16,847 matches
-
vremii care au scris lucrări pentru lăută, trebuie menționați John Dowland (1563 - 1626) în Anglia, Adrian Le Roy (c. 1520-1598) și Robert de Visée (ca. 1655 - 1732/1733) în Franța, Sylvius Leopold Weiss (1686 - 1750) în Germania, cu toții compozitori și interpreți. Alte instrumente din familia lăutei sunt cobza, mandolina și charango. Muzică de lăută online Fotografii istorice Articole și resurse
Lăută () [Corola-website/Science/316277_a_317606]
-
(n. 1 septembrie 1979, Dorohoi) este un interpret și compozitor român, membru fondator al formațiilor "Fără Zahăr" și "The Bread Pits". A terminat în 1998 clasa de informatică a Liceului Teoretic "Grigore Ghica Vv." Dorohoi. În 2002 este absolvent al Facultății de Biologie din cadrul Universității "Al.I.Cuza
Bobo Burlăcianu () [Corola-website/Science/320004_a_321333]
-
parthenos este folosit în , în care Dina este numită parthenos chiar și după ce fusese violată. Cuvântul parthenos a ajuns abia mai târziu să însemne virgină, la origini el însemnând adolescentă. Cuvântul „ha” este tradus de obicei cu articolul hotărât. Unii interpreți (de exemplu autorii New English Translation) cred însă că folosirea lui aici înseamnă că adolescenta era prezentă la conversație, și prin urmare redau „ha-almah’” ca „această tânără femeie”. Asta se poate referi fie la o membră a familiei regale fie
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
în Regatul Unit) și în format CD la o zi distanță. Compact discul include pe fata B și o înregistrare adiționala, un remix al cântecului „Only Tonight”, aflat pe materialul de debut al formației. Nouă versiune reprezintă o colaborare cu interpretul de muzică rap Chipmunk. Conform "Glasswerk Național", „The Club Is Alive” va fi promovat și în Statele Unite ale Americii, teritoriu unde JLS a lansat anterior și „Everybody în Love”. Piesa a fost preponderent aclamata de critică de specialitate, care a
The Club Is Alive () [Corola-website/Science/320001_a_321330]
-
pe website-ul oficial al formației pe data de 24 mai 2010, urmând ca un scurtmetraj ce cuprindea secvențe similare să fie difuzat începând cu data de 28 mai. Videoclipul a fost realizat în același club cu materialul promoțional filmat de interpretul american Usher pentru șlagărul sau din anul 2008 „Love În This Club”. Premieră scurtmetrajului s-a materializat pe data de 1 iunie 2010. Videoclipul a fost regizat de Frank Borin, care a realizat și scurtmetrajul „Broken Heels” al Alexandrei Burke
The Club Is Alive () [Corola-website/Science/320001_a_321330]
-
Pagini din istoria muzicii românești", Editura Muzicală, București: ● vol. I ediție îngrijită și prefațată de Vasile Tomescu, 1966 ● vol. II, "Însemnări cu privire la creația muzicală românească" [1924-1943], ediție îngrijită și prefațată de Gheorghe Firca, 1970 ● vol. III [scrieri publicistice, organizate după interpreți], ediție îngrijită și prefațată de Gheorghe Firca, 1974 ● vol. IV, ediție îngrijită și prefațată de Gheorghe Firca, 1977 - Pagini din istoria muzicii românești, vol. 1; - Pagini din istoria muzicii românești, vol. 2, 1970, editor Gheorghe Firca; - Pagini din istoria muzicii
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
a publicat și multe contribuții literare. În multe din lucrările sale a pus accentul pe poezia germană din Banat. În 1943 Hollinger a fost chemat să-și satisfacă serviciul militar în armata română, unde a fost folosit ca traducător și interpret. După război a fost „pus pe linie moartă”, fiind obligat să aibă diverse ocupații mărunte pentru a câștiga banii necesari întreținerii familiei. Puține din scrierile sale au fost publicate atunci, majoritatea lucrărilor fiind „de sertar”. În perioada 1945-1948 a lucrat
Rudolf Hollinger () [Corola-website/Science/320214_a_321543]
-
prin intermediul contului oficial de Youtube al lui Dixon. Cântecul servește drept cel de-al doilea extras pe single de pe cel de-al treilea album de studio al artistei, "The Entertainer", fiind produs de Naughty Boy (care a colaborat anterior cu interpreți precum Chipmunk, Wiley, N-Dubz sau Taio Cruz). Promovarea a fost anunțată pe data de 1 octombrie 2010 prin intermediul website-ului AleshaDixon.net, care a prezentat totodată și o scurtă porțiune a remixului „7th Heaven”, trimis cluburilor din Regatul Unit. Conform "Digital
Radio (cântec de Alesha Dixon) () [Corola-website/Science/321026_a_322355]
-
