19,897 matches
-
deplasare, curentului electric și a căldurii. Potrivit scrisorii, după 1999, au avut loc 8.500 de omucideri sau dispăruții care nu erau de etnie albaneză și niciun făptaș nu a fost tras la răspundere. Aceștia consideră o posibilă secesiune a provinciei Kosovo de către guvernul sârb „ca o trădare a statului de neiertat nici de Dumnezeu, nici de popor”. În 2011, după șapte ani de la incident, Ministrul sârb de Externe, Vuk Jeremić, a declarat la Wheaton College din Chicago: Comunitatea internațională a
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
în ultimii cinci ani și o tensiune continuă între sârbi și albanezi. Reprezentanții comunității internaționale au stabilit la acea vreme că „violența motivată etnic împotriva sârbilor din Kosovo a fost planificată și bine orchestrată.” Trupele KFOR au închis granița dintre provincia Kosovo și Serbia și Muntenegru iar aeroportul internațional a fost închis. NATO anunțase la 18 martie că vor trimite încă 1.000 de militari, din care 750 din partea Marii Britanii, pentru a suplimenta cele 18.500 de trupe deja prezente. Organizația Națiunilor Unite
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
au alăturat șefului UNMIK, Harri Holkeri, comandantului NATO din sud, Gregory Johnson și altor oficiali KFOR să condamne violențele și făcând apel pentru pace în Kosovo. Hashim Thaçi, fostul lider al Armatei de Eliberare din Kosovo (UÇK), a respins partajarea provinciei Kosovo pe criterii etnice menționând că independența este o precondiție pentru stabilitate în regiune. De asemenea, a afirmat că „Kosovo, NATO și Occidentul nu au luptat pentru Kosovo numai pentru albanezi, și nici pentru un Kosovo guvernat prin violență... Violența
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
Ani, Alsacia, Lorena și Munții Vosgi au intrat sub stăpânirea Franței. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, regiunea a fost motiv de dispută între Germania și Franța. Între anii 1871 și 1918, Alsacia și Lorena au constituit provincia vestică a celei dintâi. Munții Vosgi, un lanț cu lungimea de aproape 125 km și cu lățimea de până la 70 km, sunt considerați rudele apropiate ale Masivului german Pădurea Neagră, situat pe malul drept al Rinului. Cele două lanțuri muntoase
Munții Vosgi () [Corola-website/Science/314081_a_315410]
-
(Ël Casal în Piemonteza comună, Casà în dialect monferin) este o comună italiană din provincia Alessandria, în Piemont. Cu o populație de pește curent 36,000 de rezidenți și o zonă urbană care are mai mult de 50.000, este cel de-al doilea oraș din provincie, după capitala Alexandria. Sportul la Cașale este foarte
Casale Monferrato () [Corola-website/Science/314103_a_315432]
-
în dialect monferin) este o comună italiană din provincia Alessandria, în Piemont. Cu o populație de pește curent 36,000 de rezidenți și o zonă urbană care are mai mult de 50.000, este cel de-al doilea oraș din provincie, după capitala Alexandria. Sportul la Cașale este foarte important. Fotbalul este raprezentat de Associazione Sportivă Cașale Calcio fondată în 1909. Nerostellati (porecla dată din cauza bluzei negre cu o stea albă pe inimă) au fost primi care au înfrânt o echipă
Casale Monferrato () [Corola-website/Science/314103_a_315432]
-
care erau „adevărații proprietari” ai ținutului, organizându-se un plebiscit. El mai atrăgea atenția guvernului să nu trateze această problemă ca pe o compensație a cedării Basarabiei. În privința organizării viitoare Eminescu a propus ca Dobrogea să fie tratată ca o „provincie deosebită, respectându-se legile, datinile, individualitatea lor locală”. Articolul 7 din Constituție prevedea că „numai străinii de rit creștin vor putea obține naturalizarea”. Congresul de la Berlin a cerut înlăturarea acestei restricții în schimbul recunoașterii independenței României. După rezolvarea problemei Basarabiei și
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
Eminescu scria că nu dă importanță acestei polemici personale, dar ea reprezenta ocazia de a afirma un adevăr pe care-l credea „nestrămutat și de cea mai mare importanță pentru dezvoltarea ulterioară a poporului nostru”: Cunoscând încă din copilărie toate provinciile locuite de români, Eminescu a constatat că atât fizic cât și intelectual ei erau superiori „populațiilor din orașe din care se recrutează guvernele, gazetarii, deputații ș.a.m.d.”. Franchețea de caracter și onestitatea țăranilor se regăsea mai mult în felul
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
victorie la Zama. Cartagina este supusă unor severe condiții de pace. Al treilea și ultimul Război Punic debutează în 149 î.Hr.. Din nou romanii obțin victoria iar Cartagina este complet distrusă în 146 î.Hr.. După încă trei ani, Macedonia devine provincie. Spania este subjugată, iar romanii preiau controlul asupra nordului Africii și Siriei. Dobândește și Galia în 118 î.Hr. și Egiptul în 31 î.Hr.. Asistăm la cea mai mare extindere a unui imperiu din istoria lumii. Clasa mijlocie (în special negustorii
