19,560 matches
-
III, nr. 11. 1937 - „Despre posibilitățile unei arhitecturi românești”, în "Revista Fundațiilor regale, "anul IV, nr. 1. 1939 - „Arhitectura românească de azi”, în "Viața Românească, "anul XXXI, nr. 4. - „Experiența americană”, în "Revista Fundațiilor regale, "anul VI, nr. 9. 1940 - „Arhitectura românească după restaurație”, în "Revista Fundațiilor regale, "anul VII, nr. 6. 1944 - „Cronica plastică”, în "Viața românească, "anul XXXVI, nr. 11. - „Un fel de bilanț”, în "Viața românească, "anul XXXVI, nr. 11. - „Expozițiile de la Căminul Artelor”, în "Viața românească, "anul
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
românească, "anul XXXVII, nr. 1-2. - „Cronica plastică: Salonul Oficial (alb și negru) Sala Dalles”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 1-2. - „Expoziția Pallady, Pătrașcu, Tonitză, Șirato (Căminul Artelor)”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 1-2. - „Expoziția sculptorului Medrea (Facultatea de Arhitectură)”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 1-2. - „Realismul în artă și subiectul în pictură”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 3-4. - „Reclădirea Teatrului Național”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 5-6. - „Pictura - Câteva tablouri de Campigli la Librăria Italiană. Expoziția
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
nr. 3. - „Construirea operei române”, în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 4-5. - „Cronica plastică: Pictura”, în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 6-7. In numărul I, 1939 - „Declarație” (G. M. Cantacuzino, O. Doicescu). - „Utilul și simbolul” (G. M. Cantacuzino, O. Doicescu). - „Arhitectura și peizajul”. - „Spre Washington". - „Proporția”, rubrica „Dicționar”. - „Despre o arhitectură românească”. - „Învățământul plastic” (propuneri pentru o nouă metodă). - „Pictura bisericească”. - „Comentariu la un capitol”. In numărul II, 1940 - „Contra mașinismului”. - „Arta și tehnica”. - „Armonie”, „Atena”, „Clasicism”, rubrica „Dicționar”. - „Amateorism și
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
nr. 4-5. - „Cronica plastică: Pictura”, în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 6-7. In numărul I, 1939 - „Declarație” (G. M. Cantacuzino, O. Doicescu). - „Utilul și simbolul” (G. M. Cantacuzino, O. Doicescu). - „Arhitectura și peizajul”. - „Spre Washington". - „Proporția”, rubrica „Dicționar”. - „Despre o arhitectură românească”. - „Învățământul plastic” (propuneri pentru o nouă metodă). - „Pictura bisericească”. - „Comentariu la un capitol”. In numărul II, 1940 - „Contra mașinismului”. - „Arta și tehnica”. - „Armonie”, „Atena”, „Clasicism”, rubrica „Dicționar”. - „Amateorism și urbanism”. - „Mitocanul ca factor al civilizației românești?”. - „Diferențialele Divine” - Lucian
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
și tehnica”. - „Armonie”, „Atena”, „Clasicism”, rubrica „Dicționar”. - „Amateorism și urbanism”. - „Mitocanul ca factor al civilizației românești?”. - „Diferențialele Divine” - Lucian Blaga”. - „Despre pictura bisericească”. In numărul III, 1941 - „Coordonare” (G. M. Cantacuzino, O. Doicescu). - „Catedrala din Chartres”. - „Moldova”, „Profil”, rubrica „Dicționar”. - „Arhitectura industrială și Hans Hertlein”. - „Tema în artă” (semnat S.). - „Despre influențe” (semnat S.) - „Despre clasicism” ("Titu Maiorescu", de E. Lovinescu), recenzie. - „O carte uitată” In numărul IV , 1942 - „Orient-Occident” - „Atitudinea critică a lui André Gide” - „Extrados”, „Intrados”, rubrica „Dicționar” - „Aerofuturismul
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
