16,895 matches
-
, revistă apărută la Roman, ca bilunar, la 1 mai și la 20 mai 1935, având subtitlul „Literar, artistic, științific”. Director este Mihai Crăciun, iar prim-redactor este Em. Florens. În numărul inaugural G.M. Zamfirescu salută noua publicație: „Așteptând talentul de mâine, viguros, tiranic și binefăcător, biruitor, pe care orice revistă provincială ni-l poate vesti, suntem datori să privim cu toată simpatia și acest «Peisaj» artistic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288748_a_290077]
-
j.Cahul), traducător. Este fiul Verei (n. Birincov) și al lui Constantin Crețu, intelectuali. A făcut studii la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1945-1951) și la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1957-1958). A fost redactor la revista „Nistru” și consultant la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova. După ce debutează cu poezii, se dedică în exclusivitate traducerilor, în domeniul cărora s-a remarcat printr-o capacitate deosebită de transpunere în limba română a unor opere fundamentale ale literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286490_a_287819]
-
ȘAHIGHIAN, Alexandru Al. (13.ÎI.1950, București), germanist. Este fiul Mariei Șahighian, redactor și traducător, și al scriitorului Alexandru Șahighian. Urmează, la București, Liceul German (1957-1969) și Facultatea de Limbi Germanice (1969-1974). Va fi profesor la Liceul „Dimitrie Cantemir” din capitală (1974-1977), apoi redactor la revistele „Secolul 20” (1977-1994) și „Lettre internaționale” (din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289432_a_290761]
-
13.ÎI.1950, București), germanist. Este fiul Mariei Șahighian, redactor și traducător, și al scriitorului Alexandru Șahighian. Urmează, la București, Liceul German (1957-1969) și Facultatea de Limbi Germanice (1969-1974). Va fi profesor la Liceul „Dimitrie Cantemir” din capitală (1974-1977), apoi redactor la revistele „Secolul 20” (1977-1994) și „Lettre internaționale” (din 1994). Debutează cu versiuni din lirica lui Eugen Jebeleanu în revistă „Neue Literatur” (1973), continuând să colaboreze cu traduceri de proza și poezie difuzate la radio sau publicate în presă literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289432_a_290761]
-
intrase în redacția ziarului județean „Făclia”, de unde va fi scos în 1970, în urma unui „scandal de presă”; în 1972 se angajează corespondent pentru ziarul „Satul socialist” (București), fiind demis în 1974. În decembrie 1989 înființează ziarul „Clujul liber”, al cărui redactor-șef va fi pentru o scurtă perioadă. A debutat în 1950, la ziarul „Înainte” (Craiova), cu un reportaj. Colaborează cu proză scurtă la „Ramuri”, „Gazeta literară”, „Tribuna”, mai târziu cu scenarii radiofonice și piese într-un act la Radio Cluj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
năpraznic (1974). Va fi fost totuși o recomandare solidă pentru admiterea tânărului la Facultatea de Filologie din București și îndeosebi la Școala de Literatură „M. Eminescu”, frecventată timp de doi ani (1950-1952). După obținerea licenței în 1954, F. lucrează ca redactor la ziarul „Zori noi” din Suceava, până în 1958, când, se pare, i se interzice să mai publice. Între 1961 și 1971 este metodist și apoi director la Școala Populară de Artă. În răstimp are loc debutul său editorial cu romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
1923, printre inițiatorii Societății Autorilor Dramatici Români, dar devine membru abia în 1931, a fost vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români (1935-1941). Îndepărtat, în septembrie 1940, în timpul dictaturii legionare, din ierarhia teatrală, S. va lucra mai bine de un deceniu ca redactor la ziarele „Timpul”, „Viața”, „Națiunea” și din nou la „Timpul”. Întreprinde ample călătorii de documentare în anii ’20-’30 în Italia, Germania, Elveția, Franța, Austria, în vederea elaborării monografiilor, rămase în stadiu de proiect, Martin Luther și Sf. Francisc de Assisi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
care compătimeau, în cadrul anchetei din 1884, sfârșitul "amestecului claselor", considerat favorabil propășirii lor4. Subliniem, deopotrivă, că și alți contemporani ai lui Haussmann erau îngrijorați de pericolele pe care această segregare le exercita asupra ordinii sociale. Este cazul lui Louis Lazare, redactorul-șef al publicației Revue municipale; acesta regreta abandonul vechii precauții care consta în a veghea asupra amestecului "celor de vază" cu cei "de rând", pentru ca cei mai bine dotați să tempereze pasiunile care-i animă pe cei supuși tuturor încercărilor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
generală este că transferul competențelor determinat de descentralizare favorizează marile grupuri de servicii urbane în detrimentul puterii primarilor. Puterea de decizie a aleșilor apare din ce în ce mai limitată în fața ofertelor de servicii de amenajare ale unor grupuri ca Bouyges sau Suez. Joseph Comby, redactor-șef al revistei Études foncières, a pus concret problema amenajării urbane: "Avem un Cod de Urbanism care trebuie aplicat de treizeci și șase de mii de primari, dar care nu poate fi înțeles decât de o mână de specialiști. Comunele
