17,300 matches
-
scrisă de Jack London 44 în 1902. "De ce nu rămîn acasă la ei? Oamenii Zăpezilor nu rătăcesc, oare, și ei pe pămînturile Soarelui? Pentru că soarele li se strecoară în vene, le aprinde și le umple inima de dorințe și de pasiuni. Mocnesc în ei dorințe pe care nu ajung să le satisfacă niciodată. Mai mult decît atît: sunt cuprinși de o agitație diabolică. S-au împrăștiat pe pămînt și suferă, se chinuie, luptă incontinuu." Pentru prima oară în istoria omenirii, o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de incompetenți, indisciplinați, versatili, iresponsabili, cărora le place să fie flatați, explică aceștia. Dêmokratia îi favorizează pe demagogi. Platon, unul dintre cei mai feroce oponenți, tratează dêmokratia de "teatrocrație". Hotărîrile poporului sunt ghidate nu de rațiune, ci de sentimente și pasiuni. Dêmokratia duce la dezordine, anarhie și, în final, la tiranie. Singurul care o susține și îi găsește o justificare este filosoful Protagoras, prieten cu Pericle: pentru simplul fapt că nu sunt animale, că trăiesc în societate, toți oamenii, chiar dacă unii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ale căror puternice și nefaste consecințe îl prelungesc pînă la căderea zidului Berlinului, adică pînă în zilele noastre." ; În această privință nu e o întîmplare faptul că antisemitismul s-a răspîndit în toată Europa ca una din cele mai puternice pasiuni care au animat opinia publică la sfîrșitul secolului al XIX-lea"; "Căci, pentru a încerca să înțelegem ce anume l-a fabricat pe Hitler..." În nenumărate rînduri, argumentația începe prin a avansa teza nedeterminării, într-o primă etapă, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
acest lucru, dar voi spune că prima regulă este să vă constituiți într-un element de întărire pozitivă, asociind prezența dumneavoastră cu comentarii pozitive. Întrebați persoana cu care stați de vorbă câteva ceva despre viața sa - ce interese are, ce pasiuni și alte lucruri care pot suscita un răspuns pozitiv. Faceți-i complimente; ascultați-o. Încercați ca prezența dumneavoastră să constituie un antecedent pentru lucruri bune, dar fără să ignorați slaba performanță sau chiar obiceiurile proaste, însă interacțiunile predominante trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
cu medalii, București, 1980; Cărarea îngustă, București, 1983. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Oltea Alexandru, „Racul”, RL, 1970, 35; Dana Dumitriu, „Veghea bătrânei doamne Gall”, ARG, 1973, 6; Cristea, Domeniul, 291-296; Silvia Urdea, Oltea Alexandru, „Casa Emilianei”, VTRA, 1976, 6; Titel, Pasiunea, 133-135; Liviu Petrescu, Între epos și poveste, ST, 1979, 10; Dana Dumitriu, Romanul de familie, RL, 1980, 12; Condurache, Portret, 146-148; Dana Dumitriu, Întoarcerea fiicei risipitoare, RL, 1984, 15; Cosma, Romanul, I, 234-235; Dicț. scriit. rom., I, 51-53; Popa, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
le las pe amăndouă pentru că vreau să audă bine ceea ce va primi dacă acceptă. În rest cred că se poate descurca și cu jumătăți de măsură. Acum ascultați-mă! Ștefan îți cunosc dorința și proiectul. De asemenea îi cunosc și pasiunea lui Gavriel pentru această lume pe care din nefericire cum găndește el nu a avut-o. Așa că voi doi o să faceți o echipă atăt timp căt veți dori. Simplu! Ștefan contestă planul: Și ce rol va avea el? Vei fi
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
lui Lucas. Ștefan se așeză pe pat nerăbdător să își înceapă marele său proiect, iar cei doi rămaseră momentan spectatori. Lucas își luă de pe masa sa de lucru o carte în latină cu coperțile din piele maro. Deschise cartea cu pasiune și profundă afecțiune. Începu să citească în latină. Ștefan se relaxa deoarece incantațiile în latină deveniră melodioase dar nicidecum pure. Aveau într adevăr puterea de a te subjuga și de a te face să guști din ele ca dintr-un
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
a lui I. și a creației sale i se datorează lui Ștefan Aug. Doinaș: „Gheorghe Istrate este un poet incomensurabil mai mare decât ecoul poeziei sale. Ce surprinzător e să constați cu câtă pudoare, cu câtă perseverență, cu câtă variată pasiune și cu ce admirabile rezultate acest poet lipsit de ostentație și-a alcătuit, și-a cultivat, și-a desăvârșit un mit al său, prin simpla dar sugestiva potențare a unei perspective tradiționale.” Pentru volumul Fragmente despre infinit (101 intropoeme) (2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
al XVIII-lea și mai ales în secolele următoare, se dezvoltă o serie de teorii filosofice care prezintă omul ca ființă dominată de afecte și dorințe. Empirismul , prin David Hume afirmă că „rațiunea este și trebuie să fie doar roaba pasiunilor, neputând niciodată pretinde să aibă altă slujbă decât aceea de a le servi și asculta”. Ideea de a raporta libertatea umană la toate categoriile de constrângeri este văzută ca benefică, întrucât este un parcurs necesar, dacă nu obligatoriu, pentru înțelegerea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