noiembrie. 1935 - „Planul de sistematizare” (însemnări), 20 mai. 1937 - „Lumina românească”, 21 ianuarie. - „Valea Jiului”, 11 februarie. - „Locuința românească”, 1 aprilie. - „O biserică la țară”, 12 august. - „Satul românesc”, 29 septembrie. 1938 - „Școala satului”, 10 martie. - „Construirea unei ferme”, 12 mai. - „Arhitectura religioasă și peisajul românesc”, 13 octombrie. - „Pe drumurile Orientului”, 23 noiembrie. - „Pavilionul național al României la Expoziția din New York”, 13 decembrie. 1939 - „Impresii din America”, 21 iulie. - «Bucarest» (limba franceză), 24 august. - „Afirmarea românească peste ocean”, 31 august. 1940 - „Pe
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
lor de a îmbunătăți educația rușilor. În timpul domniei ei, talentatul om de știință și matematician Mihail Lomonosov a reorganizat Academia de Științe și a înființat Universitatea de la Moscova în 1755. Opera, baletul și teatrul au cunoscut o mare înflorire. În arhitectură, stilul baroc preferat de țarină a ajuns unul dintre mijloacele prin care s-a demonstrat puterea autocrației. Mănăstirea Smolnîi fondată de împărăteasă în 1748 și a cărei denumire derivă din cuvântul rus care se traduce prin "smoală", reflectă faptul că
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
Buchanan ca liderul nostru, vom rupe ceasul social-democrației.. Potrivit lui Lew Rockwell, Rothbard este considerat decanul Școlii Austriece de Economie, fondator al libert arianismului modern. În plus față de economie, istorie și filozofie, Rothbard a avut un intens interes personal în șah, arhitectură germană barocă a bisericilor și jazz timpuriu, printre alte lucruri. Rothbard a criticat degenerarea jazzului și a muzicii populare în muzica rock și bebop. În cronicile sale de film (publicate sub pseudonimul "Mr. First Nighter"), Rothbard a criticat filmele lente
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
Historie militaire de la guerre entre les Russes et les Turcs"", publicată la Amsterdam în anul 1783. De asemenea, în anul 1820, este menționat într-o altă lucrare ca fiind "Schitul lui Atanasie" în 1820. Biserica (cu hramul "Vovidenia") avea o arhitectură în plan simplu, cu pronaosul boltit în semicilindru și naos cu o turlă, existând și o turlă și deasupra pronaosului, începutul scării de acces spre acesta fiind și acum vizibil. Intrarea în biserică se făcea prin partea de nord a
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
exprimă sentimente și pasiuni puternice. La expoziția universală de la Paris din 1889 a obținut medalie pentru statuia „Învingătorul”. După ce s-a consacrat ca sculptor, a fost numit profesor la Școala normală superioară, sub direcția lui Odobescu, apoi la Școala de arhitectură și de aici la Școala Superioară de Meserii, cu funcție de inspector de desen și caligrafie. Spre finalul vieții a fost director la Muzeul Grigorescu, ulterior desființat, care-și avea sediul în Parcul Carol din București. Ionescu-Valbudea a făcut sculptură monumentală
Ștefan Ionescu-Valbudea () [Corola-website/Science/308584_a_309913]
-
de Radio ORTF Paris. Opera "Jertfirea Ifigeniei" a fost prima creație din categoria opere radiofonice scrisă de un român și a primit Premiul "Italia" al Radiodifuziunii italiene. Trilogia simfoniilor "Culori", "Imagini" și "Volume" relaționează muzica cu celelalte arte, respectiv pictura, arhitectura și literatura. Este doctor honoris causa al mai multor universități din țară și din străinătate (dr.h.c.mult.), printre care Universitatea Națională de Muzică București, Universitatea de Arte "George Enescu" din Iași, Academia de muzică "Gheorghe Dima" din Cluj, Central
Pascal Bentoiu () [Corola-website/Science/308600_a_309929]
-
incinta mănăstirii Comana, Centrul Cultural „Dimitrie Bolintineanu” de la parohia Bolintin-Vale, și Centrul Pastoral-Misionar „Sfânta Muceniță Filofteia” de la parohia Joița. În anul 2012, în ziua de 20 decembrie Episcopia Giurgiului, a achiziționat conacul Drugănescu, situat în comuna Florești-Stoenești. Acest monument de arhitectură, ridicat între anii 1717-1715 de către Gavril Drugănescu, se situează în rândul palatelor brâncovenești de la Mogoșoaia, Sâmbăta și Potlogi. Aici, Episcopia Giurgiului a început să amenajeze: Centrul Pastoral-Cultural „Gavril Drugănescu”, sediul protoieriei Bolintin, un muzeu etnografic al Episcopiei Giurgiului și un
