17,770 matches
-
generație. Schifirneț analizează și decelează noi dimensiuni ale relațiilor dintre vârstă, cohortă, clasă socială și generație, raporturile intre generații în contextul schimbării sociale, generația și structura socială. Demersul său teoretic și metodologic include studiul societății și al evoluției istoriei prin succesiunea generațiilor și contradicțiile dintre generații, raporturile între generații în familie. În lucrarea "Generație și cultură", capitolul Generația literară, pp. 227- 248, Schifirneț întreprinde prima analiză sociologică românească despre generația literară , completată cu descrieri ale generațiilor din literatura românească din perioada
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
și Conrad, care apărase cu succes Tirul în fața invaziei ulterioare. Guy a fost eliberat și înfățișat în fața orașului, însă Conrad nu l-a lăsat să intre, susținând că el îl administra până când regii vor sosi pe mare pentru a stabili succesiunea. Aceasta era în concordanță cu testamentul lui Balduin al IV-lea: el era ruda cea mai apropiată pe linie paternă a lui Balduin al V-lea. Guy a plecat înainte de a apărea din nou în fața orașului cu soția sa, regina
Asediul Acrei (1189-1191) () [Corola-website/Science/311057_a_312386]
-
din bustul persoanei) și mai apoi gros-planul (o parte a feței) au devenit mijloace specifice de expresie cinematografică, prin opoziție cu ceea ce spectatorul unei piese de teatru sau al unui spectacol de operă putea vedea cu sau fără un binoclu. Succesiunea cadrelor sau a planelor dintr-un film se numește decupaj. Trecerea camerei de la un cadru mai larg la unul mai strâns, fără schimbarea punctului de stație al camerei, se numește transfocare ("a strânge" sau "a lărgi" în limbajul familiar al
Încadratură () [Corola-website/Science/311137_a_312466]
-
alăturată). Formularea primului principiu este atunci: În general, trecerea între aceste stări se poate face adiabatic numai într-un singur sens. Stabilirea acestui sens este rolul principiului al doilea al termodinamicii. Dacă cele două stări pot fi unite printr-o succesiune de stări de echilibru, adică deformarea sistemului are loc cu viteză infinitezimală (cvasistatic) lucrul mecanic este dat de: formula 1 unde "x (i = 1 ... n)" sunt parametrii geometrici ai sistemului, iar "X( x, x, ..., x )" sunt forțele care trebuiesc aplicate pentru
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
compoziție volumetrică este subliniată de accente decorative sculpturale, ca brâul de forma unui tor sau friza de arcade oarbe de sub streașină, amintind de decorul arhitecturii de romanic. Planul bisericii din Plopiș este aproape identic cu cel al bisericii din Șurdești, succesiunea încăperilor fiind de la est la vest, respectiv o absidă poligonală a altarului decroșată, un naos aproape pătrat acoperit cu o boltă, care în secțiune este trilobată (o boltă semicilindrică asezată pe două sferturi de cilindru), un pronaos rectangular tăvănit pe
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]
-
Fărcaș a comandat o armată cu care a trecut Dunărea, cucerind cetatea Nicopole și cu care a înaintat spre Vidin unde a fost învins de către turci, pierzându-și viața împreună cu mulți alți boieri. După Aga Fărcaș, familia a avut o succesiune de demnitari domnești printre care se menționează: s-a născut la 10 noiembrie 1907 în București, fiu al lui Gheorghe Fărcășanu și al Mariei Fărcășanu (născută Vasilescu). Tatăl său era licențiat în drept, dar nu a practicat avocatura. În afară de Mihail
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
sfârșitul anului. Lucrurile se puteau termina așa, dacă regina Elisabeta I a Angliei nu s-ar fi alăturat scoțienilor, jignită deoarece Francisc al II-lea și Maria Stuart își puseseră pe blazonul lor și armele Angliei, Maria Stuart revendicând astfel succesiunea la tronul Angliei. În ianuarie 1560 flota engleză blochează portul Leith pe care trupele franceze îl transformaseră în bază militară și îl asediază. Deși englezii nu erau foarte numeroși, francezii se găsesc în dificultate. Din cauza turbolențelor din țară, Francisc nu
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
medulari despre forța, direcția și viteza de mișcare. Acești centrii moderează stimulii nervoși motori transmiși mușchilor peronieri. Astfel, instabilitatea cronică laterală a gleznei este nu numai rezultatul afectării mecanice ligamentare, ci și al insuficienței elementelor buclei proprioceptive. Anamneza va căuta succesiunea entorselor anterioare și senzația de nesiguranța de la nivelul gleznei. Vor fi evaluate circumstanțele de apariție a instabilității: sport, alergare, mers pe teren denivelat, mers pe teren normal. Ca și agravarea în timp. Examenul clinic caută o instabilitate cronică laterală de
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
