18,277 matches
-
magistrat, ajungând consilier la Curtea de Apel din Craiova. Este numit prefect de Gorj apoi este ales deputat din partea Partidului Liberal. În urma căsătoriei cu Elena Prisăceanu are 5 băieți: Alexandru (1854-1947) colonel în Statul Major, Adrian (1867-1943) - avocat, Anton (1870-1916) - căpitan în Regimentul 10 cavalerie decedat în Primul Război Mondial, Gheorghe (1872-1938) - avocat și Titu (1874-1938) - magistrat ai căror urmași duc mai departe și acum numele familiei. Romulus (1847-1897) colonel, căsătorit cu Ana, fiica marelui publicist și om politic Ion Ghica
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
Nr. 1184 din 30 iulie 1848 și publicat în „Monitorul Roman” Nr. 14 din 26 august 1848, inserat în colecția „Anul 1848 în Principatele Române”, în care, la 30 iulie 1848, comisarul de propagandă al districtului Vâlcea, Dumitru Zăgănescu, fratele căpitanului de pompieri Pavel Zăgănescu, eroul bătăliei din Dealul Spirii, raporta Ministrului Treburilor din Lăuntrul Țării Românești, cadrul în care fusese sărbătorită revoluția în orașul Râmnicu-Vâlcea și care menționează și participarea lui Anton Pann: „Într-acest pompos constituțiu, aflându-se și
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
turci (25.000), care ocupaseră satul, și ruși (28.000), alături de care luptă și un detașament de1.200 de panduri. După bătălie, turcii au fost izgoniți. Pentru faptele sale de vitejie din timpul războiului ruso-turc, Magheru a primit rangul de căpitan de panduri și a fost decorat de țarul Rusiei cu ordinul Sf. Ana în gradul de cavaler. În 1821 i s-a alăturat cu grupul său de panduri lui Tudor Vladimirescu. După plecarea lui Tudor Vladimirescu împreună cu grosul armatei pandurilor
Gheorghe Magheru () [Corola-website/Science/300004_a_301333]
-
de supraviețuire plină de acte de eroism. După ce au pierdut practic totul, membrii expediției au reușit să supraviețuiască în condiții dificile în Antarctica și să caute ajutor prin propriile mijloace. Shackleton făcuse parte din Expediția Discovery întreprinsă în Antarctica de căpitanul Scott în perioada 1901-04, și condusese Expediția Antarctică Britanică, 1907-09. Noua expediție impunea ca un grup de oameni să navigheze până în Marea Weddell, iar o parte din ei să coboare la țărm la aproximativ 78° latitudine sudică, în apropierea Golfului
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
lungul barierei de gheață Ross până la baza ghețarului Beardmore. Aceste posturi urmau să devină esențiale pentru supraviețuirea călătorilor de pe continent. Expediția avea nevoie de două nave: "Endurance" urma să ducă grupul lui Shackleton în Marea Weddell, iar "Aurora", condusă de căpitanul Aeneas Mackintosh, urma să ducă grupul de la Marea Ross la Strâmtoarea McMurdo. "Endurance" a naufragiat în ghețurile din Marea Weddell înainte de a ajunge în Golful Vahsel, și, în ciuda eforturilor de eliberare a navei, a plutit în derivă spre nord împreună cu
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
de Sud, nereușind să înființeze baza. Totuși, descoperirea de către acesta a unor posibile locuri de acostare în Golful Vahsel, la aproximativ 78° latitudine sudică, a fost observată de Shackleton, și inclusă în planurile sale. În lumina veștilor sumbre privind soarta căpitanului Scott și a camarazilor săi în timpul călătoriei de întoarcere de la Polul Sud, Shackleton a început pregătirile pentru o călătorie transcontinentală. A solicitat ajutor financiar și practic de la, printre alții, Tryggve Gran din expediția lui Scott, și de la fostul prim ministru
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