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Librăria Romulus Guga, str. Trandafirilor nr. 23, tel. 0265/161739 TIMIȘOARA Librăria Mihai Eminescu, str. Măceșilor nr. 1, tel. 0256/194123 Librăria Esotera, str. Lucian Blaga nr. 10, tel. 0256/431340 Librăria Noi, str. Hector, nr. 2-4 tel. 0256/220949 Redactor: Irina Scurtu Tehnoredactor: Petronela Vlăgea Bun de tipar: 2008 • Apărut: 2008 • Format 1/16 (54 ( 84) INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43 • O.P. 1 • C.P. 161 • cod 700107 • Tel. Difuzare: 0232/233800 • Tel./Fax: 0232/230197 • euroedit
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, secția teatrologie-filmologie, absolvind în 1968. Lucrează ca reporter la Studioul de Radio Craiova, ziarist la publicații locale (1956-1958), director de cămin cultural, activist la Casa Raională de Cultură din Caransebeș, redactor la Studioul Cinematografic București (1968-1970) și, în fine, ca redactor la „Flacăra” (1973-1990). Debutează la „Oltenia literară” în 1955, iar în volum în 1966, cu povestirile din Întunericul și profesoara de pian. I se acordă Premiul pentru proză al revistei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
secția teatrologie-filmologie, absolvind în 1968. Lucrează ca reporter la Studioul de Radio Craiova, ziarist la publicații locale (1956-1958), director de cămin cultural, activist la Casa Raională de Cultură din Caransebeș, redactor la Studioul Cinematografic București (1968-1970) și, în fine, ca redactor la „Flacăra” (1973-1990). Debutează la „Oltenia literară” în 1955, iar în volum în 1966, cu povestirile din Întunericul și profesoara de pian. I se acordă Premiul pentru proză al revistei „Luceafărul” (1964) și Premiul de reportaj al revistei „Flacăra” (1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
21-22 decembrie 1989 de la Cluj, citind mulțimii poezii din ciclul Libertățile dictatoriale, scrise în 1985. Primele încercări poetice îi apar în revista „Zorile” a Liceului „Gh. Barițiu” din Cluj, debutul propriu-zis având loc în 1974, la revista „Echinox”, al cărei redactor a și fost între 1974 și 1976. A mai colaborat la „Steaua”, „Vatra”, „Amfiteatru”, „Familia”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Apostrof”, „Tomis”, „Astra”, „Argeș”, „Calende”, „Poesis”, „Contrapunct” ș.a. În 1990 a scos, împreună cu un grup de tineri scriitori din Cluj-Napoca, publicația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
C.I. Nottara, dar, cum făceau și alții, se înscrie și la Facultatea de Drept a Universității din București (luându-și licența tocmai în 1917). Student încă, îi este acceptată colaborarea la „Belgia Orientului”, precum și la „Voința națională”, unde lucrează ca redactor. Renunță după un timp la gazetărie, angajându-se în trupa Teatrului Național din Craiova. A mai jucat pe scena Naționalului din București, în 1915 fiind numit subdirector al acestei instituții în care a activat și ca secretar literar și director
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
Van Gennep, M. Friedwagner, W. Meyer-Lübke, Kristofor Nyrop, E. Györfy, Adam Fischer ș.a. au făcut ca Ș. să fie apreciată în Italia, Franța, Germania, Austria, Elveția, Danemarca, Anglia, Ungaria, Polonia ș.a. Receptivi la ideile promovate de curentele folcloristice ale timpului, redactorii au ținut seamă în permanență de tradiția existentă la noi în direcția cercetării folclorului și au atras, încă de la început, un însemnat număr de colaboratori, aparținând tuturor provinciilor românești. Printre cei care au desfășurat o activitate bogată și substanțială se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
A urmat liceul la Pitești, absolvindu-l în 1954, apoi Facultatea de Filosofie a Universității din București (1959-1964). A avut diverse slujbe: pontator la Uzinele de Piese Auto din Colibași (1955), contabil la Întreprinderea de Expediții Auto din Pitești (1958-1959), redactor la Agerpres (1964-1966), la Editura Tineretului și la Editura Albatros (1966-1975), instructor la Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1975-1982), redactor la Editura Sport-Turism (din 1982) și la Editura Eminescu. Debutează în revista „Luceafărul” (1958). Dacă în primele sale cărți, Templu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
diverse slujbe: pontator la Uzinele de Piese Auto din Colibași (1955), contabil la Întreprinderea de Expediții Auto din Pitești (1958-1959), redactor la Agerpres (1964-1966), la Editura Tineretului și la Editura Albatros (1966-1975), instructor la Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1975-1982), redactor la Editura Sport-Turism (din 1982) și la Editura Eminescu. Debutează în revista „Luceafărul” (1958). Dacă în primele sale cărți, Templu sub apă (1967) și Moartea lui Socrate (1969), I. își lăsa versurile în voia patosului, ele alunecând nu o dată într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
