16,850 matches
-
Creta în 1886 și a lucrat ca avocat la Chania. De-a lungul întregii sale vieți, Eleftherios s-a dovedit un tip studios și și-a îmbogățit continuu cunoștințele de engleză, italiană, germană și franceză . Situația din Creta din anii tinereții lui Venizelos a fost foarte schimbătoare. Guvernul de la Constantinopol submina reformele, care erau făcute făcute sub presiunile internaționale, în vreme ce cretanii nu-și doreau decât ca sultanul Abdul Hamid al II-lea să le acorde libertatea „"necredincioșilor nerecunoscători"”. Venizelos a intrat
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
orășelul Krivi Put, în partea centrală a câmpiei Velebit. Căutând de lucru, familia sa s-a mutat într-un sat de lângă Jajce. La maturitate, Ante Pavelić s-a hotărât să se mute la Zagreb să studieze dreptul. Extremist încă din tinerețe, Pavelić a intrat în organizația denumită „"Frankovci"”, al cărui fondator, Josip Frank, era socrul lui Slavko Kvaternik, un ofițer din armata austro-ungară. Kvaternik era de multă vreme susținător al separatismului croat. În 1919, Pavelić era secretar interimar al Partidului Pur
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
Antinous. Diferitele versiuni ale acestui proiect, realizate între 1924 și 1929, au fost distruse ulterior de viitoarea academiciană, după ce a fost refuzată de mai multe edituri. Un sfert de secol mai târziu, Marguerite Yourcenar reîncepe lucrul la proiectul ei din tinerețe, însă inversează perspectiva: împăratul Hadrian este cel care își povestește viața și pasiunea pentru Antinous, devastat după ce tânărul bitinian s-a sinucis. Romanul este împărțit în șase capitole: Marguerite Yourcenar afirmă, în carnetele de note de la ”” că la baza dorinței
Memoriile lui Hadrian () [Corola-website/Science/321109_a_322438]
-
și fiică favorită a lui Louise-Françoise de Bourbon, ea însăși fiica cea mare a regelui Ludovic al XIV-lea și a metresei sale, Madame de Montespan. Ca membră a Casei de Bourbon, Louise Henriette a fost prințesa de sânge. În tinerețe era cinoscută la curte sub numele de "Mademoiselle de Conți". Tatăl ei, care era cunoscut pentru abuzurile asupra soției sale, a murit în 1727 din cauza unei "umflături la piept" la vârsta de 31 de ani. Fratele ei mai mare, Louis
Louise Henriette de Bourbon () [Corola-website/Science/321128_a_322457]
-
complet "Luis García Berlanga") (12 iunie 1921, Valencia - 13 noiembrie 2010, Madrid) este considerat un clasic al cinematografiei spaniole. Și-a început cariera de regizor și scenarist pe timpul lui Francisco Franco, realizând, de-a lungul timpului, peste 15 lungmetraje. În tinerețe a studiat filosofia, dar și-a găsit vocația în 1947 când a intrat la "Institutul de Investigații și Experinețe Cinematografice" (Instituto de Investigaciones y Experiencias cinematográficas) din Madrid. A debutat că regizor în anul 1951 cu filmul "Esa pareja feliz
Luis Garcia Berlanga () [Corola-website/Science/321207_a_322536]
-
c. 1175 - 27 ianuarie 1235) a fost un prinț sârb a Zahulmiei și călugăr ortodox, primul arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe autocefale, creatorul literaturii și legislației sârbe, fondatorul Mănăstirii Hilandaru de pe Muntele Athos și un diplomat. S-a călugărit din tinerețe, primind numele monahal Sava. Numele său secular a fost Rastko Nemanici (în sârbă ). A fost cel mai tânăr fiu al domnitorului sârb Ștefan Nemania și astfel membru al Casei Regale Nemanici. a influențat literatura medievală sârbă. În 1219 a redactat
Sfântul Sava () [Corola-website/Science/321302_a_322631]
