17,853 matches
-
sup></a>. Activiștii colectivului „La Pătate Chaude”, un grup solidar cu evacuații, sunt însă de altă părere: „Nu ne îndoim de faptul că anumiți vecini s-au plâns în legătur</spân><spân>a</spân><spân> cu această promiscuitate inacceptabilă a taberei și, cu siguranta, la aceștia se referea și primarul. Ins</spân><spân>a</spân><spân> în ceea ce ne privește, noi nu am întâlnit decât vecini solidari care îi ajutau pe oameni cum puteau și care au confirmat că nu a
Relocare temporară la hotel, dar să fie liniște! Apoi, la frontieră. () [Corola-website/Science/296088_a_297417]
-
4</sup></a>.</spân><spân>”</spân></p> Am aflat din presă că, la două zile după evacuare, un grup de 50 de persoane din cele evacuate au ocupat primăria Echirolles pentru a cere soluții de relocare pentru toți oamenii din tabăra 5. Același lucru îl aflu și de la Angela la telefon. Îmi spune că, la scurt timp după evacuare, au mers mai mulți dintre evacuați, împreună cu susținătorii</spân><spân>, la primărie, pentru a cere să fie cazați. Au intrat în</spân
Relocare temporară la hotel, dar să fie liniște! Apoi, la frontieră. () [Corola-website/Science/296088_a_297417]
-
de discurs colaborativ, intersecțional, pe care se baza impunerea artistică a Fabrcii de Pensule în spațiul public sau, dimpotrivă, lămurește clar niște poziții și creează niște distincții care oricum s-ar fi evidențiat până la urmă? I.S.: Sciziunea asta crează două tabere în Fabrică. Nu e o sciziune ideologică, deși se pot găsi clustere de afinități în amândouă tabere. Înainte de orice altceva, e o sciziune între ăștia și ăilalți - unde ăștia sunt mai comunitarieni, iar ăilalți sunt mai libertarieni. Ăștia o să-și
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
sau, dimpotrivă, lămurește clar niște poziții și creează niște distincții care oricum s-ar fi evidențiat până la urmă? I.S.: Sciziunea asta crează două tabere în Fabrică. Nu e o sciziune ideologică, deși se pot găsi clustere de afinități în amândouă tabere. Înainte de orice altceva, e o sciziune între ăștia și ăilalți - unde ăștia sunt mai comunitarieni, iar ăilalți sunt mai libertarieni. Ăștia o să-și continue discursul colaborativ și intersecțional. Ăilalți nu, mai ales că nu au făcut asta într-un mod
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
și polemici despre modul în care ar trebui să se raporteze lumea intelectuală la operele indubitabil valoroase al vârfurilor generației criterioniste (cât și alte teme aferente). Gabriel Liiceanu, alături de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca s-a situat în permanență în tabăra care pleda pentru recuperarea operelor unor Mircea Eliade și Emil Cioran, în virtutea valorii lor estetice. În acest context, Liiceanu și-a atras critici precum cea a fostului dizident Gabriel Andreescu, care îl califica drept facilitant al extremismului, deoarece a promovat
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
campion al justiției sociale ("Frații Jderi"). În timpul Primului Război Mondial, Sadoveanu a aderat la rusofobia poporaniștilor și era împotriva Antantei, descriind politica națională a Imperiului Rus din Basarabia mult mai barbară ca dominația habsburgică a Transilvaniei. În 1916, a trecut brusc la tabăra pro-Antanta: entuziasmul său în calitate de ofițer de propagandă a fost atins de controverse odată ce România a înregistrat înfrângeri masive; Sadoveanu însuși a abandonat cauza Antantei de 1918, când a fost lăsat la vatră, și a continuat să susțină germanofilia lui Constantin
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
meșteșugari și erau puțini oameni de afaceri. La început, 264 de deputați și erau membri ai Clubului Feuillantilor, care considerau revoluția ca fiind încheiată,136 de deputați și erau membri ai Clubului Iacobinilor. 350 de deputați și nu aparțineau niciunei tabere. Pe deputați îi îngrijorau clericii care au refuzat sa depună jurământul civic și emigranții, ai căror număr a crescut. Toți episcopii Vechiului Regim și multe dintre familiile de la curte și parlamentare au emigrat. Ofițerii au dezertat în masă din armata
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
și a contrarevoluționarilor. Girondinii au acționat împotriva trădătorilor în urma solicitărilor populare. La 27 mai, Adunarea a votat legea de deportare a preoților refractari, iar o altă lege trimiterea la vatră a Gărzii regale și o a treia revedea constituirea unei tabere a 20.000 de soldați ai gărzilor naționale din provincii (federați). Erau meniți să apere Parisul de invazia străină și guvernul de o lovitură de stat din partea generalilor. Ludovic a refuzat aprobarea acestor legi, iar Roland, ministrul girondin a protestat
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
