17,527 matches
-
de jos) și motive inspirate de covoare tradiționale (partea de sus). Ascensoare permiteau legarea etajelor, cafenelei și platformelor de observație. Monumentul a fost construit de compania turcească "Polimeks" (principală concurentă a ramurii turkmene a companiei Bouygues, "Bouygues Turkmen"), sub conducerea arhitectului "Erol Tabanja". Construcția "Monumentului Neutralității" a costat 12 milioane de dolari americani și a fost încheiată în anul 1998. Inaugurarea monumentului a avut loc la 12 decembrie 1998. După decesul lui Saparmurat Niyazov, survenit în 2006, la data de 18
Arcul Neutralității () [Corola-website/Science/316158_a_317487]
-
putrezi și a învelitorii de carton. ONT a investit sume importante în reabilitarea hanului , demolându-l în 1970 și reconstruindu-l la o dimensiune de trei ori mai mare decât cel anterior . Lucrările de renovare s-au efectuat după planurile arhitectului I. Costinescu, hanul redeschizându-și porțile în vara anului 1971. După Revoluția din decembrie 1989, hanul a devenit proprietatea SC Turism Moldova SA. Urmașii ultimului proprietar au acționat în instanță societatea sus-amintită, cerând restituirea hanului . În anul 1999, SC Turism
Hanul Trei Sarmale () [Corola-website/Science/316273_a_317602]
-
biserică, școală, primărie și dispensar. Biserica a fost pictată de pictorul Norocea după modelul Curții de Argeș.”" Stelian Popescu a avut o casă în București, pe strada Dionisie Lupu (astăzi Tudor Arghezi) nr.10 bis, ridicată în 1911 după planurile arhitectului Paul Smărăndescu. Stelian Popescu a avut și la Balcic o vilă, construită în 1936 de arhitecta Henrieta Delavrancea - Gibory. Vila a fost demolată în 2009, deoarece se înclinase datorită tasării terenului, iar pe acel teren a fost ridicat un hotel
Stelian Popescu (ziarist) () [Corola-website/Science/320018_a_321347]
-
vedem astăzi, și care nu au fost lipsite de greutăți, desfășurându-se pe perioada a 24 de ani, între 1912-1936. Inițiatorii, în frunte cu preotul Ene Dumitrescu, fost protopop, un om energic și perseverent, au recurs la talentul și experiența arhitectului Toma T. Socolescu, solicitându-i să întocmească proiectul de reconstrucție a bisericii. Acesta i-a imprimat o înfățișare masivă, impunătoare, amplificată atât de cele două turle din față, cât și de intrarea monumentală, cu coloane înalte, sugerând tradiția populară românească
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
Vasile Gh. Constantinescu, Vasile Nedelcovici și Const. C. Nuțu - epitropi, Frații: Gh. și Vasile Mărăcineanu, avocat N Oprea, ing. P. Constantinescu, C.T. Nicolescu, Ioan Torcătoru, ing. N. Mateescu, col. Păsăreanu, ing. Pâslaru, Paul Popescu, N. Râdulescu, Cpt. Iordache și alții. Arhitect - M. Râdulescu Paroh fiind Pr. Al. Slăvescu Primar - Gh. Vidrașcu " Lucrările de consolidare și refacere au continuat cu tencuirea, în 1956, a pereților naosului, iar în 1964-1965 cu reparații, tencuieli și zugrăveli la pronaos, pridvor și turlele mici. În anul
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
ușii, se află tablourile votive cu chipurile patriarhilor: Miron Cristea, Justinian, Dr. Justin Moisescu, Nicodim Munteanu, iar pe laturile de sud și nord cele ale sfinților ierarhi români Sava Brancovici și Calinic de la Cernica. Impresionează, de asemenea, modul în care arhitectul Toma T. Socolescu a tratat fațada bisericii, căreia i-a aplicat două coloane înalte, cu capiteluri în stil tradițional, care sprijină o arcadă amplă pe care sunt zugrăvite chipurile Sfinților Apostoli Petru și Pavel și ale Sfinților Evangheliști, în frumoase
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