Cheetham, un ofițer experimentat în explorările antarctice. Doi alți veterani ai expediției "Nimrod" au fost delegați la grupul de la Marea Ross, Aeneas Mackintosh care avea să fie comandant, și Ernest Joyce. Shackleton îl dorea pe John King Davis, care fusese căpitan pe "Aurora" în timpul Expediției Australiene Antarctice, să fie căpitan pe "Endurance". Davis a refuzat, considerând că expediția era „sortită pieirii”, astfel că Shackleton l-a numit pe Frank Worsley, despre care se spune că a cerut să facă parte din
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
veterani ai expediției "Nimrod" au fost delegați la grupul de la Marea Ross, Aeneas Mackintosh care avea să fie comandant, și Ernest Joyce. Shackleton îl dorea pe John King Davis, care fusese căpitan pe "Aurora" în timpul Expediției Australiene Antarctice, să fie căpitan pe "Endurance". Davis a refuzat, considerând că expediția era „sortită pieirii”, astfel că Shackleton l-a numit pe Frank Worsley, despre care se spune că a cerut să facă parte din expediție după ce a aflat de ea într-un vis
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
trecut, iar următoarele săptămâni au fost liniștite. Apăsările însă au revenit la începutul lui septembrie și au continuat intermitent. La 30 septembrie, nava a suferit „cea mai tare strânsoare pe care am îndurat-o vreodată”, și a suportat ceea ce Worsley, căpitanul ei, descria ca presiuni înfricoșătoare, fiind „aruncată de ici colo ca o minge de tenis de vreo zece ori”. Shackleton îl anunțase pe Worsley că el credea că "Endurance" are șanse egale de a fie distrusă și de a scăpa
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
dat unor munți de gheață. La jumătatea lunii august, Shackleton a rugat guvernul chilian să-i împrumute "Yelcho", un vas cu aburi puternic care asistase și "Emma" în timpul tentativei anterioare. Guvernul a acceptat, și, la 25 august, "Yelcho" (al cărui căpitan era Luis Pardo) a plecat spre Insula Elefantului. De această dată, notează Shackleton, Providența a fost de partea lor. Mările erau deschise, iar vaporul a putut să se apropie de insulă, pe o ceață groasă. La 11:40 în dimineața
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
și echipamentul grupului, deși proviziile destinate posturilor fuseseră lăsate la țărm. Totuși, pentru a-și continua misiunea, grupul rămas pe țărm trebuia să se reechipeze și să se reaprovizioneze din resturile expedițiilor anterioare, și anume din Expediția Terra Nova a căpitanului Scott. Datorită improvizărilor ingenioase, călătoria de înființare a posturilor a început conform programului, în septembrie 1915. În timpul lunilor ce au urmat, printr-un efort suprem, posturile necesare au fost înființate, la intervale egale de-a lungul barierei de gheață Ross
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
Andrei Sergheevici Arșavin (în ; n. 29 mai 1981, Leningrad, URSS, astăzi Sankt Petersburg, Rusia) este un fotbalist rus care joacă la clubul Kuban Krasnodar în Prima Ligă Rusă și la naționala Rusiei pe post de căpitan. Declarat jucătorul rus al anului 2006, Arșavin este un atacant versatil care poate juca și ca al doilea vârf sau extremă. Arșavin a primit mai multă atenție internațională după performanța sa de la Euro 2008, fiind inclus în Echipa Turneului. Arșavin
Andrei Arșavin () [Corola-website/Science/313022_a_314351]
-
Rusiei pe 17 mai 2002 într-un meci contra Belarusului. Primul său gol a venit pe 13 februarie 2003, într-un meci amical contra României. De atunci, el a marcat în fiecare competiție la care a participat Rusia. A fost căpitan într-un meci preliminar la Euro 2008. Pe 11 iunie 2009, Arșavin a devenit căpitan pentru orice partidă, această funcție fiindu-i oferită de Guus Hiddink. Arșavin a fost inclus în lotul pentru Euro 2008 de către olandezul Guus Hiddink, dar