ansamblu de drepturi și datorii, înainte de a fi concepută de către filosofi și teologi ca o caracteristică individuală pur psihologică și morală. Libertatea în concepția stoică este astfel înțeleasă ca fiind starea ideală a ființei umane, care atinge serenitatea prin stăpânirea pasiunilor și prin înțelegerea naturii, o astfel de detașare implică, fără îndoială, o anumită forță sufletească, această concepție orientând reflecția teoretică într-o direcție nouă; de aici înainte, pentru întreaga filosofie clasică (Spinoza și Leibniz), libertatea semnifică independența interioară și capacitatea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
forță sufletească, această concepție orientând reflecția teoretică într-o direcție nouă; de aici înainte, pentru întreaga filosofie clasică (Spinoza și Leibniz), libertatea semnifică independența interioară și capacitatea morală de a se determina, urmând numai îndemnurile rațiunii și inteligenței, nedominate de pasiune. Aceasta ar însemna, însă, că libertatea nu este decât un alt nume pentru rațiune, caz în care nu s-ar înțelege prin ce se distinge de necesitate. Preocupat de această contradicție majoră a conceptului de libertate, René Descartes l-a
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
semnificații . Intuiția este deci neclară, și întrucât ne putem face iluzii asupra resorturilor deciziilor noastre, întrucât putem să considerăm alegerea noastră liberă, chiar atunci când ea a fost dictată constrângător de modelele culturale , de criteriile sociale de valorizare, de prejudecăți sau pasiuni , de fenomene de alienare , ea nu este nici probantă. Intuiția libertății pune problemă, dar nu se rezolvă . A trebuit să se desfășoare un îndelung efort de meditație filosofică pentru ca însăși problema să fie formulată pertinent și să constituie cadru teoretic
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
ce va fi analizată la locul cuvenit. Libertatea este definită deci, din această perspectivă, ca facultatea de a decide fără a fi determinat de nici un mobil sau motiv. Ea presupune deci un act voluntar de dominare a impulsurilor și a pasiunilor, eliberarea de prejudecăți și iluzii, de orice solicitări constrângătoare asupra eului, care putea să privilegieze un mobil de acțiune, față de altul. Nu indiferența involuntară sau patologică (schizofrenică), ci indiferența deliberată, voluntară este indiciul unei asemenea libertăți, care are drept corolar
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
sau alta, el se găsește plasat într-o anumită situație, dar el decide și cum să intre în ea , și ce sens să îi dea o libertate totală, alegerea încetează să mai fie un privilegiu al voinței, fiind proprie și pasiunilor, emoțiilor, oricăror experiențe în care individul își asumă responsabilitatea alegerii și se angajează cu autenticitate. La rândul său, Karl Jaspers, considera că existența umană autentică presune orientarea omului spre sine, ocolirea frământărilor cotidiene, care l-ar plasa pe om în
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
azi devenită aforistică : „libertatea este necesitatea înțeleasă”. Libertatea nu mai apare acum ca o facultate originară, aparținând în mod egal tuturor oamenilor, ci ca un privilegiu a aceluia care s-a eliberat de constrângeri exterioare și de servituți interioare ( ignoranță, pasiune oarbă, impulsuri instinctive, prejudecăți) putând realiza nestânjenit, deci liber, tendința conștientă către înfăptuirea scopurilor asumate. Dar , întrucât aceste scopuri nu reprezintă rezultatul capriciului subiectivist sau bunului plac al omului, ci apar din condiții obiective ale vieții omul, libertatea de acțiune
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
XVIII-lea și mai ales în secolele următoare, se dezvoltă o serie de teorii filosofice care prezintă omul ca o ființă dominată de afecte și dorințe. Empirismul, prin David Hume, afirmă că ” rațiunea este și trebuie să fie doar roaba pasiunilor, neputând niciodată pretinde să aibă altă slujbă decât aceea de a le servi și asculta”. J.J. Rousseau, I. Kant și alți gânditori ai secolului al XVIII-lea considerau că rolul legilor și al statului este de a asigura condițiile necesare
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
putere și nici încălcarea libertății omului. Și în alte concepții din secolul al XIX-lea corelația libertate - rațiune conduce la etatism, adică la subordonarea societății față de stat. G.W.F.Hegel afirmă că voința individuală a omului se identifică cu pasiunea subiectivă și interesul particular, în timp ce statul reprezintă rațiunea obiectivă și interesul general. Statul are misiunea de a satisface interesul general, cerințele rațiunii, individul trebuie să i se supună necondiționat; libertatea sa nu poate fi nimic altceva decât libertatea pe care