Ambrozie Sinaitul () [Corola-website/Science/308633_a_309962]
-
cătunul Popești. Această mică biserică de țară, în marginea de sus a cătunului, cu poartă și prilaz de lemn, cu intrarea pe sub coroanele de tei bătrâni, cu cimitirul plin de cruci vechi din jurul ei, formează împreună un ansamblu specific pentru arhitectura sacrală locală și regională. Biserica de lemn este folosită curent de parohie și din acest motiv întreținută de cuviință. Biserica nu este pe lista monumentelor istorice. După catagrafiile secolului 19, biserica a fost ridicată în 1821 la inițiativa lui Constantin
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
este cea a prelucrării lemnului, la care se adaugă, din cele mai vechi timpuri, extragerea metalelor, predominantă fiind extragerea minereului de fier. Zona se remarcă prin valoarea etnografică deosebită exprimată în frumusețea portului popular, a țesăturilor dar și în originalitatea arhitecturii țărănești și a tradițiilor populare. Zona este cunoscută și apreciată pentru arta folclorică și tradițiile pădurenilor care s-au păstrat neschimbate în decursul istoriei apropiate și contemporane. Ținutul este compus din următoarele comune și sate: Principala cale de acces în
Ținutul Pădurenilor () [Corola-website/Science/308669_a_309998]
-
a o vizita. Ceea ce surprinde vizitatorii și specialiștii este tehnica de construcție, cu stâlpi prinși în tălpi și grinzi de stejar și cu fundătură din scânduri de brad bătută pe interior. Această mică biserică de țară este un relict în arhitectura de lemn sacrală, unica de acest fel cunoscută până în prezent în țară. O biserică asemănătoare a existat în satul vecin Toplița până în 1932 și alta în satul Hășdat până în 1938, amândouă înlocuite de biserici de zid. Biserica de lemn Sfântul
Biserica de lemn din Vălari () [Corola-website/Science/308672_a_310001]
-
de lemn cu care dacii prindeau dulapii de stâlpii verticali, așa cum s-a păstrat la biserica din Vălari, în vechiul ținut al Pădurenilor, în inima Daciei. Din această perspectivă biserica de lemn apare drept un martor încă în picioare de arhitectură sacră dacică, binențeles, într-o formă adaptată la lăcașul de cult creștin. Principiul constructiv este același chiar dacă dulapii sunt prinși pe interior cu cuie de fierar. Tăierea dulapilor la gater și folosirea cuielor de fier pentru prinderea lor indică, de
Biserica de lemn din Vălari () [Corola-website/Science/308672_a_310001]
-
(n. 12 octombrie 1934, Newark, New Jersey) este un arhitect contemporan american care a influențat sensibil arhitectură secolului 20. Este cunoscut pentru design-ul raționalist și pentru folosirea culorii alb. Meier a studiat la Cornell University, de unde a terminat cu o diplomă de arhitect, "Bachelor of Architecture", în anul 1957. După ce a lucrat pentru compania Skidmore, Owings
Richard Meier () [Corola-website/Science/308725_a_310054]
-
cu o diplomă de arhitect, "Bachelor of Architecture", în anul 1957. După ce a lucrat pentru compania Skidmore, Owings & Merrile în 1959, si apoi pentru Marcel Breuer pentru o perioadă de trei ani, Meier și-a deschis propriul său birou de arhitectură în New York City în 1963. Identificat ca fiind unul dintre The New York Five în 1972, de delegația de la Getty Center Museum din Los Angeles, California, a făcut ca faima și popularitate să să crească exponențial. Multe dintre clădirile proiectate de
Richard Meier () [Corola-website/Science/308725_a_310054]
-
fapt a deranjat-o pe soția lui Miu Dobrescu, prim-secretarul organizației județene Suceava a PCR. Drept urmare, peste scena executată a fost pictat un iad modern fără diavoli care a fost spălat după revoluție, fiind scoasă la iveală fresca inițială. Arhitectura interioară a turnului bisericii a primit Premiul I pe țară al Uniunii Arhitecților din România în anul 1972. Catapeteasma a fost proiectată în anul 1972 de către Petru Căpraru, profesor de desen la Școala Generală din Boroaia, acest lucru fiind făcut