Andrei Arșavin () [Corola-website/Science/313022_a_314351]
-
pe 13 februarie 2003, într-un meci amical contra României. De atunci, el a marcat în fiecare competiție la care a participat Rusia. A fost căpitan într-un meci preliminar la Euro 2008. Pe 11 iunie 2009, Arșavin a devenit căpitan pentru orice partidă, această funcție fiindu-i oferită de Guus Hiddink. Arșavin a fost inclus în lotul pentru Euro 2008 de către olandezul Guus Hiddink, dar nu a putut să joace primele două meciuri fiind suspendat din preliminarii. Și-a făcut
Andrei Arșavin () [Corola-website/Science/313022_a_314351]
-
înscris pe parcursul meciului de cupă disputat cu 1. FC Köln, încheiată în favoarea bavarezilor, care și-au apropiat victoria pe teren propriu cu scorul de 8:0. La data de 27 aprilie 2008, Schweinsteiger a purtat pentru prima dată banderola de căpitan la FC Bayern München, în absența lui Oliver Kahn și a lui Lúcio. De atunci Bastian și-a etalat talentul atât pe partea stângă, cât și pe cea dreaptă a terenului, dar din ediția 2009-2010 a evoluat cu predilecție în
Bastian Schweinsteiger () [Corola-website/Science/313024_a_314353]
-
și-a etalat talentul atât pe partea stângă, cât și pe cea dreaptă a terenului, dar din ediția 2009-2010 a evoluat cu predilecție în postul de mijlocaș central, pe atunci în compania lui Mark van Bommel, care deținea postul de căpitan al echipei. În sezonul 2010-2011 și-a conturat imaginea de component de bază al lotului bavarez, pentru care a marcat goluri decisive. După încheierea partidei disputate contra echipei FC St. Pauli (11 decembrie 2010), Bastian Schweinsteiger și-a anunțat, la
Bastian Schweinsteiger () [Corola-website/Science/313024_a_314353]
-
încheierea partidei disputate contra echipei FC St. Pauli (11 decembrie 2010), Bastian Schweinsteiger și-a anunțat, la stația de amplificare a stadionului, prelungirea contractului cu clubul münchenez până în anul 2016 (30 iunie). După titularizarea lui Philipp Lahm în postul de căpitan, lui Schweinsteiger i se atribuie tot mai adesea titulatura de vicecăpitan al formației bavareze. În timpul meciului retur contând pentru calificarea în fazele superioare ale Champions League, disputat împotriva echipei SSC Napoli la sfârșitul lunii noiembrie 2011, Bastian a suferit o
Bastian Schweinsteiger () [Corola-website/Science/313024_a_314353]
-
asemenea, în compania reprezentativei portugheze conduse de un alt număr 7 nu mai puțin celebru, Cristiano Ronaldo. Cu ocazia primului său meci la Campionatul European de Fotbal, în 20 august 2008, Schweinsteiger a preluat, tot pentru prima dată, banderola de căpitan al naționalei germane (de la Miroslav Klose). La data de 6 mai 2010, a fost convocat, de către selecționerul Joachim Löw, să participe la Campionatul Mondial de Fotbal din Africa de Sud. La acest turneu, Schweinsteiger a oferit trei pase decisive în cele șapte
Bastian Schweinsteiger () [Corola-website/Science/313024_a_314353]
-
jucătorului. În pofida atacurilor dure suferite, a făcut față cu brio pe parcursul celor 120 de minute ale acestei înfruntări literalmente sângeroase pentru el. După retragerea lui o dat golPhilipp Lahm de la naționala Germaniei, la 2 septembrie 2014 Schweinsteiger a fost numit căpitan al "Mannschaft"-ului. La începutul carierei, Bastian Schweinsteiger a evoluat în postul de extremă și ca servant. Pe durata antrenoratului lui Louis van Gaal la FC Bayern, a fost mutat pe postul de mijlocaș central în scopul de a oferi