este un lăcaș de cult ortodox aflat în București, sectorul 1. 1926 - 1931: Biserică este construită de Casă Muncii CFR, după un proiect al arhitectului C. Pomponiu, pr. paroh Stelian Marinescu (1913 -1950) și pr. Alexandru Ionescu (1931-1950). 1944: Biserică este grav avariată în cutremurul din 1940 și bombardamentele din 1944. 1949 - 1971: Încep reparațiile: pr. Stelian Marinescu (†1978), continuate de către pr. Dumitru Popescu, paroh
Biserica Sfântul Gheorghe - Grivița () [Corola-website/Science/320196_a_321525]
-
de operă. La sud se află un pătrat mare, numit Plaza de la Armaș, înconjurat de aripi înguste de la palat , iar la sud se află Catedral de la Almudena. La nord se află Jardines de Sabatini (Sabatini Gardens), numit după unul dintre arhitecții palatului. În fața La Plaza de Armaș se află două statui în mărime naturală pe ambele părți ale intrării în palat onorând doi împărați nativi din America, Moctezuma, împăratul aztec și Atahualpa, împărat al incașilor. Banchetul nunții Prințului Felipe și Letiziei
Palacio Real () [Corola-website/Science/320247_a_321576]
-
(n. 17 octombrie 1921, Oradea - d. 4 martie 1977, București) a fost un arhitect, grafician și scenograf de teatru și film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Ciulinii Bărăganului" (1957), "Pasărea furtunii" (1957), "D-ale carnavalului" (1958), "Telegrame" (1959), "Setea" (1960), "Dacii" (1967), "Columna" (1968), "Tinerețe fără bătrânețe" (1969
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
1967), "Columna" (1968), "Tinerețe fără bătrânețe" (1969), "Zestrea domniței Ralu" (1971), "Săptămîna nebunilor" (1971), "Felix și Otilia" (1972) și "Mușchetarul român" (1975). S-a născut la 17 octombrie 1921, în orașul Oradea. A absolvit Facultatea de Arhitectură, obținând diploma de arhitect. a lucrat ca scenograf de teatru și film, debutând în cinematografie cu decorurile filmului "Ciulinii Bărăganului" (1957). El citea textul înainte de începerea filmărilor și desena cadrele de filmare, realizând decorurile potrivit personalității sale. Avea talent și inventivitate spontană. Realiza schițe
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
5.000 de kg de duraluminiu provenit din rămășițele dirijabilului britanic R101, prăbușit în octombrie 1931, și care se presupune că ar fi fost prelucrate și folosite la construcția lui Hindenburg. Mobila de interior era creația lui Fritz August Breuhaus, arhitect și designer de interioare a cărui experiență includea vagoanele Pullman, nave transoceanice și nave de război ale Marinei Germane. Puntea superioară A era formată dintr-o mică zonă centrală conținând cabine de pasageri, flancată de încaperi publice mari: sala de
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
locuri a fost demolat în 2002, cel nou fiind construit în decurs de un an cu o capacitate oficială de 66.147 locuri. HOK Sport Venue Event (acum Populous) a proiectat stadionul să folosească pe cât mai mult posibil lumina naturală. Arhitectul Damon Lavelle a proiectat stadion ca să se concentreze pe lumina și transparență, oferind un stimulent pentru a denumi stadionul "Estádio da Luz", întrucât stadionul original avea același nume. Acoperișul stadionului fiind din policarbonat permite razelor de lumină ale soarelui să
Estádio da Luz () [Corola-website/Science/320313_a_321642]
-
cum ar fi Graham Hancock, Angkor Wat este parte dintr-o reprezentare a constelația Draco. Angkor Wat este primul exemplu al stilului clasic, al arhitecturii Khmer-Angkor Wat stilul la care le-a dat numele său. Până în secolul al 12-lea arhitecții khmeri au devenit încrezători în utilizarea de gresie (mai degrabă decât cărămidă), ca material de construcție. Cele mai multe zone vizibile sunt din blocuri de gresie. Angkor Wat a atras laude mai presus de toate pentru armonia designului sau, care a fost