la College de France în anul 2001. Ea a fost deja publicată în franceză, română (2009) și în cursul anului acesta urmeaza sa apară și în Satu Mare. Lucrarea se ocupă de percepții tipice cabaliștilor care văd în realitate o singură succesiune, prin reprezentări ca frânghia și lanțul. În acest fel de literatură, cineva "de jos" poate influența ceea ce se petrece "sus". Deoarece realitatea este un continuum și un om poate sa tragă de frânghie și să zguduie realitatea. Idel prezintă gândirea
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
sa morală, ca și prin apriga ei stăruință în virtute, domină, parcă, nu numai umanitatea dimprejur, ci toată umanitatea. Dintr-un subiect simplu, poetul a știut să scoată peripeții dramatice, fiecare din acestea unind un conținut psihologic cu unul filozofic. Succesiunea scenelor trezește în sufletul spectatorului o gamă de sentimente bogată și nobilă, în care admirația alternează cu teama, mila și simpatia cu indignarea. Corul, în cântecele de o rară frumusețe poetică, dă fundalul moral al acțiunii, interpretând în legătură cu aceasta fie
Antigona (Sofocle) () [Corola-website/Science/311344_a_312673]
-
și, l-a numit pe Louis-Filip "Lieutenant général du royaume", care avea sarcina să anunțe Camerei Deputaților dorința sa ca nepotul său să-i succeadă. Ludovic-Filip nu a făcut acest lucru, cu scopul de a-și crește șansele sale de succesiune. Ca o consecință, Camera l-a proclamat pe Louis-Philippe, care timp de unsprezece zile a fost regent pentru vărul său mai mic, noul rege al Franței. Carol al X-lea și familia lui, inclusiv nepotul său au plecat în exil
Ludovic-Filip al Franței () [Corola-website/Science/311364_a_312693]
-
inteligibil care orientează sufletul către fericire (ευμοιρια) și o cuprinde de ""posesia divină"" . La o dată necunoscută Damascius este însărcinat de Marinus, grav bolnav, cu misiunea de a pleca la Alexandria pentru a-l aduce pe Isidor la Atena în vederea acceptării succesiunii pe care o refuzase prima oară, la moartea lui Proclus, în favoarea lui Marinus. Lungul periplu al lui Damascius și Isidor de întoarcere la Atena este povestit de către Damascius în "Viața lui Isidor". După moartea lui Marinus, Isidor va rămâne însă
Damascius () [Corola-website/Science/311407_a_312736]
-
alocuri. Tabloul „"Toamna"”, care a fost achiziționat de la o expoziție personală a lui Friedrich Mieß în anul 1932, este pictat preferând culoarea caldă, saturată, specifică școlii romantice. Chiar dacă compoziția este riguroasă, linia sigură și desenul clar, perspectiva este sugerată prin succesiuni de pete de lumină. Lumina aduce modernitate lucrării și tot ea este dovada că Friedrich Mieß a încercat să aplice și să înțeleagă canoanele peisagisticii moderne. Achiziționând această operă, Muzeul Brukenthal s-a îmbogățit cu o piesă deosebită. Dintre toate
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
iunie 1982) este primul fiu al lui Charles, Prinț de Wales și al Dianei, Prințesă de Wales și nepot al Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii și al Prințului Philip, Duce de Edinburgh. Astfel, este al doilea în ordinea succesiunii la tronul Regatului Unit și a 16 state independente din Commonwealth. Fiind fiul Prințului de Wales și nepotul Reginei Elisabeta a II-a și al Prințului Philip, Prințul William este membru al familiei regale britanice. A studiat la mai multe
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
mai adesea un contrabas și un țambal (înlocuit mai rar cu un pian), cărora se pot adăuga un acordeon, o chitară acustică ș.a. Există o tendință recentă de a înlocui contrabasul cu o chitară bas (electrică). Țambalul sugerează trama armonică (succesiunea de acorduri) prin țiituri rapide și ritmate (pe diviziune ternară sau în sferturi de timp), dat fiind că instrumentistul nu poate ataca simultan mai mult de două înălțimi sonore. În schimb, pianul poate imita țambalul sau, mai ales pentru piesele
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
Roland Bonaparte, Camille Saint-Saëns, Henri Bonnal, Gabriel Bonvalot, Jules Héricourt, Gabriel Hanotaux, Félix le Dantec, Edmée de La Rochefoucauld, Paul Valéry, Henri Bergson și mulți alții.. În perioada 1900 - 1910 Gustave Le Bon și-a lărgit sfera de preocupări, publicând o succesiune de lucrări din domeniul fizicii, ocupându-se de natura materie și de legătura dintre materie și energie, care vor fi și ele discutate în partea finală a articolului. În 1914, la vârsta de 73 de ani, activitatea lui Gustave Le
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
