16,546 matches
-
carbon se absoarbe pe toate căile uzuale de expunere: - respiratorie - trancutanata - mai rar digestiva Datorită faptului că este liposolubila se depozitează în țesutul adipos, ficat și rinichi. Eliminarea se realizează predominant pe cale pulmonară (50-80%), 4% sub formă de dioxid de carbon pe cale pulmonară sau renală, restul fiind metabolizat, generând radicalul liber al triclormetilului. Aproximativ 67% din doză absorbita este excretata în 24 de ore. Tetraclorura de carbon este cunoscută în primul rând că hepatotoxic, determinând degenerescenta grasă acută a ficatului, consecutiv
Tetraclorură de carbon () [Corola-website/Science/325988_a_327317]
-
rinichi. Eliminarea se realizează predominant pe cale pulmonară (50-80%), 4% sub formă de dioxid de carbon pe cale pulmonară sau renală, restul fiind metabolizat, generând radicalul liber al triclormetilului. Aproximativ 67% din doză absorbita este excretata în 24 de ore. Tetraclorura de carbon este cunoscută în primul rând că hepatotoxic, determinând degenerescenta grasă acută a ficatului, consecutiv blocării formării și eliberării lipoproteinelor de joasă densitate. Radicalii liberi formați determina peroxidarealipidelor, formarea de legături covalente cu structurile hepatice, alterând procesele energetice și sinteză proteinelor
Tetraclorură de carbon () [Corola-website/Science/325988_a_327317]
-
și eliberării lipoproteinelor de joasă densitate. Radicalii liberi formați determina peroxidarealipidelor, formarea de legături covalente cu structurile hepatice, alterând procesele energetice și sinteză proteinelor, cu lezare hepatică. Alcoolii de tip etanol și metanol cresc net hepatotoxicitatea compusului. Toxicitatea tetraclorurii de carbon se manifestă și la nivel renal prin necroza tubulara acută. Postmortem s-au constatat leziuni la nivelul SNC, în special la nivelul cerebelului. La nivelul SNC (sistemului nervos central) are acțiune deprimanta sinarcotica (mai mică decât a cloroformului). Toxicitatea acută
Tetraclorură de carbon () [Corola-website/Science/325988_a_327317]
-
manifestă prin creșterea enzimelor serice hepatice, prelungirea timpului de protrombina, hepatomegalie și icter. Refacerea este lentă, dar uzual completă, icterul la 4 zile de la expunere fiind un semn cu prognostic bun. Majoritatea consecințelor letale în intoxicația acută cu tetraclorura de carbon înaintea apariției hemodializei au fost consecutive insuficientei renale și nu celei hepatice. Insuficientă renală poate apărea chiar în absență celei hepatice. Anuria se instalează în 3 zile și poate dura două săptămâni. Refacerea este completă în cele mai multe cazuri. Laboratorul clinic
Tetraclorură de carbon () [Corola-website/Science/325988_a_327317]
-
zile și poate dura două săptămâni. Refacerea este completă în cele mai multe cazuri. Laboratorul clinic evidențiază încă din prima zi creșterea transaminazelor hepatice, nivelul lor fiind corelat cu severitatea lezării. Hematuria și proteinuria apar în mod obișnuit înaintea oliguriei. Tetraclorura de carbon din sânge poate fi determinată cantitativ prin analiza gaz-cromatografica. Stabilizarea vizează deprimarea respiratorie și tulburările de ritm care pun în pericol viața intoxicatului încă de la debut. În plus, eliminarea pe cale respiratorie a tetraclorurii de carbon fiind semnificativă, se impune hiperventilarea
Tetraclorură de carbon () [Corola-website/Science/325988_a_327317]
-
obișnuit înaintea oliguriei. Tetraclorura de carbon din sânge poate fi determinată cantitativ prin analiza gaz-cromatografica. Stabilizarea vizează deprimarea respiratorie și tulburările de ritm care pun în pericol viața intoxicatului încă de la debut. În plus, eliminarea pe cale respiratorie a tetraclorurii de carbon fiind semnificativă, se impune hiperventilarea intoxicatului. Decontaminarea implică utilizarea măsurilor uzuale, administrarea de ipeca și spălătura gastrica. Se recomandă inclusiv cărbunele activat (deși eficientă este discutabila) și purgative saline în primele patru ore de la ingestia toxicului. Creșterea eliminării toxicului nu
Tetraclorură de carbon () [Corola-website/Science/325988_a_327317]
-
principal fiind consultant al comandanților Marinei. La a doua expediție, în 1934, Byrd a stat singur cinci luni, iarna, operând o stație meteo, Advance Base, din care a scăpat cu viață la limită după ce s-a intoxicat cu monoxid de carbon din cauza unei sobe prost ventilate. Transmisiunile radio neobișnuite efectuate de Byrd i-au alarmat pe cei de la tabăra de bază, care au încercat să ajungă la Advance Base. Primele două tentative au eșuat din cauza zăpezii, a întunericului și a problemelor
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
astrofizician și studenții săi rămân prinși într-o cameră aflată la 600 km deasupra solului, amenințați cu înghețul, inaniția și asfixia. Dacă laserul unui satelit meteorologic reușește să le asigure necesarul de căldură, problemele ridicate de creșterea nivelului dioxidului de carbon, lipsa alimentelor, a aerului și a asistenței medicale devine critică. În ciuda sănătății sale precare, Morgan pornește într-o călătorie pe structura turnului folosind un vehicul 'păianjen'. Misiunea sa este pe punctul de a eșua atât datorită crizelor sale cardiace, cât
