16,546 matches
-
În anul 1904, în coloanele revistei „Evenimentul”, I. Cyprian scrie articolul "Poezia japoneză". În anul 1911, Alexandru Vlahuță scrie în volumul „La gura sobei” eseul "Poezia și pictura japoneză". În anul 1924 vede lumina tiparului la editura "Casa Școalelor" lucrarea "Japonia", cu 2 volume: "Japonia, viața și obiceiurile și Japonia, arta, femeia, viața socială". Autorul ei, Ion Timuș, vorbește cititorului român despre Tanka și Haiku
Haiku în România () [Corola-website/Science/335455_a_336784]
-
e ("Majmooa Ishtiharat"), scrisorile au fost compilate în trei volume sub numele de „"Maktoobat e Ahmad"” iar discursuile și spunerile au fost strânse în cinci volume cunoscute ca „"Malfoozat"”. Câteva dintre cărțile sale au fost distribuite internațional în timpul vieții sale. Eseul său Filosofia învățăturilor islamice (în original în urdu "Islami Usool ki Falăsifi") susținut inițial la o conferință despre religie în Lahore în decembrie 1896 a fost ulterior publicat și bine-primit de mai mulți intelectuali, printre care și Lev Tolstoi.
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
Șklovski, Vsevolod Ivanov, Elizaveta Polonskaia, Ilia Gruzdev, Mihail Slonimski, Lev Lunț, Vladimir Pozner, Nikolai Nikitin și Konstantin Fedin. Grupul s-a format în perioada studiilor universitare ale membrilor săi și a conferințelor ținute de Iuri Tînianov, Evgheni Zamiatin (al cărui eseu din 1922 intitulat „Frăția Serapion” oferă o perspectivă cu privire la stilul de început al mai multor membri) și Kornei Ciukovski la Casa Artelor din Petrograd (Petrogradsky Dom Iskusstv). Grupul s-a constituit în mod oficial în cursul primei sale reuniuni din
Frații Serapion () [Corola-website/Science/336933_a_338262]
-
Exim S.R.L. (1992-1995), șef al Departamentului de cultură al agenției de presă Mediafax (1994-1995), apoi redactor (1995) și realizator (din 1996) la Societatea Română de Radiodifuziune. A debutat ca publicist în revista "Amfiteatru" (nr. 4, 1975), colaborând cu articole, studii, eseuri și recenzii în revistele "Viața studențească", "Luceafărul", "România literară", "Viața Românească", "Ramuri", "Steaua", "Tribuna", "Orizont", "Ateneu" etc. A scris cronici literare în revistele "Amfiteatru" (1975-1979) și "Luceafărul" (1979-1986) și cronici muzicale în revista "România literară" (1983-1989). Este autorul pieselor de
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
pus în scenă de Teatrul Odeon din București în colaborare cu Teatrul Național Radiofonic la 31 ianuarie 2011), "Baba Dochia. Trei legende românești" (2005) și "Prințul din adâncul pământului" (2007), montate la Teatrul Național Radiofonic. Volumele publicate de el conțin eseuri pe teme literare și muzicale și cronici literare ale operelor scrise de poeții și prozatorii contemporani. A scris prefețele și postfețele unor antologii poetice scrise de Constantin Abăluță (1980), Cezar Ivănescu (1982), George Alboiu (1984), Ioanid Romanescu (1993). Activitatea sa
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
instaurarea socialismului în Libia. În 1979 a devenit autorul unei alte inițiative: Asociația Europa-Islam, cu sediul la Veneția. Și-a dedicat mulți ani cercetării filologiei fino-ugrice, lucrând ca asistent la Universitatea din Bologna și scriind aproximativ treizeci de articole și eseuri despre folclorul maghiar și literatura maghiară. Cunoscător al limbii și culturii române, el a devenit în 1979 profesor titular la Institutul Italian de Cultură din București, fiind revocat ulterior în urma unei interpelări parlamentare a deputatului socialist Antonello Trombadori, a tradus
Claudio Mutti () [Corola-website/Science/337014_a_338343]
-
fizică a Universității din Novosibirsk în anul 1961. A decedat în urma unui atac de cord la Academgorodoc (orășelul academic) în anul 1977 la vârsta de 59 de ani. Viața și faptele lui Budker au fost omagiate într-o colecție de eseuri, avându-i printre autori pe academicienii Piotr Kapița, Lev Landau și Andrei Saharov.
