16,526 matches
-
sa asupra celui rău este unicul în măsură să citească această carte și să realizeze proiectul lui Dumnezeu. Viziunea este fundamentală deoarece revelează (ținând cont de momentul în care se află Ioan, adică este vorba despre separarea dintre iudei și creștini; creștinii percep Vechiul Testament realizat în Cristos - Mesia, în timp ce iudeilor le scapă această viziune) că Isus, Mielul jertfit care poartă semnele răstignirii, este în centrul întregii istorii a mântuirii și este criteriul hermeneutic pentru a o înțelege. În Cristos se recapitulează
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
asupra celui rău este unicul în măsură să citească această carte și să realizeze proiectul lui Dumnezeu. Viziunea este fundamentală deoarece revelează (ținând cont de momentul în care se află Ioan, adică este vorba despre separarea dintre iudei și creștini; creștinii percep Vechiul Testament realizat în Cristos - Mesia, în timp ce iudeilor le scapă această viziune) că Isus, Mielul jertfit care poartă semnele răstignirii, este în centrul întregii istorii a mântuirii și este criteriul hermeneutic pentru a o înțelege. În Cristos se recapitulează figurile
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
confirmată de următoarele caracteristici: diadema, semnul demnității regale, pe care bestia o poartă pe coarne este, în mod obișnuit, atribuită lui Cristos; faptul că Dragonul cedează propriul tron Bestiei este o parodie a înscăunării lui Cristos. Refuzul cultului imperial din partea creștinilor este o rezistență față de împărat și față de stat. Acest lucru însemna în mod sigur persecuție până la martiriu și, în anumite cazuri, confiscarea bunurilor și exilul. După concepția clarvăzătorului, diavolul este cel care aruncă, în realitate, pe creștini în închisoare, dar
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cultului imperial din partea creștinilor este o rezistență față de împărat și față de stat. Acest lucru însemna în mod sigur persecuție până la martiriu și, în anumite cazuri, confiscarea bunurilor și exilul. După concepția clarvăzătorului, diavolul este cel care aruncă, în realitate, pe creștini în închisoare, dar și acest lucru se întâmplă datorită permisiunii lui Dumnezeu. Cei care trebuie să înfrunte martiriul sau moartea sunt întăriți de o voce care vine din cer: „Fericiți sunt cei morți care de acum înainte mor în Domnul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
voce care vine din cer: „Fericiți sunt cei morți care de acum înainte mor în Domnul!” (Ap 14,13). Unii studioși au pus în discuție această interpretare de criză, invocând motivul că lipsesc probele unei persecuții oficiale și extinse a creștinilor sub domnia lui Domițian. Împăratul Domițian nu era mai rău decât alți împărați, punându-l în contrast cu Traian. Autorul a imaginat o situație de criză, deși situația socială și politică reală nu pare să fi fost de persecuție. Apocalipsul este orientat
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Biserica primitivă să preia din atitudinea lui Isus (față de femei) o învățătură capabilă să abată toate barierele sociale și să acorde femeii în comunitate poziția care îi corespunde? R. Schnackenburg afirmă că „dacă privim la botez, care face ca toți creștinii, fără distincție, să fie membrele lui Cristos și îi integrează în comunitate, trebuie să se răspundă afirmativ în ceea ce privește atitudinea de fond, dar dacă analizăm consecințele practice, afirmația trebuie regândită cu limitări notabile”. 2. Femeia în Casa - Biserică 2.1 Tăcerea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
personale teologice redacționale. 2.2 Rolul femeilor în contextul Bisericii domestice Bisericile domestice au fost un factor decisiv în cadrul mișcării misionare creștine, întrucât ofereau spațiu, susținere și un ghid efectiv pentru comunitate. Bisericile domestice au fost locul în care primii creștini celebrau Cina Domnului și predicau vestea cea bună. Din punct de vedere teologic, comunitatea este numită „casa lui Dumnezeu”, „noul templu” în care locuiește Duhul. Deoarece între convertiții bogați și importanți se aflau și femei (Fap 17,4-12), ele au
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
bisericii domestice din Colose, pentru care este scrisă Scrisoarea către Filemon; Paul menționează de două ori cuplul misionar Priscila și Acvila și «biserica ce este în casa lor»”. Atunci când vorbim despre „biserica domestică „ nu vrem să spunem că toate casele creștinilor aveau și rolul de biserică. Numărul lor era reglementat pe baza exigențelor comunității ecleziale. Pentru a înțelege impactul creștinismului cu lumea greco-romană se cuvine să pornim de la câteva premise semnificative. Înainte de toate, modelul de casă-biserică a primelor comunități creștine nu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Crăciun, de Paști...), și accesibilă persoanelor care vor să dedice timp și spațiu pentru rugăciune, meditație sau contemplație. Acest mod de a vedea lucrurile, în mod inevitabil creează distanțe, dacă nu rupturi solide, între preoți, religioși și celelalte categorii de creștini, în societatea noastră, cu luminile și umbrele sale. A doua observație la fel de semnificativă este considerarea vieții spirituale ca alternativă sau paralelă față de viața cotidiană în ansamblul ei, fiind considerată superioară tuturor celorlalte activități (de aceea opțională), fapt care a despărțit