(n. 1913, București - d. 1996, București), pe numele său real Dumitru Marinescu, a fost un țambalist virtuoz din România. Născut în 1913 în București, țambalist vestit în a doua jumătate a secolului XX, a fost un interpret de excepție al instrumentului său, posedând o tehnică și o expresivitate deosebită. Din 1920 începe să învețe să cânte la țambal, cu renumitul țimbalist Lică Ștefănescu. Tot de la acest țimbalist a învățat și rivalul lui Mitică Ciuciu, viitorul mare compozitor
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
excepție al instrumentului său, posedând o tehnică și o expresivitate deosebită. Din 1920 începe să învețe să cânte la țambal, cu renumitul țimbalist Lică Ștefănescu. Tot de la acest țimbalist a învățat și rivalul lui Mitică Ciuciu, viitorul mare compozitor și interpret de țambal Gheorghe Pantazi. În 1936 debutează la casa de discuri Electrecord cu piesele "Hora lui Fănică" și "Doina Oltului „Ciocârlia”", cântând cu tarafului vioristului Fănică „Chioru” Vișan. În 1944 concertează la Viena cu taraful lui Grigoraș Dinicu unde interpretează
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
Mustea. În 1983 realizează ultimele sale înregistrări la Radiodifuziunea Română, piese ce au rămas în fonoteca de aur a Radioului. Printre ele se numără și variațiunea pentru țambal pe tema cântecului "Barbu Lăutaru", ultima sa compoziție. Faima sa ca excepțional interpret la țambal i-a atras pe mulți tineri dornici a se perfecționa la acest instrument, devenindu-i mai apoi elevi, printre care copiii săi: Iani Marinescu-Ciuciu, Virginica Marinescu-Ciuciu, Stela Marinescu-Ciuciu, ginerele său Nicolae Bob Stănescu (zis „Valetul”) și fiul acestuia
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
restului Cehoslovaciei cât timp Hitler a promis să nu meargă mai departe. Pe 30 septembrie, după ce s-a odihnit, Chamberlain a mers la Hitler și i-a cerut să semneze un tratat de pace între Regatul Unit și Marea Britanie. După ce interpretul lui Hitler i-a tradus solicitarea, acesta a fost, în mod fericit, de acord. Pe 30 septembrie, la întoarcerea sa la Londra, Chamberlain a ținut în fața mulțimii încântate celebrul său discurs "Peace for our time" (pace pentru timpul nostru). Deși
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
de voci aparținând lui Ioniță amintește de formația Valahia, pe care muzicianul o părăsise în 1999). Un alt element inexistent în versiunea lui Guta este coroană (prelungirea) substanțială plasată asupra interjecției „of” la intrarea în refren, demonstrând tehnică vocală a interpreților și contribuind la succesul cântecului prin tensiunea pe care o creează. Textul piesei - redactat de Criști Ghena, Adrian Minune și Coști Ioniță - descrie disperarea unui bărbat trădat în dragoste. Etnomuzicologa americană Margaret Beissinger identifica în cântec tema jalei (engl. "the
Of, viața mea () [Corola-website/Science/321091_a_322420]
-
opusul fratelui său Damon Salvatore, interpretat de Ian Somerhalder, antieroul, mai apoi devenind erou în evoluție, pentru că își redescoperă latura umană,cănd colaborează cu Elenă pentru a îl întoarce pe Ștefan de partea binelui . Alte personaje că Steven R. McQueen, interpretul lui Jeremy Gilbert, fratele Elenei, care mai apoi se dovedește a fi vărul biologic al acesteia.În primul sezon acesta consumă droguri .El se oprește după ce Vicki moare.Mai târziu în sezonul unu , acesta se îndrăgostește de Annabelle.Ea este
Jurnalele vampirilor () [Corola-website/Science/321105_a_322434]
-
făcut educația la Rouen, în Normandia. După ce a luat licența în litere, s-a ocupat o perioadă de conducerea uzinei pe care o deținea familia sa. În timpul primului război mondial s-a înrolat în armata franceză și a servit ca interpret, apoi ca ofițer de legătură cu armata britanică. Primul său roman, "Tăcerile colonelului Bramble", a fost o operă literară caracterizată printr-un acut realism social și o critică a societății contemporane lui. Acest roman a avut un succes imediat în
André Maurois () [Corola-website/Science/321205_a_322534]
-
cilindrică nu au armonicele pare. Intervalul de duodecimă (19 semitonuri) care se obține în cazul cavităților cilindrice poate fi traversat cu ajutorul unui dispozitiv complex de clape inventat de T. Boehm în anii 1830 și care a înlocuit necesitatea utilizării de către interpret o unor digitații complexe în acest scop. Pentru exemple de instrumente de suflat din lemn, vedeți Instrument muzical.