Bastian Schweinsteiger () [Corola-website/Science/313024_a_314353]
-
Büyükdere, pasagerii așteaptând o soluționare a situației vreme de 9 săptămîni. Li se interzice să debarce, viața la bordul vasului, suprapopulat, înrăutățindu-se, iar hrană și apa devenind insuficiente în ciuda eforturilor făcute de Brod, Karako, Malioglu și de Crucea roșie. Căpitanul Garabetenko îi trimite guvernului turc o scrisoare alarmista în care contestă motivele carantinei, cere debarcarea pasagerilor și eliberarea navei, amintind că aceasta este neutră. O delegație a evreilor români din Palestina a venit la Istanbul și a obținut o audiență
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
și Shertok obțin de la britanici doar 28 de vize pentru copiii sub 17 ani, dar autoritățile turcești, nedorind să indispună Londra, refuză să ridice carantină. Autoritățile portuare ordona în mai multe rânduri navei să se întoarcă în Marea Neagră. Din ordinul căpitanului Garabetenko, la rugămintea pasagerilor, motorul, oricum defect, este sabotat definitiv pentru a face imposibilă întoarcerea navei în România. Pasagerii întind pe lațurile navei cearșafuri pe care scriu: "„Suntem refugiați evrei, salvați-ne”". Poliția portuara înconjoară "Strumă", rupe cearșafurile agățate de
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
misiune flotele de debarcare. Forțele de apărare din insulă au fost nevoite să se retragă treptat spre sud, trebuind să facă față trupelor germane proaspăt sosite. Flotila a 5-a de distrugătoare ("Kelly", "Kipling", "Kelvin", "Jackal" și "Kashmir"), sub comanda căpitanului Louis Mountbatten, a primit ordin pe 21 mai să părăsească Malta și să se alăture flotei din apele Cretei. Flotila a ajuns în zonă după ce "Gloucester" și "Fiji" au fost scufundate. Navele flotilei au fost trimise să salveze supraviețuitorii, dar
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
artilerie corespunzător. În acel moment, toate avioanele germane disponibile erau concentrate în regiunea Rethymnion - Heraklion, iar forțele aliaților au putut să se retragă în timpul zilei. Retragerea generală a brigăzii a fost acoperită de două companii de maori neozeelandezi sub comanda căpitanului Rangi Royal, maori care se distinseseră și mai devreme în luptele de pe Strade 42. Maori au reușit să stăvilească atacul german. După ce întregul batalion s-a retras, unitățile de maori au început luptele pentru retragerea proprie pe distanța de 67
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
antiaeriană, care avea ca principal obiectiv apărarea docurilor portului Souda. După o zi de lupte grele, Laycock a decis să se retragă în timpul nopții spre localitatea din apropiere, Beritiana. Acestei subunități li s-a adăugat unitatea de maori comandată de căpitanul Royal. Maori și-a stabilit poziții defensive separate și au reușit în timpul luptelor să se retragă cu pierderi minime. În schimb, Laycock și oamenii săi au fost în cele din urmă izolați de restul trupelor aliate în retragere de forțele
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
Sighișoara fie la Roadeș, fie la Sighișoara. După ce urmează școala din deal din Sighișoara, intră în 1746 sau în 1752, împotriva voinței părinților, în regimentul de infanterie nr. 21 „Arenberg” (stabilit temporar la Sighișoara), unde este avansat până la gradul de căpitan). Ca ajutant al feldmareșalului von Daun participă la Războiul de Șapte Ani. Se căsătorește cu o nobilă în anul 1768. În 1771 devine maior al regimentului de infanterie nr. 34 „Adam Graf Batthiány”, în 1777 locotenent-colonel și comandor al batalionului
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]