Gerș Budker () [Corola-website/Science/337022_a_338351]
-
în care sunt analizate ecourile internaționale ale romanului " Ora 25" („o carte existențialistă și, în bună măsură, absurdă (poate mai mult în linia absurdului mitic al lui Ion Creangă)”, după cum o consideră criticul) și locul acestuia în literatura contemporană. Volumele "Eseuri" (1982), "Personalități culturale românești din străinătate" (1999), "Fețele rostirii" (2002) și "Eseuri" (2007) conțin eseuri și comentarii mai vechi sau mai noi pe teme culturale, în care sunt evidențiate particularitățile poeziei românești: lirismul, elementele mitologice, înclinația spre meditația filosofică, spiritul
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
existențialistă și, în bună măsură, absurdă (poate mai mult în linia absurdului mitic al lui Ion Creangă)”, după cum o consideră criticul) și locul acestuia în literatura contemporană. Volumele "Eseuri" (1982), "Personalități culturale românești din străinătate" (1999), "Fețele rostirii" (2002) și "Eseuri" (2007) conțin eseuri și comentarii mai vechi sau mai noi pe teme culturale, în care sunt evidențiate particularitățile poeziei românești: lirismul, elementele mitologice, înclinația spre meditația filosofică, spiritul de observație și umorul. Fănuș Băileșteanu a fost decorat la 1 decembrie
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
bună măsură, absurdă (poate mai mult în linia absurdului mitic al lui Ion Creangă)”, după cum o consideră criticul) și locul acestuia în literatura contemporană. Volumele "Eseuri" (1982), "Personalități culturale românești din străinătate" (1999), "Fețele rostirii" (2002) și "Eseuri" (2007) conțin eseuri și comentarii mai vechi sau mai noi pe teme culturale, în care sunt evidențiate particularitățile poeziei românești: lirismul, elementele mitologice, înclinația spre meditația filosofică, spiritul de observație și umorul. Fănuș Băileșteanu a fost decorat la 1 decembrie 2000 cu Ordinul
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
Gaze și Geologie din București. În perioadele 1978-1987 și 1996-2005 a fost profesor universitar asociat la Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești, titular al primului curs de „Sisteme Informatice” din această universitate. Începând cu anul 1966 a început să publice poezii și eseuri în revista "Luceafărul", seria Bănulescu, fiind promovat de poetul Cezar Baltag. Activitatea publicistică s-a încheiat în 1974 deoarece apăruseră în mod evident restricțiile inacceptabile după vizita lui Ceaușescu în Coreea de Nord și după „Tezele” de la Mangalia. În 1968, înainte de Evenimentele
Gorun Manolescu () [Corola-website/Science/337424_a_338753]
-
oară în Israel, si s-a stabilit la Țel Aviv. A murit după trei ani, în 1973 la spitalul Beilinson din Petah Tikva. Nepotul său este scenaristul, dramaturgul și traducătorul israelian Daniel Lapin. (născut în Canada în 1959) A scris eseuri, memorii, critică literară. De asemenea a tradus în idiș creații din literatura rusă, precum „Sulamita” de Aleksandr Kuprin și poemul „Cei doisprezece” de Aleksandr Blok. Bălti, Basarabia - Cartea memoriala a evreilor din Bălti, Basarabia Leib Kuperstein - „Efraim Auerbach”, paginile 456-463
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
2014. Și acest volum de poezii bilingva (spaniol-român) 65 Confesiones/de mărturisiri ; Poesii alese/Poesías escogidas de Mihai Eminescu, ianuarie 2016; Antologia în spaniolă "De Escandinavia a los Andes,tres poetaș latinoameticanos en Suecia", Iulie 2016 A publicat poezie, traduceri, eseuri filozofice în reviste din țară și străinătate. A obținut numeroase recunoștințe a muncii sale, printre care Premiul de excelență al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași - Pentru promovarea culturii românești în spațiul cultural hispano-american (2009) ; Premiul „Eminescu” și medalia „Teiul