Instrument de suflat din lemn () [Corola-website/Science/321272_a_322601]
-
Obsession este cel de-al treilea album de studio al interpretului britanic Shayne Ward. Fiind înregistrat începând cu anul 2008, materialul a fost lansat în luna noiembrie a anului 2010 prin intermediul casei de discuri Syco, o companie afiliată Sony BMG. Promovat în Irlanda și Regatul Unit, "Obsession" a fost distribuit atât
Obsession (album) () [Corola-website/Science/321290_a_322619]
-
lui Prince „Purple Rain” și având drept temă centrală obsesia. O versiune acustică a compoziției a fost încărcată pe internet în urma interpretării sal în timpul unui turneu promoțional al solistului. Acesta a fost imprimat în Suedia și reprezintă unul dintre favoritele interpretului de pe material. Discul se continuă și cu singura înregistrare unde Ward este acompaniat la nivel vocal, acest aspect constituind o premieră în cariera sa muzicală. „Must Be A Reason Why...”, colaborarea cu J. Pearl realizată de Lucas Secon folosește o
Obsession (album) () [Corola-website/Science/321290_a_322619]
-
până la vodevil, operetă, concert de estradă etc. Dacă în primele decenii muzica cultă și cea ușoară erau vehiculate de aceiași muzicieni și ascultate de un public comun, către sfârșitul secolului XIX genul ușor a devenit autonom, delimitându-și proprii compozitori, interpreți și ascultători. Progresele realizate în domeniul imprimării și redării sunetului, cât și deschiderea culturală fără precedent a țării i-au asigurat muzicii ușoare o popularitate enormă de-a lungul perioadei interbelice. După Al Doilea Război Mondial, impunerea ideologiei comuniste a
Muzica ușoară românească () [Corola-website/Science/320696_a_322025]
-
publicului, a rămas o formă de artă oficială până la căderea regimului politic. Din acest motiv, în ciuda difuzării intense oferite de Radio, a numeroaselor festivaluri de profil și apariții editate de casa de discuri Electrecord, publicul s-a îndepărtat treptat de interpreții și creatorii genului. Din anii 1990, genul nu a reușit să găsească o susținere comparabilă cu cea oferită de stat în anii de comunism, astfel încât a ajuns în scurt timp un gen de nișă. Astăzi, majoritatea muzicienilor din acest domeniu
Muzica ușoară românească () [Corola-website/Science/320696_a_322025]
-
dorit să arate companiei Warner Bros. evoluția proiectului. Bates a declarat că partitura a avut "multă greutate și intensitate la finalul percuției" ceea ce Snyder a găsit ca fiind potrivit pentru film. Partitura a fost înregistrată la Abbey Road Studios iar interpretul vocal a fost solista Azam Ali. O ediție standard și o ediție specială a coloanei sonore, conținând câte 25 de piese, au fost lansate la 6 martie 2007, ediția specială conținând și o broșură de 16 pagini și trei cartonașe
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
o faima internațională. I-au fost dedicate până în ziua de azi peste cincizeci de studii, melodiile lui sunt cantate pretutindeni: în Japonia, Rusia, America de Nord, Italia, Spania, etc. În total, este tradus în circa douăzeci de limbi. Printre numeroșii compozitori și interpreți indubitabil influențați de Georges Brassens, putem menționa pe Georges Moustaki (care, în semn de omagiu, alege să poarte același prenume), Maxime Le Forestier, Pierre Perret, Renaud, Yves Duteil, Francis Cabrel și Fabrizio De André. În Franța, numeroase instituții școlare, săli
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
Toulouse Brassen's not dead își propune să reia în stil Punk-rock repertoriul lui Brassens. • Weepers Circus îl omagiază pe Georges Brassens în piesa La visite, din albumul L'ombre et la demoiselle, scos în 2000. • Javier Krahe, autor și interpret spaniol a tradus în 1981 L'Orage (La Tormenta), piesa pe care o și interpretează în albumul La mandrágora. Într-un alt album, Elígeme, apărut în 1988, el interpretează Marinette 28, (Marieta). El mărturisește că este influențat de muzică 29
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
a fost orchestrat de către Dimitris Bogdis și Mărie Volta, apoi de această din urmă din 2008 până în 2012, cu sprijinul asociației Le Grand Pan - Intégrale Brassens, născută în jurul festivalului, care a fost înființat la inițiativa lui Dimitris Bogdis (traducător și interpret al melodiilor lui Brassens în greacă) și a Mariei Volta (autoare, compozitoare și interpreta a compozițiilor lui Brassens). Începând cu anul 2005, este organizat de asemenea festivalul din Soucieu-en-Jarrest în ultimul week-end din luna mai și mai este numit "Festivalul
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
o vedetă, după ce apăruse în mai multe filme notabile, îl interpretase pe Cyrano de Bergerac pe Broadway, și chiar refuzase rolul dr-ului Kildare. Totuși, atunci când rolurile s-au împuținat, el a acceptat rolul în serial, după ce contractul cu Jeffrey Hunter (interpretul Căpitanului Pike) a fost anulat. După difuzarea episoadelor, mulți dintre actori au continuat să fie distribuiți numai în roluri similare datorită impactului pe care l-au avut rolurile lor din "Star Trek". Cele trei personaje principale erau Kirk, Spock și
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]