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
acesta este îndepărtat de la putere de către senat. Octavian declară război împotriva Cleopatrei și iese învingător în 31 î.Hr. în bătălia de la Actium, pe Marea Adriatică. Antoniu și Cleopatra fug în Egipt, dar în anul următor, când Octavian invadează Egiptul făcându-l provincie romană, amândoi se sinucid. Octavian, sau Augustus cum era cunoscut, și-a consolidat puterea și a pus capăt războiului civil. A condus timp de 44 de ani și a reconstruit din temelii Imperiul, menținându-i însă formal, caracterul republican. A
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
în 313 legalizează creștinismul. Deși Constantin reunește imperiul, în 330, el mută capitala acestuia în partea de est și anume în Constantinopol (actualul Istanbul). Urmează o perioadă în care Italia își pierde din importanță în cadrul imperiului și devine o simplă provincie, fiind practic abandonată de împărații care au urmat, ajungând să fie condusă de o succesiune de conducători de triburi germanice. Imperiul se scindează încă o dată în 394. În 410, vizigoții invadează Roma punând capăt stăpânirii romane asupra Peninsulei Italice. În
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
În 535, Iustinian reunește Imperiul Roman, sub conducerea sa intrând aproape întreaga Peninsula El moare însă în 565, iar doi ani mai târziu longobarzii invadează nordul și Peninsula, viitoarea Italie revine la starea de fărâmițare. Longobarzii s-au stabilit in provincia Lombardia din Nord. Mai multe principate longobarde au apărut și în Sud, dar acestea au căzut în mâinile dinastiei normande în secolul al XI-lea. Francii au luptat, alături de papă, împotriva longobarzilor, până când Carol cel Mare a cucerit regatul longobard
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
scris detaliat al unei nunți creștinești în Vest datează din secolul al IX-lea și pare să fie identică serviciului nupțial din Roma antică. Păstrarea obiceiurilor locale de căsătorie a fost recunoscută de Conciliul Tridentin, care a decretat: „Dacă vreo provincie are în această privință obiceiuri sau ceremonii lăudabile, dar diferite față de cele numite anterior, sfântul conciliu dorește în mod sincer ca ele să fie în mod sigur păstrate.” Aceeași latitudine există și azi în designul ritualurilor de căsătorie sau în
Căsătorie () [Corola-website/Science/314098_a_315427]
-
cu premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes, pentru pelicula Pădurea spânzuraților) a montat două piese de teatru în Baia Mare - Clipe de viață și Somnul rațiunii de Antonio Buero Vallejo. A fost singura colaborare a regizorului cu un teatru de provincie din România. Pe scena teatrului din Baia Mare au mai interpretat, de-a lungul anilor, actori de prestigiu: Ștefan Iordănescu, Iancu Economu, Vasile Crețoiu, Larisa Stase-Mureșan, Vladimir Jurascu, Julieta Strâmbeanu, Ecaterina Sandu, Vasile Constantinescu, Teofil Turturică, Mircea Olaru, Cornel Mititelu ș.a.
Teatrul Municipal din Baia Mare () [Corola-website/Science/314131_a_315460]
-
si a fost considerat un loc demn de reținut în Geografia lui Ptolemeu din Alexandria. Românii au ocupat orașul în perioada "Războiului Dardanian" (75-73 î.Hr.), iar orașul s-a dezvoltat că o răscruce de drumuri strategice, garnizoana și piața din provincia Moesia Superior. În anul 268, în timpul "Crizei din secolul al III-lea" când Imperiul Român aproape s-a prăbușit, cea mai mare invazie gotica, văzută până în prezent, a năvălit în Balcani. Aliații maritimi ai goților, herulii au furnizat o flotă
Niš () [Corola-website/Science/314127_a_315456]
-
Aliații maritimi ai goților, herulii au furnizat o flotă, cărând armatele vaste de-a lungul coastei Mării Negre unde au devastat teritoriile de coastă în Tracia și Macedonia. Alte forțe uriașe au traversat Dunărea în Moesia. O invazie a goților în provincia Pannonia a dus la dezastru. În 268, împăratul Gallienus inițial a câștigat câteva victorii importante pe uscat și pe mare, dar succesorul lui, Claudius al II-lea, a fost cel care în cele din urmă i-a învins pe invadatori
Niš () [Corola-website/Science/314127_a_315456]
-
să preia administrarea și procesul politic, inclusiv clădirile instituțiilor locale, stabilind statutul final al regiunii. În februarie 1996, UÇK a întreprins o serie de atacuri împotriva obiectivelor sârbe, incluzând poliția sârbă, birouri guvernamentale și locuințe ale civililor sârbi din vestul provinciei Kosovo. Autoritățile sârbe au denunțat UÇK ca fiind o organizație teroristă, iar numărul forțelor de securitate în regiune a fost întărit. UÇK a primit voluntari din țări precum Suedia, Belgia, Regatul Unit, Germania, SUA, și Franța. 30-40 de voluntari din partea