-
incredibilă moștenire ce a marcat profund viața literară arabă în a doua jumatate a secolului XX. Este un autor care și-a exercitat talentul în două limbi : arabă, limba nativă și engleză, limba pe care a îndrăgit-o încă din tinerețile sale , așa cum el însuși menționează în lucrarea autobiografică A celebration of Life: „Încă de când eram puștan am iubit poezia în Limba Engleză”. Celelalte Camere , al-Ġuraf al-uḥră , este fără îndoială , un stâlp al culturii arabe în lume și canon de referință
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
palestinienilor din 1919, bătălia Siriei de la Maysalun, lupta pentru independență a Irakului în anii 20, toate acestea erau vizibile în mințile arabilor de pretutindeni prin poeme de neuitat, pe care nici o armă nu le putea ataca. Jabra amintește că în tinerețea lui, toți erau mișcați profund de spusele unui poet palestinian ( necunoscut fiindu-i numele ) : „O prison darkness now descend,/ We’ve always loved such darkness” (The rebels and the committed, Jabra, 1988: 63). Nu putem afirma deci, că a fost
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
pentru participanții la "Nobilul joc al Statelor Unite" este doar un joc ale cărui cărți nu se află în mâinile lor. "Testamentul unui excentric" se încheie printr-o lovitură de teatru care dovedește că Jules Verne a rămas la iubirea din tinerețe, când încerca să-și câștige existența la Paris scriind piese de teatru, chiar dacă a ajuns celebru prin intermediul altui gen literar, romanul de aventuri.
Testamentul unui excentric () [Corola-website/Science/321322_a_322651]
-
Ordinului Leopold (1908). Din aprilie 1910 a fost inspector al fortificațiilor din Tirolul de Sud. Între iunie 1911 Kövess a devenit comandant al Corpului al 12 -lea al Armatei Comune, staționat la Sibiu, unde el mai servise în cavalerie în tinerețe, post în care a rămas până în 1914. La 1 noiembrie 1911 a fost înaintat la gradul de general de infanterie. În calitate de comandant al Corpului al 12 -lea a avut necazuri în urma unui incident din anul 1912, în care 400 germani
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
la Romă. O perioadă o petrece la Bergamo (1513 - 1525), iar ca pentru un interval mai lung (1525-1549) revine în Veneția. În anul 1549 vine la Anconă, ăn începând cu care petrece restul vieții la mănăstirea din Loreto. Despre perioada tinereții sale nu există date exacte. Se pare că s-a născut la Veneția în jurul anului 1480. Studiază la unul din pictorii venețieni Giovanni Bellini sau Alvise Vivarini. Influența lui Bellini este vizibilă în lucrarea "Fecioara și Pruncul cu Sf. Gerome
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
sale în aranjament de jazz - în care Georges Brassens cântă la chitară alături de câțiva prestigioși muzicieni de jazz - și de cel realizat în beneficiul asociației Perce-neige, a prietenului sau Lino Ventura, pe care și-a imprimat în 1980 cântecele de tinerețe și fără a omite interpretarea ariciului în povestea muzicală Emilie Jolie de Philippe Chatel în 1979, el n-a mai înregistrat niciun album în ultimii cinci ani. Cu toate că vreo cincisprezece piese sunt deja gata, iar alte cincisprezece în faza de
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
John Harrison, Michael de Larrabeiti, Michael Moorcock, Thomas Disch, Charles Williams, Tim Powers și J.G. Ballard drept "eroi" literari; a fost deseori considerat ca fiind influențat de H. P. Lovecraft, Mervyn Peake și Gene Wolfe. Miéville a fost pasionat în tinerețe de jocurile tip "Dungeons & Dragons", de aceea are un interes deosebit pentru personaje interesate "doar de bani și experiență" în "Stația Pierzaniei", ca și o tendință generală de a sistematiza magia și tehnologia. În numărul din februarie 2007 al revistei
