra cetățenilor. De exemplu, În trecut, o persoană nu putea să obțină cetățenia Într-o anumită țară, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Mulți membrii ai Guvernului Statelor Unite ale Americii nu subscriu la o asemenea retorică Înfierbântată. Totuși, realitatea este aceea că doctrina Bush, dacă este dusă la extrem, trece toate Înțelegerile și angajamentele internaționale Într-un plan secundar față de dreptul suveran de a fi arbitrul final al acțiunilor țării. Viziuni divergente asupra lumii Politica externă a Statelor Unite ale Americii este la o distanță de ani lumină față de cea a celor douăzeci și cinci de state care formează Uniunea Europeană. Aceste țări s-au eliberat Într-o măsură din ce În ce mai mare de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
asiatic de a vedea lumea, visul european va deveni un ideal la care să aspire atât Vestul, cât și Estul. Răul rece și etica universală Crearea unei conștiințe globale implică o persoană integrată care este capabilă să combine atât liberul arbitru individual, cât și un sens de responsabilitate colectivă pe un câmp de joc planetar. Acceptarea umanității altui individ este un act profund individual. Pentru aceasta este nevoie ca fiecare individ să-l recunoască pe „celălalt”. Dacă un grup poate ajuta
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
același timp, deoarece ființele umane sunt imaginea lui Dumnezeu, avem o responsabilitate sporită de a acționa În calitate de păzători și de a Îngriji creația sa. În escatolgia creștină, fiecare persoană este Înzestrată cu voință liberă. O persoană poate folosi acest liber arbitru și alege să fie salvată acceptându-l pe Hristos. Dacă facem această alegere totuși este de asemenea necesar să ne Îngrijim de grădina lui Dumnezeu. Aceasta este versiunea creștină a celei de-a treia etape a conștiinței a lui Barfield
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
necesitatea unui acord între psihiatrie și legiști (" Vom căuta să vedem până la ce punct și în ce înțeles se pot pune de acord experții psihiatri cu legile noastre în vigoare"). Ni se pare foarte semnificativă concepția lui Zosin despre liberul arbitru, voință liberă. Pentru prima oară în istoria psihiatriei românești, se pronunță ferm critica noțiunii de "voință liberă predestinată, manifestare a mentalității vechi, dualiste, în care voința liberă există sau nu ca un factor extrinsec, independent. Zosin este și în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
om care se bucură de plinătatea facultăților sale sufletești, care, altfel zis, are sufletul sănătos, care este în toată mintea"103. Și mai departe: Se va socoti, dar, ca responsabil de actele sale, ca lucrând cu "voință liberă" cu "liber arbitru", omul sănătos sufletește și, dimpotrivă, ca iresponsabil, ca lucrând fără voință liberă, omul bolnav sufletește"104. Abordând fondul problemei psihiatrico-legale, autorul consacră câteva pagini interpretării cazurilor "de limită" legate, în jurisdicția timpului, de responsabilitate parțială. În această privință, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
lucrările anterioare, dar dezvoltarea lor a ajuns la puncte de vedere originale. Într-un prim capitol, care stabilește premisele lucrării, P. Zosin analizează netemeinicia liber-arbitrismului, care, pentru autor, constituie o expresie implicită a recunoașterii dualismului psihofiziologic. Voința în sine (liber arbitrul) este o categorie imposibil de admis. "Individul poate avea iluzia că vrea și odată faptul consumat să-și închipuie că a greșit, c-ar fi putut vrea și altfel; în fapt el e strict determinat și noțiunea de "voință" în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la alți scriitori accente mai marcate, muzica și cântecul sacru fiind luate în considerație îndeosebi pentru puterea lor de edificare religioasă. Sf. Vasile cel Mare (330-379 d. Cr.), în omilia sa asupra psalmului întâi, afirmă că „psalmul liniștește sufletul, este arbitrul păcii, limitează dezordinea și agitația gândurilor, deoarece calmează pasiunile sufletului și temperează tulburarea sa”. În această perspectivă edificatoare, elementul muzical dobândește funcția de instrument auxiliar al rugăciunii, având scopul de a o face mai plăcută și mai atrăgătoare. Adevărurile de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
validitatea unor asemenea inițiative. Mijloc de soluționare a conflictelor interne. Dacă activitatea unui sistem este paralizată de conflicte interne, specialistul poate oferi un punct de vedere exterior, obiectiv, care să promoveze soluții constructive, în spiritul intereselor generale, constituind, totodată, un arbitru moral și profesional, și nu autoritar (ca în cazul forurilor superioare) în dinamica conflictului. Ca instrument în conflicte interne. Sociologul poate însă cădea uneori în capcana rivalităților interne. El poate fi solicitat de către un grup angajat în lupta pentru putere
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
plată (decontare) a taxei pe valoarea adăugată generează un important volum de muncă suplimentară și cheltuieli pe măsură. În plus, În condițiile integrării europene și a noului regim de aplicare, TVA și alte taxe de consumație joacă și rolul de arbitru Între produsele interne și cele străine. În țara cu un nivel ridicat de impozite pe consum, pentru ca produsul indigen să poată rezista concurenței străine, va trebui, fie ca producătorul intern să reducă costurile de producție, fie ca statul să diminueze
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
fragmente reprezentative pentru fiecare roman sau nuvelă, încât cititorul să poată intui particularitățile stilistice ale fiecărui text. Se relevă că, de pildă, Ciocoii vechi și noi ilustrează „anatomia pură”, N. Filimon nemaifiind interesat să se conformeze intrigii tradiționale, considerată ca arbitrul valorii literare; ideile devin specifice doar când plasarea în timp și spațiu este foarte concretă. Cât despre La Medeleni de Ionel Teodoreanu, cititorul este avertizat că „uneori este dificil de hotărât dacă literatura recreează fenomenele din viață sau dacă se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
punct de vedere, libertatea în sens laic poate fi privită ca un reflex îndepărtat, dar valorificabil, a ceea ce constituie rostul ultim al umanului : libertatea verticală, eliberarea de condiționări prin participare la divin. Există, desigur, o masivă problematică religioasă a liberului arbitru, care, bine exercitat, pregătește eliberarea omului. Totuși, libertatea nu își atinge sensul maxim dacă e privită numai ca libertate de alegere, ca opțiune, oricît de nobilă, între mai multe posibilități. Chiar plaja de variante în cadrul căreia e de deliberat constituie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
multe posibilități. Chiar plaja de variante în cadrul căreia e de deliberat constituie, în sine, o condiționare. E un deja dat care, cu rubricile lui, limitează dintru început libertatea alegătorului, îi refuză creativitatea, îl situează între margini prestabilite. Pentru Berdiaev, liberul arbitru reprezintă un tip subaltern și întrucîtva apăsător de libertate, fiindcă funcționează în raport cu o normă impusă din afara conștiinței, de gen tranșant judiciar, simplificator, ceea ce se potrivește cu o interpretare de proces penal a vieții omului. Cu obișnuitul ei radicalism, într-un
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
funcționează în raport cu o normă impusă din afara conștiinței, de gen tranșant judiciar, simplificator, ceea ce se potrivește cu o interpretare de proces penal a vieții omului. Cu obișnuitul ei radicalism, într-un pasaj din Caiete, Simone Weil chiar opunea libertatea verticală liberului arbitru, în măsura în care cel din urmă calculează în funcție de obiectivele și de interesele eului. Fie și în toată extensiunea lui, liberul arbitru nu îl scoate pe om din domeniul alternativei, al dualității, al multiplicității. La limită, el riscă să-l întîrzie chiar în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]