aprobarea acestor legi, iar Roland, ministrul girondin a protestat. Ludovic l-a demis cu alți miniștri girondini la 13 iunie. Dumouriez a demisionat, iar la 19 iunie, Ludovic și-a folosit dreptul de veto împotriva legilor în privința preoților refractari și taberei gărzilor provinciale. La 18 iunie a fost citită scrisoare lui La Fayette în Adunare, în care scria că îi acuză pe iacobini că au instaurat un stat în stat și cerea Adunării să pună capăt domniei cluburilor. Șefii ai celor
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
La Paris, simpatizanții monarhiști și-au pierdut dreptul de vot. Toți cei 24 de membri care reprezentau Parisul erau iacobini, republicani și susținători ai Comunei. Inițial erau 200 de girondini și 100 de iacobini în Convenție. Majoritatea nu aparțineau nici unei tabere și pentru că ocupau parterul din mijlocul sălii în care lucra Adunarea, au primit denumirea "mlaștina" sau "câmpia". Până la 2 iunie 1792 s-a desfășurat lupta dintre girondini și iacobini. Iacobinii erau cunoscuți ca montagnarzi sau munteni, pentru că ocupau locurile de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
sau Republica Elvetă erau conduse de minorități, fără sprijinul constant al trupelor franceze. Regaliștii doreau să izbucnească revolte în Franța, însă acestea sunt înfrânte. La un moment dat, regaliștii și iacobinii obțin succese importante, iar Directoratul trebuia să înlăture ambele tabere. În 1799 existau două alternative, Directoratul fiind un regim politic consumat: continuarea regimului politic al anului II, dar condus după Constituția anului I sau un regim militar condus de un general. Din vara 1799, o parte din directori, inclusiv Paul
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
dreapta", deși, la acel moment, unii dintre ei erau recunoscuți ca simpatizanți ai stângii (cazul lui Petre Țuțea). Începând cu 1935, Petre Țuțea va fi atras de Mișcarea Legionară. În vara lui 1935, îl întâlnește pe Corneliu Zelea Codreanu în tabăra de la Carmen Sylva, apoi pe Ion I. Moța, Vasile Marin, etc...() După instaurarea guvernării legionare la 6 septembrie 1940 Petre Țuțea a devenit membru cu drepturi depline: "adevărul este că, oficial, am devenit membru al organizației legionare imediat după 6
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
un scriitor român. a fost al optulea fiu dintre cei unsprezece ai plugarilor Ion și Elena Bănulescu. O evocare a copilăriei se găsește în ciclul memorialistic "Elegii la sfarșit de secol" (în prozele Locuri misterioase, Șlepul, Troienele, Moara lui Fuierea, Tabăra, din capitolul "Călărețul de argint"). Biblioteca județeană din Slobozia și un colegiu național din Călărași sunt numite în cinstea lui.
Ștefan Bănulescu () [Corola-website/Science/297694_a_299023]
-
credință regelui britanic. Forțele pro-tratat, în frunte cu , susțineau că tratatul „nu dă libertatea supremă la care aspiră și pe care o dezvoltă toate națiunile, ci libertatea de a o obține”. La începutul războiului, (IRA) s-a împărțit în două tabere: un IRA pro-tratat și un . IRA pro-tratat s-a desființat și s-a integrat în noua . Din lipsa unei structuri eficiente de comandă a IRA anti-tratat și din cauza tacticilor defensive folosite în tot războiul, Michael Collins și forțele sale pro-tratat
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
sunt principalele monumente medievale ale acestei zone. După bătălia de la Mohács (1526) regiunea Sătmarului a fost revendicată atât de regii ungari (titlu posedat de principii austrieci) cât și de principii transilvăneni. În vara anului 1601 Mihai Viteazul și-a stabilit tabăra la Moftin pentru 20 de zile, pregătindu-se pentru pentru bătălia de la Gurăslău, ultima sa victorie. Peste mai bine de 100 de ani, în 1711, armata prințului Francisc Rakoczi al II-lea s-a predat în fața trupelor austriece la Moftin
Județul Satu Mare () [Corola-website/Science/296666_a_297995]
-
a fost o figură centrală a "Sămănătorului", revistă populistă și a fondat reviste conservatoare ca "Neamul Românesc", "Drum Drept", "Cuget Clar" și "Floarea Darurilor". A militat în cadrul Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor. A fost o figură proeminentă în tabăra pro-Antanta în timpul Primului Război Mondial, datorită susținerii cauzei românilor din Austro-Ungaria și a avut un rol politic important în România Mare în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra cultura României. A stârnit controverse datorită retoricii antisemite. A fost adversar al
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
un echivalent românesc al "Historische Zeitschrift" și al "The English Historical Review". Implicarea lui Nicolae Iorga în dispute politice și cauza iredentistă au devenit caracteristice în viața sa în timpul Primului Război Mondial. În 1915, în timp ce România era încă neutră, a trecut de tabăra predominant naționalistă, francofilă și pro-Antanta, cerând purtarea unui război împotriva Puterilor Centrale pentru a recupera Transilvania, Bucovina și alte regiuni deținute de Austro-Ungaria; pentru a-și atinge scopul, a devenit un membru activ al Ligii pentru unitatea culturală a tuturor