Biserica Sfinților Părinți din Boroaia () [Corola-website/Science/308711_a_310040]
-
Valls, cunoscut mai ales ca , (n. 28 iulie 1951, Benimamet (Valencia), Spania) este un arhitect, sculptor și inginer structural spaniol recunoscut și premiat pe plan internațional, stabilit în Zurich, Elveția. Calatrava a urmat cursurile la "Școlii de Arte și Arhitectură" și ale "Școlii de Meserii" din Universidad Politécnica de Valencia (Valencia). Dupa ce a terminat facultatea în 1975, s-a angajat la Swiss Federal Institute of Technology (ETH) din Zurich, Elveția, unde a lucrat ca inginer civil. În 1981, după ce
Santiago Calatrava () [Corola-website/Science/308746_a_310075]
-
lucrat ca inginer civil. În 1981, după ce și-a terminat doctoratul, numit "On the Fordability of Space Frames", a început să practice simultan meseriile de arhitect și de inginer. Clasat printre elita de designeri ai lumii, Clatrava are birouri de arhitectură în Zurich, Paris, New York și în alte orașe ale lumii. La începutul carierei, Calatrava s-a axat pe poduri și stații feroviare, design-ul fiecărei structuri relevând noile standarde în ingineria civilă. Elegantul și îndrăznețul Montjuic Communications Tower din Barcelona
Santiago Calatrava () [Corola-website/Science/308746_a_310075]
-
desen și pictură. Termină sculptura. În 1928 pînă în 1930 execută, în colaborare cu Lidia Kotzebue, Monumentul Eroilor Aerului din București. În 1929 la Salonul Oficial primește premiul pentru lucrarea „Diana”. 1930 - Primește premiu pentru lucrarea „Capitel” la Salonul de Arhitectură și Artă Decorativă 1931 - Primește premiu pentru lucrarea „Sf. Francisc de Assisi”. 1932 - Primește premiu pentru lucrarea „Taurul” la Salonul Oficial. 1933 - La Salonul Oficial primește premiu pentru reliefurile portalului Ministerului de Justiție. În același an se căsătorește cu "Anisia
Iosif Fekete () [Corola-website/Science/308742_a_310071]
-
Ediție bibliofilă și critică de cca. 8200 p., din care: textul poetului este de 6360 p., iar aparatul critic (prefață, cronologie, note, comentarii, variante, repere critice, iconografie, indici etc.), de peste 1800 p., în care a fost conservată in nuce structura/arhitectura de autor, în ceea ce privește creația orânduită de N.S. în cele peste douăzeci de volume/ediții de sine stătătoare (versuri și proză între 1960-1982) alcătuite de el, a care se alătură prin completitudine propriile selecții/antologii (Alfa, 1967; Poezii, 1970; Clar de
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
Italia. La festivalul Gondola d'Oro de la Veneția, piesa „Mille Facce” (varianta italiană a piesei „1000 de chipuri”) obține premiul pentru cea mai bună piesă rock. La întoarcerea în țară, basistul trupei, Keresztes Levente, își anunță retragerea din muzică în favoarea arhitecturii, astfel încât la cea de-a doua ediție a festivalului Stufstock, trupa apare pentru prima oară pe scenă cu noul basist, Uțu Pascu (Blazzaj/BAU). În noua formulă, trupa avea să plece din nou în Italia, pentru trei săptămâni. În februarie
Kumm () [Corola-website/Science/308744_a_310073]
-
putut găsi acuzații. Din 1955 s-au reluat lucrările, biserica fiind terminată în 1973 când, la 3 nov., a fost sfințită. Construcția este făcută din cărămidă cu zidurile de peste 1 m grosime, stilul de construcție fiind cel de "cruce cerească". Arhitectura îmbină mai multe stiluri, specialiștii neputându-se pronunța. Este un stil propriu. Biserica are șapte turle, două în față cu o înălțime de 47 m, cel mai impunător fiind cel din mijlocul bisericii-cupolă. Sacrificiile localnicilor pentru construcția bisericii au fost
Biserica Ortodoxă Ghelar () [Corola-website/Science/308765_a_310094]