China Miéville () [Corola-website/Science/321530_a_322859]
-
Mare Preoteasă a Celor Nenumiți de pe insula Atuan. Numele ei real este Tenar, dar, după ce este consacrată formal zeilor la vârsta de șase ani, primește numele Arha, "Cea Devorată", întrucât toate Marile Preotese sunt considerate a fi reîncarnarea celei dintâi. Tinerețea lui Tenar se desfășoară în contrastul dintre escapadele copilăriei luminoase și ritualurile solemne și întunecate. Treptat, ea începe să își accepte rolul singuratic, anonim, ajungând să se simtă ca acasă în labirintul subteran cunoscut sub titulatura Mormintele din Atuan, în
Mormintele din Atuan () [Corola-website/Science/321575_a_322904]
-
la fel de grea și de periculoasă ca anterioarele, acțiunile sale sunt ghidate acum de nevoie. Într-un fel, Cob este alter ego-ul lui Ged - un Ged care nu a renunțat la calea periculoasă a chemării morților, pe care a pășit în tinerețe, ci a mers pe ea până la capăt. Cu toate acestea, confruntarea finală dintre Ged și Cob, în care primul închide poarta dintre lumea morților și a celor vii este similară aceleia cu Umbra din prima carte, Umbră care era alter
Cel mai îndepărtat țărm () [Corola-website/Science/321608_a_322937]
-
satului au lipit-o cu pământ, apoi au văruit-o (zugrăvit-o); dacă facem abstracție de turnul ei, biserica are înfățișarea unei simple case țărănești. Tot din informațiile provenite de la Trică aflăm ca pe la 1865-1870 (când Trică era în floarea tinereții, dar suficient de matur pentru a reține această informație) în cimitirul bisericii se afla un brad foarte mare (cu siguranță plantat la moartea vreunui tânăr fecior), pe care oamenii l-au tăiat si l-au transformat în scânduri, cu care
Biserica de lemn din Almașu Mic de Munte () [Corola-website/Science/321637_a_322966]
-
au proclamat apoi pe Odoacru Rex Italiae ("rege al Italiei"). În 476 Odoacru a ajuns la Ravenna și a capturat orașul, convingându-l pe tânărul împărat Romulus să abdice la 4 septembrie. Potrivit lui Valesianus Anonymus, Odoacru a fost impresionat de tinerețea și frumusețea lui Romulus, și nu numai i-a cruțat viața, dar i-a oferit și-o pensie de 6.000 "solidii" și l-a trimis în Campania să trăiască alături de rudele sale. În urma depunerii lui Romulus Augustus, în funcție de istoricul
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
fost inspirat în timpul șederii sale în comuna Ins din cantonul Berna. Bătrâna doamnă este Claire Zachanassian, o miliardară, care vine în vizită în orășelul Güllen, care avea probleme financiare. În trecut, ea se numea Klara („Kläri”), era săracă și, în tinerețe, a trăit în acest oraș. Locuitorii orașului speră să primească un ajutor financiar de la miliardară. Însă Claire caută acum să se răzbune pe locuitorii orășelului pentru nedreptatea ce i se făcuse în trecut. Tânăra Klara fusese lăsată gravidă de Alfred
Vizita bătrânei doamne () [Corola-website/Science/321730_a_323059]
-
operă în care se regăsesc aproape toaze ingredientele romanului și anume "Voyage de M. Perrichon", Dardentor fiind un Perrichon al lui Jules Verne În afara pastișei pe care "Clovis Dardentor" o reprezintă pentru "Voyage de M. Perrichon", Verne a scris în tinerețe o piesă care constituie un veritabil preludiu al romanului. "Un Fils adoptif" este o piesă scrisă în colaborare cu Charles Wallut în 1853, descoperită la sfârșitul anilor '40 și căreia René Escaich i-a consacrat o notă în cartea sa