Angkor Wat () [Corola-website/Science/320373_a_321702]
-
având mai multe găuri. Unii cercetători au sugerat că acestea au fost folosite pentru a se alăture cu barele de fier, dar alții au sugerat că au fost folosite pentru a stoca temporar cuie de manevră pentru a-i sprijini. Arhitecții khmeri nu au făcut niciodată arcadele curbate,care erau folosite de români. Ei au creat un arc corbelled, dar acest lucru de multe ori să dovedit instabil și să prăbușit. Monumentul a fost realizat din imense bucăți de gresie, la fel de
Angkor Wat () [Corola-website/Science/320373_a_321702]
-
de către Epaminonda Bucevschi. Trapeza și chiliile călugărești au fost distruse în 1871 de un incendiu, iar stăreția a fost dărâmată în timpul primului război mondial. Între anii 1901-1902, au fost efectuate lucrări de restaurare generală a bisericii din Solca sub coordonarea arhitectului austriac Karl A. Romstorfer, modificându-i-se forma în oarecare măsură, într-un stil destul de romantic. Cu această ocazie, au fost demolate zidurile despărțitoare dintre pronaos și naos (care încadrau camera mormintelor), iar cele două lespezi funerare au fost ridicate
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
alocat fonduri. Până prin 2008, Consiliul Local al comunei Ilișești a alocat sume de 10.000 lei și 20.000 lei, iar ulterior s-au mai alocat bani pentru pictarea fostei biserici luterane unde se slujește în prezent. În anul 2009, arhitectul Viorel Blanaru, consilier pe probleme de monumente la Direcția de Cultură, Culte și Patrimoniu Național a județului Suceava, atrăgea atenția asupra situației dramatice a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Ilișești, ale cărei pereți erau puternic fisurați. "„Aceasta este singura biserică
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
admiratorii gloriei străbune îi închină acest monument”". Tot în Câmpulung se află și bustul lui Dimitrie Giurescu, erou al Războiului de Independență din 1877, comandantul batalionului Dorobanți Muscel, mort la 7 noiembrie 1877. Este creația sculptorului Dimitrie Demetrescu-Mirea și a arhitectului Alexandru Săvulescu și a fost ridicat in anul 1897, la initiațiva colonelului Scarlat Geanolu, în curtea fostei cazărmi a batalionului 2 "Muscel" din regimentul 4 dorobanți. Bustul este montat pe un soclu înalt si masiv, pe care sunt fixate două
Dimitrie D. Mirea () [Corola-website/Science/321200_a_322529]
-
erau marcate cu piatră albă, dar au fost acoperite cu asfalt în cursul lucrărilor de reabilitare a carosabilului. După dărâmarea Turnului Colței, necesitatea de a avea un nou punct de observație a dus la ridicarea unui alt turn, după planurile arhitectului-șef al Bucureștiului, George Mandrea. Cu 42 de metri înălțime, Foișorul de Foc a fost folosit, până în 1935, ca turn de observație pentru apărarea împotriva incendiilor. În perioada 27 aprilie - 18 mai 1970 s-a organizat un șantier arheologic, cu
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
Informația apare și în cartea "Geschichte des transalpinischen Daciens" (Istoria Daciei transalpine), editată de Sulzer la Viena în 1787, care spune că, la înălțarea Turnului au lucrat soldații suedezi găzduiți de Constantin Brâncoveanu după bătălia, pierdută de ei, de la Poltava. Arhitectul Grigore Ionescu, în cartea sa „Bucureștii, ghid istoric și artistic”, apărută în 1938, referindu-se la Turnul Colței, menționează că: "„La lucrările lui se pare că au luat parte și câțiva soldați suedezi, rătăcitori prin București în urma bătăliei de la Pultava
