KorAP: Find »[drukola/base=pahar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...650 651 652 ...749 >

18,714 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

Da, dar propunerea o fac eu. Vreau adjuncți pricepuți, care să-mi fie colaboratori și, totodată, oameni de încredere. Aveți ceva împotrivă? Nu pot decît să mă bucur. Bine... Asta e bine. Se ridică din fotoliu și bea iarăși un pahar cu apă. Îl urmăresc cu privirea și mă minunez în sinea mea de propunerea ce mi s-a făcut: șef-adjunct de secție, cu sectorul de activitate la mașinile de înfășurat și la filamente... Știți, încep eu discuția cînd Don Șef

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cu o bucată de blană sintetică și mi-o pun pe cap. Răceala ploii abătută asupra capului meu mă face să mă gîndesc la un eventual guturai, așa că scot din buzunar o aspirină, o mestec între dinți și beau un pahar cu apă, clătindu-mi îndelung gura. Ies din birou, duc instinctiv mîna la buzunar, să mă conving că am tabla făcută de Ghiță, cu care descui yala și trag cu putere ușa. Obțin semnătura lui Teodorescu, președintele de sindicat al

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
întîmple și cu bețivii: poate că au momentul lor de cumpănă, cînd își zic să se ridice de pe scaun și să plece acasă, dar există dorința care trece peste voința lor și-atunci ei întind mîna și prind din nou paharul. Și-n mine, acum, simt "mîna" tremurînd, vrînd să se întindă. Îmi vine să strig: Teona, pînă acum erai pentru mine una dintre femeile pe care le doream. Atît. Ieri ți-aș fi spus: Lasă-mi palmele să te alinte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
palme pe luciul fin al fustei. Mă retrag doi pași, pînă ajung cu spatele lipit de ușă, în timp ce doamna Teona vine spre mine, întinzîndu-mi mîna, cu grație împărătească. Pe deseară, Mihai... Voi cumpăra o sticlă de vodcă rusească și două pahare cu sticla groasă, pentru vodcă, așa cum ai tu... Îi iau mîna și i-o sărut, apoi, încet, o apropii. Doamna Teona aruncă o privire speriată spre ușă, dar își dă seama că stau cu spatele lipit de ea și, oricine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de gheață în el, să beau un sifon ori o apă minerală "Borsec", să stau în fotoliul de răchită, să ascult muzică stereo, să privesc tabloul cu magnolii, iar în final să beau, rusește, o vodcă mare, rusească, dintr-un pahar cu sticla groasă, apoi să sparg paharul de podea, rusește, și-n drum spre ieșire să mă opresc și să fac pipi în piscină... Doamna Teona a încremenit cu zîmbetul pe buze și cu fericirea în ochi. Eu o mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
sifon ori o apă minerală "Borsec", să stau în fotoliul de răchită, să ascult muzică stereo, să privesc tabloul cu magnolii, iar în final să beau, rusește, o vodcă mare, rusească, dintr-un pahar cu sticla groasă, apoi să sparg paharul de podea, rusește, și-n drum spre ieșire să mă opresc și să fac pipi în piscină... Doamna Teona a încremenit cu zîmbetul pe buze și cu fericirea în ochi. Eu o mai privesc o clipă, asigurînd-o prin expresia mea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Îl interesează să facă un film de actualitate, bun. Ați putea conveni asupra unei colaborări. I-am propus să ne întîlnim la "Gambrinus"... Ne-am întîlnit cu fratele ei. Ce Televiziune, dom'le, ce Televiziune! a exclamat el, după primul pahar, auzind de premiul luat. Filmul e adevărată artă angajată! Filmul explorează punctele nevralgice ale existenței noastre și le redă spectatorului sub formă de operă de artă totală și unitară. Am mai băut cîte un coniac. Ce-mi poți oferi? m-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ca un vin băut la cramă... I-am vorbit de existența mea ca angajat al unui mare combinat și i-am relatat cîteva conflicte care ar putea constitui "miza dramatică" a unui eventual scenariu. Fratele Marianei a mai băut două pahare la rînd, apoi m-a pus la punct: Ușa din dos a socialismului, băiete! Acestea nu-s conflicte de film! Noi avem nevoie de filme constructive, nu distructive! Brusc, mi-a pierit pofta de replică. Cineastul a înțeles, s-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de filme constructive, nu distructive! Brusc, mi-a pierit pofta de replică. Cineastul a înțeles, s-a scuzat că e tîrziu și a plecat. Fratele Marianei nu vrea bătaie de cap. El vrea subiecte "constructive" și să bea cîte un pahar... Poate, judecînd din alt punct de vedere, nu am fost "băut" de pomană. Chiar și în decembrie '70, cînd am avut lectura piesei de teatru la teatrul din Arad, nu am fost băut de pomană. Eram fericit că piesa mea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ca atare. Ca-n beție: beția generează dorință de beție, nicidecum anticorpi. Lasă teoria, Mihai! mi-a strigat Mariana cu durere. Se cunoaște că abia ai gustat din băutură, altfel te-ai fi dat și tu în petic. Bea cîteva pahare și-apoi să mai stăm de vorbă... Atunci să văd eu dacă ochii ăștia rămîn tot albaștri... Nu cumva se vor înroși de dorință, aruncînd din ei harpoane de foc, cu care tu să-mi sfîșii, măcar în închipuire, îmbrăcămintea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
el m-a întîmpinat cu răceală: Nu credeam că și dumneavoastră, tovarășe inginer... Ce vrei să spui, nea Mircea?! m-am mirat eu. Dacă voiați un coniac, vi-l dădeam eu, că, zău!, mi-ar plăcea să stăm la un pahar, dar să beți din prima lui Năstase... Ce Năstase, omule, ce primă? Las' că știți dumneavoastră, că doar și dumneavoastră ați băut la sfîrșitul anului... Eu, arată nea Mircea cu degetul spre pieptul său, dacă eram în locul dumneavoastră, refuzam să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ar fi distrus cariera. "Bîrfă, invidie", mi-am zis. Acum, însă, îmi vine în minte seara cînd a avut loc premiera piesei mele... Era în pauza de după actul doi. În biroul directorului teatrului se adunaseră, la o cafea și un pahar cu vodcă, cei cîțiva cronicari dramatici de la Radio și de la două reviste literare, un redactor de la revista "Teatrul", doi-trei oameni de cultură de aici din oraș, secretarul literar și referentul literar al teatrului. Eu și directorul eram pe post de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de la două reviste literare, un redactor de la revista "Teatrul", doi-trei oameni de cultură de aici din oraș, secretarul literar și referentul literar al teatrului. Eu și directorul eram pe post de gazde, prinși în vreo discuție, atenți să aibă musafirii paharele pline. Pe la mijlocul pauzei, intră un bărbat în birou, ca un boxer în ring, merge furios spre director, îl trage deoparte, îi spune ceva, apoi iese, ignorînd total că de fapt intrase într-o cameră unde erau, totuși, niște oameni. (Dacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
deseară chiar și Doamna Ana a remarcat că-s un mare trombonist, "e drept, încă necizelat, dar voi avea eu grijă" -; va curge un șuvoi nestăvilit, deseară, cînd îi voi telefona, după ce mă voi fi săturat de stat în restaurant!... Paharul mare cu vodcă va fi fărașul cu jăratic, ce va transforma mîrțoaga în armăsar... vai de capul tău, frumoasă și gingașă doamnă Teona!... Ia te uită ce surpriză! se miră o voce de femeie în stînga mea. Mă întorc: pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-i promiți că te căsătorești cu ea... De unde știi? o întreb prompt, dîndu-mi seama că este vorba de Vlad. Într-o seară, cînd a venit prin București și a dormit la mine, am stat pînă tîrziu împreună, am băut cîteva pahare de coniac... A început să-mi vorbească de necazurile făcute de soț și, ca o răbufnire, s-a trezit vorbindu-mi de un tînăr pe care-l iubește: înalt, ochi albaștri... "O, dacă ar vrea să ne căsătorim! a exclamat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
decît să mă repet. Ce întorsătură! În loc să-mi întindă o mînă, Tamara îmi dă acum palme; mă lovește să mă afund mai tare în încurcătura în care am intrat... O, voi, femeilor, blestemul meu!!!... Peste răutatea Brîndușei, vine și umple paharul răceala de-acum a Tamarei... Dar, oare, acesta-i singurul blestem?!... Ce pot face în zece-douăsprezece ore?!... Ascultă, Mihai, schimbă brusc tonul Tamara, întinzînd iarăși mîna spre mine, spune clar ce vrei! Ce-aș putea să vreau, doamnă? o întreb

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ești singurul care știe precis de prietenia mea cu ea, pentru că ți-am spus eu. Nu-ți dau ție socoteală dacă s-a terminat și de ce. Vreau doar să te asigur că pentru mine o femeie nu-i ca un pahar cu limonadă: beau limonada, mă răcoresc și arunc paharul; eventual, îl mai folosesc să beau apă, o dată, sau de două ori... De asta să fii sigur, în rest, crezi ce vrei... Vlad se retrage și se așază pe celălalt scaun