Clovis Dardentor () [Corola-website/Science/320826_a_322155]
-
Povestea pretinde să fie un narativ incoerent și discontuinuu, concentrat pe Billy Pilgrim, acesta nefiind blocat în timp. Scrisul lui Vonnegut adesea conține asemenea tulburări. Naratorul relatează că Billy Pilgrim își trăiește viața discontinuu, că își trăiește (și retrăiește) nașterea, tinerețea, bătrânețea și moartea în ordine nonlineară. Romanul are două fire narative: experiența lui Billy din război (aceasta fiind întreruptă cu experiențe din alte timpuri din viața sa), care este în cea mai mare parte lineară; și viețile sale discontinue dinainte
Abatorul cinci () [Corola-website/Science/320829_a_322158]
-
întoarcerea din exil a tatălui țarului, care a preluat sarcinile guvernării până la moartea sa în octombrie 1633, Mihail ocupând o poziție secundară. Țarul Mihail a suferit toată viața din cauza unei răni la picior (cauzată de un accident de călărie din tinerețe), și în ultima parte a vieții nu a mai putut să meargă. El s-a bazat foarte mult pe sfetnicii săi, care uneori erau oameni capabili și cinstiți, cum a fost tatăl lui, dar alteori erau corupți, cum ar fi
Mihail I al Rusiei () [Corola-website/Science/320856_a_322185]
-
carte a romanului de patru volume "Cartea Soarelui Nou". Wolfe a terminat ciorna seriei înainte de publicarea Umbrei Torționarului. Este vorba despre povestea lui Severian, ucenic al Ordinului Căutătorilor Adevărului și Penitenței (sau Ghilda Torționarilor, cum mai e cunoscut), începând cu tinerețea lui și continuând cu călătoria care urmează plecării din orașul natal, Nessus, după expulzarea lui din ghildă. Cartea începe cu protagonistul, Severian, abia supraviețuind unei partide de înot în râul Gyoll. Severian este ucenic în Ghilda Torționarilor. Mergând înapoi către
Umbra Torționarului () [Corola-website/Science/320876_a_322205]
-
Golembiovski s-a născut la 9 martie 1823 într-o familie de țărani români. Părinții săi erau pălimarul Atanasie Golembiovski (născut în 1798 la Sucevița, viitor vornic la Sucevița din 1840) și Varvara Crăciun. El și-a spus încă din tinerețe , dar numele și l-a schimbat oficial abia în 1881. Din cauza faptului că pe atunci nu existau școli de stat românești, în 1829 tatăl său l-a dat pe micul Iraclie la Mănăstirea Sucevița pentru ca să învețe să citească și să
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
Ce lucru imens!”) Echipa redacțională s-a împiedicat însă de titlul articolului: "Lettre au Président de la République". Acest titlu fusese ales de Zola în același stil ca și articolele sale recente, cum ar fi "Lettre à la jeunesse" ("Scrisoare adresată tinereții"). Dar hotărârea de a publica într-un ziar de dimineață schimba datele problemei. Vaughan povestea: „Doream să fac un titlu care atrage atenția publicului.” Titlul articolului de pe prima pagină trebuia, deci, să fie ușor de citit de la distanță, și, mai
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
au dus la inventarea neoprenului. După ce și-a luat doctoratul, a predat la mai multe universități înainte de a fi angajat de DuPont pentru cercetări fundamentale. S-a căsătorit cu Helen Sweetman la 21 februarie 1936. Carothers suferea de depresie din tinerețe. În ciuda succesului cu nailonul, se simțea neîmplinit și lipsit de idei. Nefericirea sa a fost amplificată de moartea surorii sale și, la 29 aprilie 1937, s-a cazat într-o cameră de hotel din Philadelphia și s-a sinucis cu
Wallace CarOther () [Corola-website/Science/320915_a_322244]