Armata de Eliberare din Kosovo () [Corola-website/Science/314150_a_315479]
-
asemenea la antrenamente trupelor UÇK. De obicei UÇK își răsplătea voluntarii internaționali cu un pasaj acasă, ca gest de mulțumire. După război, organizația UÇK a fost transformată în Corpurile de Protecție ale Kosovo, lucrând alături de forțele de patrulare NATO din provincie. Succesiunea armatei UÇK rămâne puternică în Kosovo. Foștii membri joacă un rol important în politica kosovară. Fostul lider politic al organizației, Hashim Thaçi, este în prezent președintele Partidului Democrat din Kosovo și prim-ministrul provinciei din ianuarie 2008. Fostul lider
Armata de Eliberare din Kosovo () [Corola-website/Science/314150_a_315479]
-
forțele de patrulare NATO din provincie. Succesiunea armatei UÇK rămâne puternică în Kosovo. Foștii membri joacă un rol important în politica kosovară. Fostul lider politic al organizației, Hashim Thaçi, este în prezent președintele Partidului Democrat din Kosovo și prim-ministrul provinciei din ianuarie 2008. Fostul lider militar al organizației, Agim Çeku a fost prim-ministru după sfârșitul războiului. Această mișcare a determinat multe contradicții în Serbia, deoarece Belgradul l-a considerat un criminal de război, cu toate acestea tribunalul de la Haga
Armata de Eliberare din Kosovo () [Corola-website/Science/314150_a_315479]
-
după sfârșitul războiului. Această mișcare a determinat multe contradicții în Serbia, deoarece Belgradul l-a considerat un criminal de război, cu toate acestea tribunalul de la Haga l-a condamnat . Ramush Haradinaj, fost comandant UCK, a lucrat ca prim-ministru al provinciei pentru o perioadă scură de timp, înainte ca acesta să plece de bunăvoie la Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie la Haga pentru a fi judecat pentru crimele sale din război, și achitat de orice acuzație. Fatmir Limaj, un fost
Armata de Eliberare din Kosovo () [Corola-website/Science/314150_a_315479]
-
("Mount Apo") este cel mai înalt munte din Filipine; el are Muntele se află situat în provincia Cotabato la câțiva kilometri sud-vest de orașul Davao City pe insula Mindanao. El a fost pentru prima oară escaladat în anul 1880 de către o grupă de alpiniști conduși de Don Joaquin Rajal. Mount Apo este un punct de atracție pentru
Muntele Apo () [Corola-website/Science/314159_a_315488]
-
olandezilor prevedeau ca, în caz de război, armata să se retragă aproape imediat în această poziție fortificată natural, după o primă fază de concentrare a forțelor în Gelderse Vallei, aceasta plecând de la supoziția că germanii se vor deplasa doar prin provinciile sudice în drumul lor spre Belgia. Dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, cea mai mare parte a teritoriului olandez ar fi rămas neatinsă. Poziția olandeză din 1939 părea că îi invită pe germani să invadeze țara și a făcut imposibile
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
în considerație încă înaintea războiului posibilitatea acțiunilor pe teritoriul vecinilor. Regiunile costiere al Olandei erau greu de abordat din punct de vedere militar datorită numeroaselor cursuri de apă. Pentru germani, aceasta însemna că erau obligați să ocolească linia Antwerp-Namur. Insulele provinciei Zealand erau considerate de maximă importanță strategică din cauza amplasării lor în fața estuarului Tamisei, capturarea lor fiind o amenințare la securitatea Angliei. Atât pentru scopurile defensive, cât și pentru cele ofensive, era nevoie de forțe rapide de intervenție. Francezii au luat
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
unor aparate de zbor capabile să le transporte. O divizie navală și una de infanterie au fost desemnate să ocupe Zealand pentru blocarea regiunii Westerschelde și interzicerea unei traversări germane. Tot aceste divizii urmau să deplaseze efective înarmate în insulele provinciei, care trebuiau aprovizionate cu vapoarele. Generalul Maurice Gamelin se temea că olandezii ar putea să fie tentați să capituleze rapid sau chiar să accepte „protecția” germană. De aceea, el a schimbat obiectivele Armatei a 7-a de rezervă, care trebuia
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
succes. Pentru remedierea acestei situație, forța generalului von Küchler a fost completă cu mai multe unități disponibile. Prima a fost singura divizie de cavalerie germane, "Kavalleriedivision I". Această divizie de cavalerie, sprijinită de câteva subunități de infanterie, trebuia să ocupe provinciile olandeze slab apărate de la este de râul IJssel, după care ar fi trebuit să încerce să traverseze digul Afsluitdijk. Planurile germane prevedeau și o eventuală debarcare lângă Enkhuizen, pentru transport putând fi folosite barje capturate în portul Stavoren. Cum era
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]