a variantei Senedi. După opinia mai multor specialiști intervalul cuprins între sfârșitul dinastiei I (după domnia lui Qaa) și ultimul suveran al dinastiei a II-a (Khasekhemui) este unul destul de incert în istoria Egiptului antic, fiind caracterizat de domnii și succesiuni nesigure. Stadiul actual al cercetărilor, datorită unei documentații reduse, obligă în prezentul lexicon descrierea unor domnii plauzibile. Observația de față se referă, în special, la Epoca dinastică timpurie (dinastiile I-III). În cazul în care dorim să prezentăm cele câteva
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
-lea a confiscat ducatul de Aquitaine și regiunea Ponthieu. Eduard emite pretenții la tronul Franței susținând că este singurul descendent masculin al regelui Filip al IV-lea, care era bunicul său pe linie maternă. Francezii au invocat Legea Salică de succesiune și au respins revendicarea regelui Angliei numindu-l moștenitor pe nepotul regelui Franței, Filip al VI-lea, care a domnit între anii 1328-1350. Eduard începe războiul împotriva Franței și își construiește alianțe. În 1338, Ludovic al IV-lea, împărat al
Eduard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312461_a_313790]
-
francezi au murit. În 1356, în timp ce Eduard lupta în partea de nord a Franței, fiul său cel mare, Prințul Negru, a câștigat o mare victorie în bătălia de la Poitiers, unde este capturat regele Franței Ioan al II-lea. După o succesiune de victorii, englezii aveau posesiuni importante în Franța, regele francez era prizonier în Anglia și administrația franceză era aproape în totalitate în colaps. Pretenția lui Eduard la coroana franceză părea accesibilă. Totuși, campania din 1359 nu a fost concludentă. În
Eduard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312461_a_313790]
-
fost incorporate în colecție de traducătorii europeni. Povestirea principală este despre Regele persan și noua sa mireasă. Regele, Shahryar, după ce a descoperit infidelitatea primei sale soții a executat-o și a declarat toate femeile ca fiind infidele. A urmat o succesiune de căsătorii cu virgine, doar pentru a le executa în dimineața următoare nunții. În cele din urmă, vizirul său nu a mai găsit nici o virgină. Șeherezada, fiica vizirului, s-a oferit pe sine ca să fie următoarea mireasă, iar tatăl său
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
care punea capăt celui de-al doilea război de nouă ani. Soțul ei era fiul cel mare al Delfinului Ludovic, cunoscut la curte drept "Monseigneur" și al soției sale Maria Anna de Bavaria. Ducele era al doilea în linia de succesiune la tronul Franței. Noua Ducesă de Burgundia a avut o relație strânsă cu Ludovic al XIV-lea și Madame de Maintenon (pentru care folosea apelativul "mătușă"). Sosirea ei a fost ca o gură de aer proaspăt la monotona curte a
Marie-Adélaïde de Savoia () [Corola-website/Science/312832_a_314161]
-
Polonia și Franța, elaborat de către Laski în 1524 și reînnoit în 1527. Anul 1527 și misiunea ce îi este acordată anunță, parcă, viitorul lui ca diplomat, căci până la finalul vieții, a fost implicat în conflictele dintre Habsburgi și otomani privind succesiunea asupra Transilvaniei. Deși în prima parte a ostilităților, se găsește în serviciul lui Ioan Zapolya, datorită comportamentului duplicitar al domnitorului, care nu își achită datoriile financiare către diplomatul său, Laski își schimbă poziția, trecând de partea lui Ferdinand de Habsburg
Hieronymus Laski () [Corola-website/Science/312844_a_314173]
-
de Chartres iar formula de adresare era "Monseigneur le duc de Chartres". Fiind al doilea fiu, nașterea sa n-a fost primită cu tot atât entuziasm ca nașterea Ducelui de Valois în 1673. Filip era al patrulea în linia de succesiune la tronul Franței, după Louis, Delfin al Franței, propriul său tată și fratele său mai mare. Când Filip s-a născut, unchiul său, regele Ludovic al XIV-lea, era în culmea gloriei. În 1676, fratele său mai mare, Ducele de
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
luptat cu curaj în Bătălia de la Steenkerque de la 3 august 1692 și în asediul din Namur. Anul următor a luptat în Bătălia de la Landen alături de prințul de Conti care a fost rănit. Mai târziu a luptat în războiul spaniol de succesiune. Apoi i s-a dat comanda în campania din Italia (1706). A plecat în Spania unde a luat parte la Bătălia de la Almansa, un pas major în consolidarea Spaniei sub bourboni (1707). Războaiele constante cu marile puteri din Europa făceau
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
la rang de prinți de sânge copii nelegitimi, ceea ce le dădea dreptul să moștenească coroana dacă linia legitimă dispărea.. Deci, Louis-Auguste de Bourbon, "Duce de Maine" și Louis-Alexandre de Bourbon, "Conte de Toulouse" au fost oficial incluși în linia de succesiune în urma tuturor descendenților legitimi. La 25 august 1715, cu câteva zile înainte de deces, Ludovic al XIV-lea a adăugat un codicil testamentului său prin care l-a numit pe Ducele du Maine comandant al casei civile și militare iar pe
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]