Mario Castro Navarrete () [Corola-website/Science/336481_a_337810]
-
Dobrica Ćosić. El va începe atunci o serie de traduceri pentru editura L'Âge d'Homme. Va traduce în principal din sârbo-croată (Ćosić, Crnjanski, Kapor), dar și ocazional din limbile anglo-saxone, italiană și rusă. El a tradus, în special, celebrul eseu "Marea ruptură" al lui Alexandre Zinoviev. Prieten și confident al marelui opozant sovietic, el va rămâne marcat de filozofia independentă și lucidă a acestuia. Traducerea lui a "Plângerii pentru Belgrad", lungul poem elegiac al lui Miloš Crnjanski, i-a adus
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
înființase la Clarens și editor al "Journal Franz Weber", la care va continua să contribuie ocazional. Începând din 2007, el este un cronicar obișnuit la "Nouvelliste" valaisan. Abordând o formă scurtă și incisivă, Slobodan Despot a publicat numeroase note și eseuri scurte cu diverse titluri, pe care le adună periodic în volum ("Balles perdues", "Despotica"). Din expedițiile și meditațiile sale alpine, a publicat în 2009 o carte de călătorii spirituale, "Valais mistique", care a avut parte de o primire călduroasă. Jean
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
relația ei cu Jorge Luis Borges. Canto era descendentă a unei vechi familii uruguayene. Printre strămoșii săi s-au aflat mai mulți comandanți militari importanți. Fratele ei, Patricio Canto, a fost, de asemenea, scriitor, el fiind cunoscut ca autor al eseului " El caso Ortega y Gasset" despre celebrul filosof spaniol. Estela a realizat mai multe activități la sfârșitul anilor 1930 și începutul anilor 1940, inclusiv ca dansatoare de închiriat la o sală de dans locală, unde bărbații puteau plăti femei pentru
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
semn de recunoștință a ajutorului oferit la dactilografierea scrierii. Canto a vândut acest manuscris la casa de licitații Sotheby's pentru treizeci de mii de dolari, iar scrierea olografă a fost cumpărată de către Biblioteca Națională a Spaniei. Canto a scris eseuri o lungă perioadă la revista "Sur" și a realizat mai multe traduceri, printre care se remarcă "În căutarea timpului pierdut" a lui Marcel Proust. Ea a colaborat în 1979 la scenariul filmului "El Fausto criollo" regizat de Luis Saslavsky. Cea
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
la începutul anului 1942. Czeslaw Milosz a menționat că a citit în copilărie, de asemenea, traducerile rusești ale lui Reid, care i-au permis să învețe limba rusă și alfabetul chirilic. Un capitol din Reid apare în colecția sa de eseuri "Împărat al Pământului" (1976). În autobiografia sa, președintele american Teddy Roosevelt afirmă că Mayne Reid a fost o persoană care l-a inspirat puternic de timpuriu. Aristocrat timid și astmatic, Theodore Roosevelt era pasionat de zoologie și de călătoriile aventuroase
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
concura cu acel alt lucru. Ilustrațiile au fost folosite în reclame, colorare arhitecturală, felicitări, afișe, cărți, române grafice, ilustrații, manuale, de afaceri, reviste, tricouri felicitări, jocuri video, tutoriale și ziare . O ilustrare desen animat poate adaugă umor la povestiri sau eseuri. Utilizarea de imagini de referință pentru a crea scene și personaje. Acest lucru poate fi la fel de simplu ca si cand te uiti la o imagine pentru a inspira opera de artă, sau de a crea schițe de caractere și scene detaliate din