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
conform tabelului de mai jos. Echipa de baschet: Echipe de fotbal: Infrastructura județului Mureș care permite desfășurarea activităților specifice turismului cuprinde 91 unități de cazare, din acestea: 21 hoteluri, 8 hanuri și moteluri, 6 campinguri, 40 vile turistice și 4 tabere pentru elevi și studenți. Aceste centre însumează peste 7820 locuri de cazare. Etnografie
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
de mitropolitul Neofit, care și-a consolidat poziția internă, promovând reforme precum abolirea privilegiilor boierești, egalitatea în drepturi ale cetățenilor, desființarea cenzurii și înființarea unor noi instituții precum guvernul provizoriu, comitetele de propagandă și garda națională. Cabinetul dorea să cuprindă tabăra radicală și cea moderată, avându-i laolaltă pe Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Golescu, Ștefan Golescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru ce a preluat conducerea armatei , C.A. Rosetti, ,Nicolae Bălcescu și Ion. C. Brătianu. Pe 15 iunie a fost convocată adunarea
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
bănățeni pentru constituirea unui bloc românesc. Până în martie 1849, Transilvania a fost supusă armatei maghiare, dar nucleul de rezistență s-a menținut în Apuseni, armata lui Iancu purtând victorii la Abrud și Mărișel.S-a încercat stabilirea unor contacte dintre tabăra susținătorilor lui Lajos Kossuth și cea ardeleană, condus de Avram Iancu , apărând un Proiect de pacificare. La 16/28 iulie 1849, s-a votat Legea Naționalităților, care acorda drepturi românilor. În august 1849, lângă Arad, armata maghiară a capitulat. Austriecii
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
două blocuri: Axa și Aliații. Mai multe alte țări mici, precum Olanda sau Grecia, au participat la război, cu toate că erau sub ocupație. Unele țări (printre care Franța și România după 1941, Italia după 1943) au avut forțe armate în ambele tabere. Altele au trecut dintr-o tabără într-alta (printre care România, la 23 august 1944). O importantă diferență față de Conferința de pace de la sfârșitul Primului război mondial, la care participaseră toți beligeranții învingători, este faptul că în 1945 numai patru
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
multe alte țări mici, precum Olanda sau Grecia, au participat la război, cu toate că erau sub ocupație. Unele țări (printre care Franța și România după 1941, Italia după 1943) au avut forțe armate în ambele tabere. Altele au trecut dintr-o tabără într-alta (printre care România, la 23 august 1944). O importantă diferență față de Conferința de pace de la sfârșitul Primului război mondial, la care participaseră toți beligeranții învingători, este faptul că în 1945 numai patru au figurat ca "puteri victorioase": SUA
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
unele dintre ele nu au fost considerate ca atare în 1945, deoarece s-au alăturat o vreme forțelor Axei (Italia, Finlanda, România și Bulgaria). Țările care au ales să rămână neutre în conflagrație, au fost privite cu neîncredere de ambele tabere și deseori au fost presate să contribuie, într-un fel sau altul, la eforturile de război ale vecinului mai puternic. Țările care nu participau la conflict în mod direct aveau, totuși, interese legitime să vadă învingătoare una dintre părțile angrenate
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
Germania Nazistă a fost folosită, la o scară nemaiîntâlnită, munca forțată a sclavilor evrei sau a prizonierilor din țările ocupate. Populația civilă a fost implicată foarte puternic în producția de război și a fost supusă îndoctrinării, prin propagandă, în ambele taberele aflate în luptă. "Articol principal: Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial" Cercetările științifico-tehnice susținute făcute în cadrul efortului de război, (inclusiv eforturile Proiectului Manhattan care au dus la apariția bombei atomice), au avut un impact covârșitor asupra comunității
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
RAF să respecte strict regulile internaționale ale războiului, care interziceau bombardarea civililor, dar aceste restricții au fost relaxate treptat, până la a fi total abandonate, în 1942. Până în 1945, bombardamentele strategice ale orașelor au fost folosite la scară largă de ambele tabere aflate în conflict. Bombardamentele germane ale orașelor poloneze, rusești, englezești și iugoslave sunt responsabile pentru moartea a aproximativ 600.000 de civili. Bombardamentele strategice ale aliaților anglo-americani asupra orașelor Axei, (Tokyo, Hamburg și Dresda), ca și folosirea bombei nucleare americane
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]