Fântânile Paradisului () [Corola-website/Science/324402_a_325731]
-
o inteligență extraterestră. Clarke imaginează un „hiperfilament” cu o grosime microscopică, dar extrem de rezistent, care face posibilă construirea liftului. Deși hiperfilamentul este construit dintr-un „cristal de diamant continuu pseudo-monodimensional”, Clarke și-a exprimat ulterior credința că alt tip ce carbon, fulerena, va juca rolul hiperfilamentului într-un lift spațial real. Ultimele descoperiri în ceea ce privește tehnologia nanotuburilor de carbon aduce mai aproape posibilitatea realizării liftului orbital. Acțiunea se petrece pe insula ecuatorială fictivă Taprobane, pe care Clarke o descrie ca fiind „congruentă
Fântânile Paradisului () [Corola-website/Science/324402_a_325731]
-
construirea liftului. Deși hiperfilamentul este construit dintr-un „cristal de diamant continuu pseudo-monodimensional”, Clarke și-a exprimat ulterior credința că alt tip ce carbon, fulerena, va juca rolul hiperfilamentului într-un lift spațial real. Ultimele descoperiri în ceea ce privește tehnologia nanotuburilor de carbon aduce mai aproape posibilitatea realizării liftului orbital. Acțiunea se petrece pe insula ecuatorială fictivă Taprobane, pe care Clarke o descrie ca fiind „congruentă în proporție de 90% cu insula Ceylon (azi Sri Lanka)”, față de care este situată mai la sud. Ruinele
Fântânile Paradisului () [Corola-website/Science/324402_a_325731]
-
Hyde. În 2006, Benford a sesizat o posibilă problemă în abordarea sa: dacă lentilele sunt construite și încălzirea globală este evitată, nu s-ar mai lucra în direcția reducerii efectului de seră, oamenii continuând să producă prea mult dioxid de carbon, până când acesta ar ajunge să dea naștere unei alte catastrofe de mediu, cum ar fi modificarea chimică a apei oceanului, cu efecte devastatoare asupra vieții acvatice. Benford face parte din consiliul director al Societății Marte. "Legea controversei" a fost emisă
Gregory Benford () [Corola-website/Science/324413_a_325742]
-
Gheața carbonică, cunoscută de asemenea și sub denumirea de gheață uscată, este o formă solidă a dioxidului de carbon. Aceasta este folosită cu preponderență ca agent de răcire și are în acest sens o serie de avantaje precum temperatura mai scăzută decât cea a apei înghețate și neproducerea de reziduuri. Principala sa utilizare este la conservarea/păstrarea mâncărurilor, băuturilor
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
de utilizat fără folosirea unei protecții adecvate, datorită arsurilor cauzate de înghețarea țesuturilor vii (degerături). Deși în general nu sunt foarte toxice, erupțiile de gaze pot cauza hipercapnie datorită acumulării acestora în spații restrânse, limitate. Gheața carbonică este dioxid de carbon solid (având formula chimică - CO2 ) și cuprinde doi atomi de oxigen legați de un singur atom de carbon. Acesta este lipsit de culoare, are un miros acrișor-picant, non-inflamabil și ușor acid. Când ajunge la temperaturi sub −56.4 °C (−69
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
nu sunt foarte toxice, erupțiile de gaze pot cauza hipercapnie datorită acumulării acestora în spații restrânse, limitate. Gheața carbonică este dioxid de carbon solid (având formula chimică - CO2 ) și cuprinde doi atomi de oxigen legați de un singur atom de carbon. Acesta este lipsit de culoare, are un miros acrișor-picant, non-inflamabil și ușor acid. Când ajunge la temperaturi sub −56.4 °C (−69.5 °F) și presiuni mai mici de 5.13atm, dioxidul de carbon (CO2), trece de la o formă solidă
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
legați de un singur atom de carbon. Acesta este lipsit de culoare, are un miros acrișor-picant, non-inflamabil și ușor acid. Când ajunge la temperaturi sub −56.4 °C (−69.5 °F) și presiuni mai mici de 5.13atm, dioxidul de carbon (CO2), trece de la o formă solidă la o formă gazoasă, fără intervenția vreunei stări intermediare (starea lichidă), printr-un proces numit sublimare. Opusul acestui proces este numit desublimare, unde dioxidul de carbon (CO2) se schimbă din stare gazoasă în stare
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
presiuni mai mici de 5.13atm, dioxidul de carbon (CO2), trece de la o formă solidă la o formă gazoasă, fără intervenția vreunei stări intermediare (starea lichidă), printr-un proces numit sublimare. Opusul acestui proces este numit desublimare, unde dioxidul de carbon (CO2) se schimbă din stare gazoasă în stare solidă (gheață carbonică). La presiune atmosferică, sublimarea/desublimarea are loc la −78.5 °C (−109.3 °F). Densitatea gheții este variată, dar se situează de obicei între aproximativ 1.4 și 1
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