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
rezultat al voinței inteligente, atunci contractul recunoaște autoritatea Voinței Generale care este preocupată doar de binele comun și are drept regulă rațiunea. Astfel, are loc transferul de moralitate de la întreg la parte, întrucât fiecare poate descoperi rațiunea ”făcând să tacă pasiunile”. Legea nu înstrăinează libertatea pentru că își află izvorul în voința indivizilor: ”ascultarea de o lege pe care singur ți-ai stabilit-o înseamnă libertate”. Traseul libertății este ascendent, de la a nu fi supuși altuia până la ”un popor este liber... atunci când
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
recent contribuții importante în acest domeniu. Lucrarea lui Russell Principia mathematica apăruse în 1903. Se pare că atunci a fost prima dată când Wittgenstein a auzit vorbindu-se de Russell. Studiul cărții sale i-a stârnit entuziasmul, declanșând o adevărată pasiune pentru acele probleme de un nivel suprem de puritate și abstracție care se situează la interfața dintre matematică, logică și filozofie. Wittgenstein îi scrie lui Russell, care era atunci la Universitatea din Cambridge. În toamna anului 1911, sosește aici cu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
25 Wittgenstein îndreptățirea de a trăi potrivit îndemnului pe care l-a adresat Weininger oricărei personalități care aspiră să se desăvârșească: „Fii pur și creator!“ Acesta a fost crezul vieții lui Ludwig Wittgenstein. În lumina acestui crez, vom putea înțelege pasiunea, dăruirea totală, uitarea deplină de sine care distingeau confruntarea lui cu temele intelectuale și problemele morale care l-au preocupat, ceea ce lăsa o impresie de neșters tuturor celor care l au cunoscut bine.14 Și tot așa intransigența lui neînduplecată
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lui George Moore, a trebuit să constate că, de fapt, Wittgenstein era mai mult tutorele lui decât el tutorele lui Wittgenstein. Așa stând lucrurile, Johnson a refuzat să-l îndrume pe Wittgenstein. Russell însuși se simțea copleșit nu numai de pasiunea intelectuală, ci și de radicalitatea tânărului austriac, care declarase într-un spirit strict weiningerian că lui nimic nu i se pare acceptabil în viață în afara producerii unei mari opere sau a delectării cu cele pe care le datorăm celor mai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de mare ca învățător, încât îi înstrăina de părinții lor pe cei mai dotați copii.“57 Wittgenstein a regretat mult că a eșuat ca învățător. Știa că are aptitudini pentru o asemenea activitate 58 și i se dedicase cu acea pasiune pe care o investea în tot ce făcea și credea că merită să fie făcut. (Ne putem întreba care ar fi fost viața lui și ce ar mai fi lăsat în urmă dacă ar fi reușit în această activitate.) Ceea ce
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Cei doi au lucrat inspirați de modelul oferit de lucrările arhitectului Loos, în care utilul și ornamentul erau strict despărțite. În liniile sale mari, proiectul inițial i-a aparținut lui Engelmann. Dar el a încăput apoi în mâinile lui Wittgenstein. Pasiunea și rigoarea implicării sale au fost aceleași ca și în celelalte activități cărora li s-a consacrat până atunci. Sora lui, Hermine, a caracterizat rezultatul, o construcție de o extremă sobrietate, drept hausgewordene Logik (logică devenită casă). Ea își amintea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cincisprezece ani după moartea lui, ideea, la prima vedere stranie, că etica trebuie să fie o condiție a lumii a început să aibă sens pentru mine.“126 Lui Wittgenstein sugestia că la vârsta și starea lui de sănătate angajarea cu pasiune în lumea ideilor va trebui să fie temperată pentru a-și putea prelungi viața îi apărea nu numai inacceptabilă, ci de-a dreptul respingătoare. Cunoscutul filozof finlandez Jaakko Hintikka l a cunoscut pe Wittgenstein în 1949 pe când locuia, ca student
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pp. 41-42. William W. Bartley, Wittgenstein, ein Leben, München, Siedler Taschenbücher, 1999, susține și el că Wittgenstein ar fi luat foarte în serios ideea lui Weininger că abținerea de la iubirea sexuală este o condiție a realizării supreme. 14 Tocmai această pasiune l-a impresionat pe Russell. Tema revine în scrisorile sale către Ottoline Morell din anii 1912-1913. Iată doar o exprimare caracteristică: „Pasiunea lui filozofică este mai puternică decât a mea. Față de avalanșele sale, ale mele par să fie bulgări de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]