și Filosofie din București, luându-și licența în 1948. Timp de doi ani a funcționat ca bibliotecară la Așezămintele Culturale „Nicolae Bălcescu”, conduse în acea vreme de George Ivașcu. Între anii 1950 și 1983, a depus o remarcabilă activitate ca redactor la secția de poezie a Editurii pentru Literatură și, apoi, a Editurii Eminescu. A debutat în publicația liceală „Revista noastră”. Editoare de prestigiu, B. a îngrijit ca redactor mai toate volumele de poezie din acea epocă, începând cu poeți reprezentativi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285962_a_287291]
-
Ivașcu. Între anii 1950 și 1983, a depus o remarcabilă activitate ca redactor la secția de poezie a Editurii pentru Literatură și, apoi, a Editurii Eminescu. A debutat în publicația liceală „Revista noastră”. Editoare de prestigiu, B. a îngrijit ca redactor mai toate volumele de poezie din acea epocă, începând cu poeți reprezentativi, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Eugen Jebeleanu, Gellu Naum, Ștefan Aug. Doinaș ș.a., până la tinerii debutanți grupați în jurul colecției „Luceafărul”, ca Marin Sorescu, Ana Blandiana, Nichita Stănescu, Gabriela Melinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285962_a_287291]
-
1969. În 1970 se înscrie la doctorat, cu teza Ideologia literară și estetica între 1826-1876 (De la Heliade la Maiorescu), pe care însă n-o finalizează. Este cercetător la Institutul de Filosofie și Psihologie din Cluj al Academiei Române (1970-1972), apoi devine redactor la Editura Dacia din același oraș, unde în 1990 este numit redactor-șef, iar din 1994 director, funcționând în această calitate până în 1997. În 1964 scrie primele articole critice în revista „Tribuna”, colaborând apoi la „Steaua”, „Limba română”, „Limbă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
estetica între 1826-1876 (De la Heliade la Maiorescu), pe care însă n-o finalizează. Este cercetător la Institutul de Filosofie și Psihologie din Cluj al Academiei Române (1970-1972), apoi devine redactor la Editura Dacia din același oraș, unde în 1990 este numit redactor-șef, iar din 1994 director, funcționând în această calitate până în 1997. În 1964 scrie primele articole critice în revista „Tribuna”, colaborând apoi la „Steaua”, „Limba română”, „Limbă și literatură”, „Familia”, iar după 1989 la „Literatură și artă” (Chișinău), „Haiku” (București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
de Ilfov, funcționar și aproape toată viața liber-profesionist. Debutează la revista „Bluze albastre” în 1933. Semnează cronică dramatică la „Contemporanul” și la „România liberă”, colaborând de-a lungul timpului și la „Viața literară”, „România literară”, „Viața românească” (unde e și redactor), „Teatru” (unde funcționează un timp ca redactor-șef) ș.a. A mai scris pamflete politice, reportaj, cronică socio-judiciară. Este tatăl scriitorului Petru Popescu. Singurul volum publicat de P. este Cronici dramatice (1974; Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei RSR), cuprinzând cronicile din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
liber-profesionist. Debutează la revista „Bluze albastre” în 1933. Semnează cronică dramatică la „Contemporanul” și la „România liberă”, colaborând de-a lungul timpului și la „Viața literară”, „România literară”, „Viața românească” (unde e și redactor), „Teatru” (unde funcționează un timp ca redactor-șef) ș.a. A mai scris pamflete politice, reportaj, cronică socio-judiciară. Este tatăl scriitorului Petru Popescu. Singurul volum publicat de P. este Cronici dramatice (1974; Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei RSR), cuprinzând cronicile din perioada aprilie 1970 - decembrie 1973. Apreciate în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
Naționale. B. debutează în anul 1923, la revista „Ramuri fragede”, a elevilor de la „Sf. Sava”, cu o traducere din Charles Baudelaire. Începând din 1929, publică articole, recenzii, note, cronici muzicale și plastice în „Rampa”, „La Nation roumaine” (aici fiind și redactor), „Vremea”, „Tiparnița literară”, „Cuvântul”. Poetul se lansează în 1931 cu volumul de versuri Eulalii, prefațat de Ion Barbu și încununat cu Premiul Socec. Singurele versuri încredințate ulterior presei, până cu puțin timp înaintea morții, când în „Viața românească” și „Tribuna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
bilunară, apărută la Gherla și Cluj între 1 august 1878 și 1 noiembrie 1890. Revista, purtând subtitlul „Foaie pentru toate trebuințele vieții sociale. Instrucțiune. Distracțiune”, avea ca moto versurile lui Gh. Sion: „Vorbiți, scrieți românește/ Pentru Dumnezeu”. Proprietar, editor și redactor era N. Negruțiu-Fekete, iar profesorul clujean Gr. Silași este acela care a încercat, fără să izbutească, să impună publicației o orientare distinctă. Într-o notă-program din primul număr, redacția își arăta intențiile de a publica articole cu caracter social, literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285321_a_286650]