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
unul din simbolurile sale din perioada secolului al XIX-lea, și anume "Turnul Colței". Prima ediție a Lunii Bucureștilor, cea din 1935, a fost găzduită de Parcul Carol I. Una dintre secțiunile expoziției era constituită din "Cartierul Vechi", proiectat de arhitectul Octav Doicescu, unde s-au reconstruit la scara 1/1 o serie de clădiri istorice, între care și Turnul Colței, Casa Antim cu tipografia C.A. Rosetti, Hanul lui Manuc, Biserica Sf. Gheorghe Nou. Din păcate, după închiderea expoziției, acestea
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
panoramică a Capitalei. Imaginile panoramice realizate de Carol Popp de Szatmary din Turnul Colții și fotografiile realizate de farmacistul Ludwig Angerer, alături de planuri ale vechiului București, aflate în patrimoniul Muzeului Municipiului București, au fost folosite de graficianul Radu Oltean și arhitectul Dan Ionescu pentru a realiza lucrarea "Reconstituirea centrului Bucureștilor la 1850", apărută în 2007 la Editura Art Historia. Cei doi au realizat o hartă color, cu dimensiunile 1m x 70cm, conținând o reconstituire grafică de mare detaliu, în vedere aeriană
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
unde s-a perfecționat în special în arta modelajului. A promovat în iunie 1914, cu rezultate deosebite, și a revenit la București. Intenția de a se întoarce în Italia i-a fost zădărnicită de izbucnirea Primului Război Mondial. În vara anului 1915, arhitectul Nicolae Nenciulescu, care realiza atunci Teatrul de vară - cinema Alhambra - i-a încredințat lui Spiridon Georgescu executarea celor două cariatide din dreapta și din stânga scenei. Deși au fost modelate din gips, la peste 80 de ani de la realizare, cariatidele executate ireproșabil
Spiridon Georgescu () [Corola-website/Science/321295_a_322624]
-
Catedrala Alexandr Nevski este un monument reprezentativ al orașului Sofia. Edificiul servește drept catedrală patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare. A fost ridicată între anii 1904-1912 în stil neobizantin, după planurile arhitectului rus . Hramul catedralei îl evocă pe eroul rus Aleksandr Nevski. Cupola are o înălțime de 45 m, iar turnul clopotniței o înălțime de 53 m. Interiorul este decorat cu marmură italiană policromă. La baza cupolei este înscris cu litere de
Catedrala Alexandr Nevski din Sofia () [Corola-website/Science/320594_a_321923]
-
bună cunoaștere a limbii române. Cu toate acestea, comunitatea evreiască din Gura Humorului a continuat să prospere. Evreii practicau meserii legate de comerț, în special export de cereale și de cherestea, dar erau și meșteșugari (croitori, cizmari, cojocari) sau intelectuali (arhitecți, ingineri, medici și avocați). Meseriile erau transmise de obicei în familie de la tată la fiu. Meserii cum erau cele de agricultori, zidari, dulgheri sau lăcătuși nu erau practicate de evrei. Ei vorbeau în limba idiș, ca și în germană sau
Sinagoga Mare din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320571_a_321900]
-
pe Michelangelo. Doi dintre frații săi Benedetto Ghirlandaio (1458 - 1497), David Ghirlandaio (1452 - 1525), ca și nepotul, Ridolfo del Ghirlandaio (1483 - 1561) au fost de asemenea pictori. Cele mai multe informații despre viața marelui pictor provin din lucrarea ""Viețile celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italiani, de la Cimabue până în timpurile noastre"" a lui Giorgio Văsari. S-a născut în 1449 la Florența, numele său complet fiind Domenico di Tommaso di Currado di Doffo Bigordi. Tatăl, Tommaso Bigordi, era negustor de mătasuri și
Domenico Ghirlandaio () [Corola-website/Science/320581_a_321910]