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
există între persoane? Ce trebuie să facem în anumite situații? În realitate, după o concepție evident sănătoasă, nu putem să nu legăm viața spirituală de celelalte activități pe care le facem. Pe de o parte, Isus Cristos, modelul unic al creștinului, este prezent atât în Sfântul Sacrament, cât și în Cuvântul vieții, în inima noastră (conștiința), în forme diferite. Pe de altă parte, persoana umană este aceeași și in biserică, și în afara ei, în orice loc și timp. Suntem noi cei
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care se relatează că sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, în vizita sa în Statele Unite, a atras atenția asupra diviziunii care există între credință și politică, pe care el o numește „falsă dihotomie”, îndemnându-i cu această ocazie pe creștinii americani să depășească orice separare între credință și viață, opunându-se falselor evanghelii ale libertății și fericirii. Viața noastră spirituală este deja o manifestare a credinței în persoana lui Isus și a legăturii noastre intime cu El, prin ascultarea și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
prin ascultarea și meditarea asupra cuvintelor sale și, mai ales, prin frecventarea sacramentelor, semne eficace ale prezenței sale. Astfel ne dăm seama că Isus Cristos este punctul de pornire și cel de sosire al vocației noastre de oameni și de creștini, acum și în devenire. Viața spirituală își are fundamentul în această relație fascinantă și riscantă în același timp, pentru că e posibil să nu-l înțelegem și să ne îndepărtăm de El (asemenea ucenicilor care l-au părăsit). Analizată din acest
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de bronz descoperită în Calabria în secolul al XVII-lea. Aceasta amintește de decizia senatorilor: sărbătorirea lui Bachus fără consimțământul lor era o fărădelege pedepsită cu moartea. Trei secole mai târziu, textul respectiv avea să servească drept model pentru persecutarea creștinilor. III. Mare nostrum În lucrarea Mère Méditerranée, Dominique Fernandez povestește, printre altele, una dintre călătoriile sale în Sardinia și, mai ales, la muzeul arheologic de la Cagliari. Într-o sală minusculă unde se găseau reunite capodoperele statuare sarde ale perioadei protoistorice
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
împăratul Constantin I, "cel egal apostolilor" (tema împăratului considerat al treisprezecelea apostol va fi dezvoltată în Bizanț începând cu secolul al V-lea), pe de o parte, prin Scrisoare către guvernatorul Bitiniei cunoscută și ca "Edictul de la Milano" -, care acorda creștinilor aceleași drepturi pe care le aveau și celelalte religii. Împăratul Constantin a rămas în continuare mare preot (Pontifex Maximus) al religiei păgâne, botezat pe patul de moarte, în mai 337, după ce fusese catehumen (neofit care trece printr-o perioadă de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
pentru catolici, potirul împărtășaniei conține în mod substanțial sângele lui Hristos. Mai precis, transsubstanțierea înseamnă că "odată cu sfințirea sfintelor daruri, totalitatea substanței pâinii și vinului este schimbată în Trupul și Sângele lui Iisus Hristos"78. Pentru a simboliza taina Euharistiei, creștinii foloseau mai întâi cele două "daruri", vinul și pâinea. Apoi, începând cu secolul al IX-lea, pâinea obișnuită este înlocuită cu ostia ("pâinea de altar"), adică o pastilă rotundă și albă făcută doar din făină și apă, păstrată în anaforniță
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
daruri", vinul și pâinea. Apoi, începând cu secolul al IX-lea, pâinea obișnuită este înlocuită cu ostia ("pâinea de altar"), adică o pastilă rotundă și albă făcută doar din făină și apă, păstrată în anaforniță. Anafornița conține ostiile consacrate împărtășaniei creștinilor. Începând cu al XVI-lea conciliu ecumenic, numit astfel deoarece reunea episcopi de pe "întregul pământ locuit", în orașul Konstanz (conciliul va fi ținut între 1414 și 1418), împărtășirea credincioșilor se practică folosind doar ostia. De fapt, utilizarea liturgică a împărtășaniei
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
un mod vesel. Pentru romani, masa luată în comun era convivium ("banchetul")96 și comissatio, după cină sau în timpul serii, când foamea era astâmpărată, vinul însoțind acest moment de relaxare, alături de cântece, de recitări de versuri, de discuții filozofice. Primii creștini numeau "agapă" (preluat din grecescul agapê, în sens propriu "afecțiune")97 masa luată în comun după săvârșirea cultului. La vechii greci, cina avea de multe ori loc la căderea nopții și putea fi divizată în două părți: masa propriu-zisă, când