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ea, pentru că ți-am spus eu. Nu-ți dau ție socoteală dacă s-a terminat și de ce. Vreau doar să te asigur că pentru mine o femeie nu-i ca un pahar cu limonadă: beau limonada, mă răcoresc și arunc paharul; eventual, îl mai folosesc să beau apă, o dată, sau de două ori... De asta să fii sigur, în rest, crezi ce vrei... Vlad se retrage și se așază pe celălalt scaun, din jumătatea a doua a pupitrului de comandă. Eu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
face un semn de rămas bun și pleacă spre poartă, pe urmele lui Vlad și-ale Brîndușei. "Teona", exclam eu în gînd. Deci de la Dinu știe ea puținul cît îl știe despre mine: că beau vodcă și că beau din pahare cu sticlă groasă, așa cum spunea că va cumpăra și ea seara asta. Teona... Îmi telefonează de mult, dar abia azi mi-a dat de înțeles că ea mă sună fără să-mi vorbească. Mă sună cu mult înainte de-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-ți ierte un chef. Sînt obosit, și gripa asta... Vă așteaptă și pe dumneavoastră doamna... Din fericire, nu mă mai. Cum așa?! Femeile au simțul șobolanilor: părăsesc corabia imediat ce-o simt scufundîndu-se... Eah!... Hai, domnule, să bem! Măcar un pahar... Nu pot, zău! Altă dată... La revedere! îi spun întinzîndu-i mîna. Cu bine! îmi urează Don Șef, strîngîndu-mi mîna, apoi îmi deschide portiera. Să nu fii supărat pentru declarație. N-am vrut să-ți fac rău. Lăsați, Don Șef. Cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Ba da. Urcă pînă la noi! mă invită Petre. Sînt obosit. Hai, Mihăiță, avem în cuptor o plăcintă cu nucă, Cezara face acum una cu brînză... Am și-o sticlă de vin... Mulțumesc, Petre! Aș veni, dar... Refuzi tu un pahar și o plăcintă?! se miră Petre. Lasă-l, că-l așteaptă doctorița cu "poale-n brîu", rîde Cezara. Am auzit că te-a propus șeful să fii dat disponibil, îmi zice Petre. Nu-ți fă griji. M-am hotărît să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
că-s dărîmat de foame, așa că s-a gîndit să mă invite la acest ospăț coborît direct din poveștile lui Creangă. Mi se pun cîteva noduri în gît, pe care încerc să le maschez, prefăcîndu-mă că tușesc. Și vin! în paharul acela de un sfert este vin. Vin roșu !... O, Ioane, am să-ți zic "bodaproste", ca la noi în sat, după praznic... Salut, Mihai! îmi spune Ion, ștergîndu-se cu dosul palmei la gură, printr-un gest reflex, rămas din copilărie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
rîzînd. Nu mai știu ce scrisesem cred că Doamna Ana a rupt pagina, să n-o găsească cineva -, țin minte doar că se repeta de mai multe ori versul "La Parcul cu Ciori, la Parcul cu Ciori". Mai beau un pahar cu apă, să se dizolve mai bine aspirina, că deja mă ustură stomacul. Cred că pardesiul acela, care mi s-a părut de culoare deschisă, era bej, blestemata aceea de imagine care nu-mi dă pace!...", gîndesc imediat ce usturimea din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
închipuit vreodată că pot fi rănită. Te-am blestemat, ți-am dorit răul, apoi te-am așteptat... Te-am așteptat cum n-am așteptat pe nimeni în viața mea... Asta mi-ar fi răzbunat tinerețea pierdută... Umplusem cu vodcă două pahare mari din sticlă groasă... Voiam să le bem împreună, apoi să le spargem de pereți. Cînd am plecat, le-am dat un dos de palmă, aruncîndu-le în bazin. Aș vrea, acum, paharele din bazin să fie singura amintire pe care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
fi răzbunat tinerețea pierdută... Umplusem cu vodcă două pahare mari din sticlă groasă... Voiam să le bem împreună, apoi să le spargem de pereți. Cînd am plecat, le-am dat un dos de palmă, aruncîndu-le în bazin. Aș vrea, acum, paharele din bazin să fie singura amintire pe care s-o las în casa aceea friguroasă, în care am fost tot timpul o străină. Am plecat încoace din furie și orgoliu; visam să intru aici, în camera ta, să-ți dau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]