Ilustrator () [Corola-website/Science/336530_a_337859]
-
Press" care, de curând, a cunoscut o întrerupere a activității. La ora actuală a devenit parte a Wyrm Publishing. Una dintre cărțile publicate de Ministry, "The Troika" de Stepan Chapman, a câștigat premiul Philip K. Dick în 1998. Recenziile și eseurile lui VanderMeer au apărut în The Washington Post Book World, Publishers Weekly și în alte publicații. Autorul scrie editoriale periodice pentru blogul de cultură Amazon, a făcut parte din juriul unor premii (printre care se numără premiul Eisner) și a
Jeff VanderMeer () [Corola-website/Science/333518_a_334847]
-
evidente la care a fost expus din partea diverselor ordine sufite, Nursi nu se considera sufi sau șeic. El percepea sufismul ca fiind un fruct, iar credința pâine și considera că fără fruct poți sa supraviețuiești, însă nu fără pâine. În eseul „Telvihat-ě Tis’a” (The nine allusions), parte a Risale-i Nur, Nursi își exprimă perspectiva asupra ordinelor sufite . După ce a discutat calea sufită în „Telvihat-ě Tis’a”, Nursi a inclus o "addenda", în care a făcut distincția între calea sa și
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
(n. 5 aprilie 1951, în Gaziantep) este un scriitor turc. Spre sfârșitul anilor ’60 a început să publice nuvele și eseuri în reviste turcești, fiind la momentul actual unul dintre cei mai bine cotați autori contemporani. După ce a absolvit Liceul Galatasaray în 1970, a studiat la Sorbona. În 1974 a absolvit în cadrul Departamentului de Literatură Franceză Modernă. În 1979 a terminat
Nedim Gürsel () [Corola-website/Science/331123_a_332452]
-
a 4-a a volumului "Cer fără scări" . După stabilirea la Oradea, Ionuț Caragea și Nicoleta Baciu întemeiază o familie, având o fiică, Ana-Maria, născută în anul 2013. Ionuț Caragea este autor de poezii, aforisme, proză științifico-fantastică, proză memorialistică și eseuri critice. Creațiile sale literare din volume sau din antologii au fost traduse în șase limbi străine: engleză, franceză, spaniolă, italiană, arabă și albaneză. Ionuț Caragea a scris cinci cărți de aforisme în limba română, primele patru fiind publicate la editura
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
antologia care cuprinde autori reprezentativi de proză scurtă din România, intitulată „Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală”, lucrare publicată de editura Herg Benet . Ionuț Caragea a publicat în volumul „Esențe lirice. Cronici literare 2007-2011”, editura Fides, 2011, eseuri critice despre cărțile unor autori români contemporani. Totodată, publică recenzii și în numeroase reviste din România și diaspora. Colaborează cu reviste care apar sub egida Uniunii Scriitorilor din România: Luceafărul de dimineață, Acolada, Mișcarea literară, Familia, Poezia, Discobolul, Oglinda literară
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
unor opere literare SF precum "În cetatea idealului" (1920) a lui Dem. Theodorescu. Scriitorul român a criticat tendințele exclusiviste ale sămănătorismului și poporanismului de a promova doar operele cu specific național, ignorându-le sau respingându-le pe celelalte. Într-un eseu din 1923 inclus în "Mic tratat de estetică sau lumea văzută estetic" (1929), Aderca întreba retoric: "„Un scriitor de pură fantezie, dar cu un extraordinar talent, trebuie oare dat afară din literatura română - presupunând că ar apărea - numai pentru că n-
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]