a fost descoperită pentru prima oară în 1834 de chimistul francez Charles Thilorier, care a publicat prima descriere a substanței. De-a lungul experimentelor sale, acesta a observat că la deschiderea unui capac al unui cilindru mare conținând dioxid de carbon lichid, acesta se evaporă foarte repede. Acest lucru a făcut ca în container să rămână numai gheața carbonică solidă. În anul 1924, Thomas B. Slate a văzut în gheața carbonică o bună oportunitate de a câștiga bani, așa că a facut
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
demersurile pentru a o breveta in scopul de a o vinde pe teritoriul Statelor Unite. Ulterior, acesta a devenit prima persoană care a făcut din „dry ice” o industrie cu un succes răsunător. În 1925, această formă solidă a dioxidului de carbon a devenit marcă înregistrată a "DryIce Corporation of America", conducând astfel la numele său uzual. În același an, DryIce Co. a vândut substanța pe scara larga pentru prima dată, comercializată în scopuri frigorifice. Numele său alternativ - „Cardice” este o marcă
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
înregistrată a Air Liquide UK Ltd. Se găsește și sub denumirea de „card ice” (în engleza britanică). Producerea gheții carbonice nu presupune un proces foarte complicat. În primă fază, sunt produse gazele cu o concentrație mai mare de dioxid de carbon. Aceste gaze pot fi produse secundare, rezultate dintr-un alt proces, ca și producerea amoniacului din nitrogen și gaz natural sau fermentarea la scară largă. Producția de gheață carbonică începe cu dioxidul de carbon lichid stocat în tancuri rezervoare sub
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
concentrație mai mare de dioxid de carbon. Aceste gaze pot fi produse secundare, rezultate dintr-un alt proces, ca și producerea amoniacului din nitrogen și gaz natural sau fermentarea la scară largă. Producția de gheață carbonică începe cu dioxidul de carbon lichid stocat în tancuri rezervoare sub presiune. Pentru a se produce gheața carbonică, dioxidul lichid este direcționat printr-o valvă criogenică spre o cameră de expansiune unde în condiții normale de presiune se va produce o pulverizare rapidă trecând din
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
cameră de expansiune unde în condiții normale de presiune se va produce o pulverizare rapidă trecând din stare lichidă în cea de gaz. Această trecere se face cu o puternică scădere de temperatură. Aproximativ 45% din cantitatea de dioxidul de carbon gazos va îngheța rezultând zăpadă carbonică. Restul de gaz se recuperează și se reintroduce în circuitul de productie. Zăpada carbonică astfel obținută este colectată și directionată către o cameră unde comprimată la presiuni extreme va fi formatată în blocuri sau
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
reintroduce în circuitul de productie. Zăpada carbonică astfel obținută este colectată și directionată către o cameră unde comprimată la presiuni extreme va fi formatată în blocuri sau extrudata sub formă de granule cilindrice de diferite diametre. Obținută din dioxid de carbon lichid cu standarde de puritate pentru industria alimentară, gheața carbonică poate veni în contact cu alimentele și poate fi adaugată direct în băuturi pentru a obține efectul de fum greu, efervescență și răcire. Se prezintă sub diverse forme: granule cilindrice
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
înghețatei. De asemenea este folosită la ocazii festive pentru obținerea efectului de fum în paharele de băutură. Produsul este non toxic, băuturile pot fi consumate în deplină siguranță ( vor avea totuși un foarte ușor gust de sifon datorat dioxidului de carbon). Gheața carbonică (gheață uscată) este recomandată pentru șampanie, cocktail-uri și băuturi tari: consumate foarte reci, tăria și agresivitatea ( asprimea ) alcoolului nu se mai simte dar iese în evidență aroma. O altă calitate este și prevenirea activității insectelor în containere
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
în containere închise cu cereale sau orice alte produse cerealiere, deplasând oxigenul, dar nemodificând în nici un fel gustul sau calitatea acestor produse. Din același motiv, poate preveni sau întârzia râncezirea uleiurilor și a grăsimilor alimentare. Fiind atrase de dioxidul de carbon, insectele pot fi prinse cu ajutorul gheții carbonice. Imediat ce gheața carbonică a fost plasată în apă, procesul de sublimare este accelerat, formându-se nori denși de ceață. Această proprietate este utilizată în locuri precum teatre, discoteci, atracții cu case bântuite sau
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
mai scazută, nitrogenul lichid își joacă mai bine rolul, având un mai mic timp de acțiune și mai puțină presiune. Locul de stocare al acesteia (necesită un spațiu restrâns), este de asemenea un plus, putând fi generată din dioxid de carbon compresat de fiecare dată când este nevoie. Instalatorii folosesc de obicei un echipament special care formează dioxidul de carbon lichid aflat sub presiune ca un manșon în jurul țevilor; imediat ce gheața carbonică este formată, apa este înghețată, formând o priză de
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]