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
de seară. Ne putem însă închipui că aceasta era mai mult decât o simplă adunare. Sărutul păcii pe care îl schimbau atunci era fără îndoială semnul unei reîntoarceri la viața "profană" plină de riscuri, marcată mai ales de persecuțiile cărora creștinii le cădeau victime. Începute oficial în timpul lui Nero101, ca urmare a marelui incendiu de la Roma din 64, pentru care împăratul i-a considerat vinovați pe creștini, primele persecuții sistematice împotriva adepților noii religii au fost declanșate de Deciu în 250
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
unei reîntoarceri la viața "profană" plină de riscuri, marcată mai ales de persecuțiile cărora creștinii le cădeau victime. Începute oficial în timpul lui Nero101, ca urmare a marelui incendiu de la Roma din 64, pentru care împăratul i-a considerat vinovați pe creștini, primele persecuții sistematice împotriva adepților noii religii au fost declanșate de Deciu în 250. Întrerupte de moartea acestuia în 251, violențele anticreștine au continuat sub Valerian (împărat între 253 și 260). După o periodă de relativă acalmie, Dioclețian și Galeriu
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
în mod eronat) "edictul de la Milano" (313), Constantin garanta creștinilor o neutralitate binevoitoare care echivala cu recunoașterea creștinismului ca religie de stat (fapt care va fi oficializat în 380). Ca urmare, agapa, care avea drept misiune principală adunarea comunității primilor creștini aflați în pericol de a cădea pradă persecuțiilor din Roma păgână, și-a pierdut vocația sa esențială. Mai mult, agapa creștină cunoaște o degenerare comparabilă cu cea a banchetelor greco-romane. Mesele care urmau săvârșirii cultului creștin duceau într-adevăr la
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
onoare dacă în numele lor ne adâncim în cea mai cruntă beție". Pentru Cezar de Arles, care în 514 era primatul Galiei, aceste toasturi erau pardonabile doar printre "păgânii care nu-L cunosc pe Dumnezeu", dar aceste practici sunt inadmisibile printre creștini. E adevărat că, în ciuda interdicției sinodale pronunțate în secolul al IV-lea împotriva agapei, instituția a traversat secolele și a fost utilizată mai ales de către masoneria operativă a Evului Mediu pentru a fi transmisă francmasoneriei moderne (numită speculativă). Francmasoneria a
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
cu viță-de-vie, cea mai mare parte a producției fiind destinată "consumului uman direct" (sic). 72 Pentru mandarini, înalți funcționari ai Imperiului Chinez, China era centrul lumii (Zhongguo, China în chineză, înseamnă "țara din mijloc"). Pentru cea mai mare parte a creștinilor din Evul Mediu, Ierusalimul era centrul geografic al lumii și totodată orașul sfânt prin excelență. Cruciadele (expresie care datează din secolul al XV-lea), în număr de opt, desfășurate între 1095 și 1272, adevărate pelerinaje armate, au fost organizate inițial
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
expresie care datează din secolul al XV-lea), în număr de opt, desfășurate între 1095 și 1272, adevărate pelerinaje armate, au fost organizate inițial pentru a recuceri Ierusalimul și mormântul lui Hristos, iar apoi pentru a le păstra. Pentru alți creștini, abația de la Cluny, fondată în 910 de ducele Guillaume de Aquitania, a fost, până la construirea catedralei Sfântul Petru din Roma, cea mai mare biserică a creștinătății, și din acest motiv a fost considerată drept "centrul lumii". Pentru pictorul spaniol Salvador
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
cu o prefață de Tudor Vianu, Editura pentru literatură universală. 1966 R. Elton în King Lear and the Gods (Regele Lear și zeii) discuta ideile religioase ale lui Shakespeare. În Regele Lear, Shakespeare este un sceptic mai mult decît un creștin. Elton se ocupă și de legătura dintre intrigă principala și cea secundară: "...des înlesnind expansiunea multiplicității, intrigă dublă vine în sprijinul unității și menține interesul prin alternarea diverselor personaje și întîmplări care oglindesc problemele centrale... Dintr-un punct de vedere
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Însoțească spectacole brutale, chinuirea oamenilor și a animalelor În arenă, sau folosită pentru trezirea entuziasmului războinic. Dar, În timp ce toate acestea se petreceau sus, pe străzile și În piețele marelui oraș, sub pământ se Întâmpla un lucru cu totul diferit: primii creștini, puțini la număr la Început, nu aveau voie să-și mărturisească fățiș credința; erau urmăriți cu cruzime și de aceea Își țineau reuniunile În galerii subterane, numite catacombe. Acolo se rugau, acolo dădeau glas nădejdii că noua credință se va
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]